Căutând agonia în infern

capitolul 21

•Perspectiva autoarei•
Niciunul dintre amorezi nu simte când noaptea dă peste cap acele ceasornicului iar un soare crud începe să alunece pe apele infinite care despart stelele de sufletele celor ce le corespund.
Juliene își freacă nasul de pieptul lui Christian și zâmbește,mulțumită de somnul care i-a înviorat toate simțurile.Deschide ochii leneșă iar printre buze un căscat fugar îi scapă.Îi strânge trupul viril al iubitului său în brațe și își ridică privirea privind relaxată spre chipul angelic al lui Christian.
Părul nisipos se pierde printre cutele pernei îmbrăcate în lenjerie de pat mătăsoasă.Cu buzele ușor întredeschise și cu mișcări ritmice ale pieptului blondul doarme buștean.
Poziția în care se află îi provoacă o stare care îi furnică pielea.Aceeasi poziție o aveau și când s-au trezit pentru prima oară împreună:îmbrățișați în mijlocul patului,Christian ținând o mână puternică pe mijlocul ei,picioarele lor încurcate.
Un zâmbet timid îi înflorește în colțul gurii și se cuibărește puțin mai bine în brațele iubitului său,dar începe să se fâstâcească ușor când își dă seama că natura o cheamă.
Aceasta încearcă să se îndepărteze din strânsoare însă micuțul prădător îi observă osteneala și nu îi dă drumul,ba chiar întețește strânsoarea,făcând-o să geamă.
Cu un zâmbet ascuns pe sub mustăți acesta o ține strâns.Încă cu ochii închiși încearcă să își reprime râsul și afișează pe chip o mină serioasă.
-Christian,îi șoptește aceasta ușor.
El tot nu reacționează.
-Christian,iubitule,am nevoie să mă dau jos.
Și tot nimic.Lui Juliene îi trece prin minte întrebarea dacă tăiatul lemnelor,buldozere sau tancurile care ar trece pe lângă el l-ar trezi.
Dar în timp ce întrebările vieții o pun pe gânduri în minte îi răsare un plan diabolic.Nu se dă?Ei lasa că vede el!Christian,ține-te bine!
Se lasă moale în brațele prădătorului iar acesta când simt se relaxează.

•Perspectiva lui Christian•
Cu greu reușesc să nu afișez pe chip tot amuzamentul de care dă dovadă situația actuală.
Când o simt că se relaxează îmi las mușchii liberi.Deodată ea și-i flexează și începe să mă gâdile pe abdomen.Pufnesc într-un râs colorat și încep să cer îndurare pentru plămânii mei care caută cu disperare aerul.
-Ai noroc că am nevoie la toaletă,că dacă nu ăla erai!spune Juliene după care o zbughește spre baie.
Se împiedică de covorul din cameră dar își recăpătă echilibrul în ultimul moment.Printre respirațiile sacadate tot îmi scapă un chicot nevinovat când îi văd gestul neîndemânatic.
-O să mi-o plătești tu,spuse aceasta arătând cu degetul spre mine după care trântește ușa de la baie.
După rutina de dimineață făcută pe grabă ne facem loc în sala de mese unde ne întâlnim cu prietenii noștri.
Au unit o grămadă de mese iar acum centrul sălii este acaparat de fericirea și bună starea lor.Ori au trecut printr-o noapte furtunos de activă ori au dormit prea bine.Misterele vieții.
Îmbrăcată cu o pereche de blugi lejeri și o bluză vaporoasă roz pal,Juliene mă trage de mână și înaintăm prin mulțimea de mese.
-Hei micuților,strigă Hope din capul mesei.V-ați hotărât că trebuie să mai dați și pe la masă,vi s-a făcut dor de noi sau s-a rupt patul?
-Cred că s-au îndoit cam toate din cameră,spun și îi fac cu ochiul.
Juliene îmi strânge mâna și se îmbujorează la față.Îi depun un sărut pe frunte apoi o trag spre cele două locuri libere.După ce îi trag scaunul îmi aruncă o privire dulce și se așează.
-Iubito,îți aduc ceva de mâncare?
-Puțină salată te rog.Ah,și un măr.
O strâng ușor de umeri și mă îndepărtez.Aleg câteva foi de salată,roșii,ceapă și condimente,două mere și mă întorc la masă.Juliene scapă un chițăit de fericire.
-Să îl întreb și pe Christian și îți zic.
-Ce să mă întrebi?spun în timp ce îi așez farfuria cu mâncare în față.
-Au propus să mergem pe pârtie.Este însorit afară dar azi noapte a nins și e numai bună vremea pentru coborâri,spune aceasta cu entuziasm.
-Și dacă eu nu știu să skiez?
-De-aia sunt eu aici,spuse aceasta cu un zâmbet infinit pe chip.
-Păi doar nu o să lăsăm pârtia să ne aștepte prea mult,nu?
Bucuria unui copil se poate citi pe chipul ei.Aceasta sare de pe scaun direct la mine în brațe și mă strânge în brațe după care sare la buzele mele.Contopirea îmi înmoaie picioarele așa că o strâng mai tare.Când a ajuns ea să sărute așa bine?Nu ar trebui să îi spunem asta, nici eu,nici membrul meu.
După ce ne despărțin din sărut îi așez o șuviță de păr după ureche și îi trag din nou scaunul.
-Acum mănâncă.Vom avea o zi lungă.
După ce am terminat de mâncat fetele au fost primele echipate și deja la mașini.Când o vede pe Juliene lângă mașină,Derek râde nervos.
-Să nu-mi spuneți că robotul teleghidat conduce,spune arătând spre Juliene.
-O,nu,ți se pare,spune Juliene cu un zâmbet de satisfacție pe chip.
Juliene se urcă într-o mașină împreună cu celelalte fete,iar noi restul urcăm în alta.
În mai puțin de 10 minute micuțul taifun a ocolit toate mașinile și a prins semafoarele fix când acestea își schimbau culoarea în verde.
-Ăsta da noroc,exclam eu în barbă.
-Oh,dar nu ai văzut nimic,spune Luck amuzat.Trebuia să o vezi când a ajuns la facultate.
-Clar nu trebuie să mă iau la întreceri cu ea,șuieră Derek.
-Sigur că nu.Dacă și Hailey a mea ar face așa eram de mult pierdut pe autostradă,spune Jace și ne face pe toți să râdem.
Cât  am trăncănit puțin nu ne-am dat seama cum timpul a zburat și ajungem în parcarea din fața pârtiei.Fetele se dau jos din mașină și sar în sus ca și cum le-ar arde pământul înghețat.Ce ironie.
Juliene își pune imediat clăparii iar fetele o urmează îndeaproape iar pârtia este luată cu asalt se entuziasmul lor.
-Hailey,dar tu știi să skiezi?întreabă Jace cu o mină îngrijorată pe chip.
-Nu.Mă bazam pe tine,spune aceasta cu o voce răgușită.

