Căutând agonia în infern

Capitolul 3

         Mergând în sufragerie,l-am lăsat pe Christian să caute un film în timp ce eu pregătesc popcornul.Până la urmă au apărut și Hailey,Hope și Flame și am început toți să urmărim comedia aleasă de Christian,fiecare având câte un bol de floricele în mână,înafară de mine și blondul arătos de lângă,având în vedere că noi servisem cina în urmă cu cel mult o oră.

         -Dar voi de pe unde ați apărut?
         -Din tunele.

         Christian s-a înecat cu popcornul și am început să îl bat ușor pe spate.

          -Ușor Superman.Nu muri că mai avem nevoie de tine.Lucrurile nu se strâng singure de aici,iarna nu dispare,iar mâncarea nu se face singură.

          -Ar trebui să te obișnuiești,Christian.Asta e Jules a noastră,spuse Flame.

          -Nu mă mai satur de ea,spuse chicotind,ușor îmbujorat de la cum se înecase mai devreme.Nici nu avem nevoie de film ca să râdem.

            -Cine are nevoie de film când Flame se enervează?Te prăbușești de râs dacă o vezi,spuse Hope râzând.Sau Hailey atunci când vine Derek pe aici.Zici că e locomotivă.

             -A da? Ce-ar fi să jucăm și noi pe aceeași miză a lui Hailey și Derek.Pe al tău putem chiar să îl agățăm de perete,ca trofeu.

             -O Doamne.Mi-am adus aminte că nu am hrănit hamsterul.Ha ha.Revin imediat.
În mai puțin de o secundă Hope sare peste canapea și strigă după noi "Distracție plăcută" în timp ce fugea de mama focului spre scări,deoarece Hailey și Flame deja o zbughiseră de lângă noi.

          -Chiar aveți un hamster?

           -Desigur.La noi e grădină zoologică.Nu l-ai văzut fugind pe acoperiș? E și acrobat.

           -Ce drăguț.Acum văd și rolul popcornului,spuse Christian cu un zâmbet de genul îți voi topi chiloții.

             -Desigur.Nimeni nu a spus că e pentru film.La noi așa e mereu.Mă întreb cât de mult o să le ia să își dea seama că sunt moarte de obosite la cât au hoinărit azi prin mall.

             -Cred că deja visează,având în vedere că este foarte liniște.

             -Mhm.

             -Ascultă.Te pot întreba ceva?

           -Dacă nu poți,chiar trebuie să facem ceva în privința asta,spun căscând ușor.

            -Acele situații în care tu tremurai de frică.Acelea nu erau doar din cauza fricii,nu-i așa?
Punct ochit,punct lovit.

             -Mă întreb de la cine ai moștenit simțul de observație.Da,nu sunt numai atât.Încă din adolescență sufăr de niște atacuri de panică.Le pot ține sub control.Sau le-am ținut până de curând.Nu se desfășoară chiar atât de rău și nu pentru orice prostie.Răutate.Dacă văd răutate în ochilor lor,câtuși de puțină,sunt cuprinsă de tremurat.Chiar și o palmă mă poate aduce în starea aceea.De-aia ți-am spus că îți sunt atât de recunoscătoare.Ți-am spus asta pentru că am avut încredere că vei înțelege.

             -Înteleg.Obișnuiam să am o soră tare fricoasă.Era o fire calmă și amuzantă așa ca tine,dar după ce s-a căsătorit,pentru că este mai mare ca mine,nu ne-a mai vizitat chiar atât de des.Obișnuia să aibă atacuri ca ale tale.Și mereu mă întrebam cum pot să o ajut.Așa că îți mulțumesc că ai avut încredere în mine.Promit că voi avea grijă de tine și te voi feri de astfel de situații.