•Perspectiva lui Juliene•
-Nu,mă bazam pe tine.
Stai ce?Micuța mincinoasă.Sigur că știe să skieze.În timp ce îmi adun gura de deunăzi de pe jos îi văd zâmbetul sugestiv de pe chip.Ohoo asta v-a ieși interesant!
După ce toți ne-am echipat am pornit către telescaun.
Nu mi-am dat seama că mă holbam la Hailey care face pe neștiutoare până când Christian mi-a strâns puțin mai tare mâna.
-Iubito,ești bine?
-Nu puteam fi mai bine de atât,spun și îi zâmbesc dulce.
-Mergem?
-Dar tu de unde știi că eu am habar cum se skiază?
-Iubito,te-ai încălțat mai repede decât am apucat eu să respir de zici că te ardea pământul.Chiar nu cred că ai o problemă la capitolul ăsta.
După o tură sănătoasă de râs am pornit-o fiecare câte doi spre telescaun.
Ne-am urcat în telescaun,iar când am ajuns sus pe fața lui Christian se ițește un zâmbet înțelegător.
-Pornește tu înainte.Dacă ți se va întâmpla ceva eu voi fi imediat în spatele tău.
-Okey.
Zis și făcut.Într-o secundă am schimbat direcția skiurilor și le-am lăsat să alunece libere la vale.
Vântul îmi desprinde părul și formează o umbră scurtă în spatele capului.Îmi invocă în suflet o state de libertate,de putere.Controlul este numai al meu.
Cu un zâmbet drăcesc mă las ușor pe vine și fac metalul să taie zăpada de-a dreptul.Ajung în scurt timp jos și abia atunci îi văd fața uimită a lui Christian.Acesta își pune skiurile paralele cu ale mele și pune o frână de toată frumusețea.Corpul său atletic este scos în evidență.
-Atât ți-a trebuit!Nu ai avut nevoie să zic de doua ori că tu deja ai și zburat.Ai fost cumva skioare în altă viață?spune acesta în timp ce își trage ușor suflarea.
-Poate,spun chicotind.
Îmi pierd degetele prin firele sale dese și bogate de păr când Hailey apare cu skiurile în plug în fața noastră.Își ațintește privirea rugătoarea spre mine și pricep imediat mesajul,astfel că mă prefac că mă clatin pe skiuri și mă prind de mâna lui Jace.
-Jules,ești bine?
-Sigur.A fost norul de zăpadă pe care l-ai ridicat de la frână.
-Eu mă duc până la baie,vocea lui Hailey răsună între noi.
-Iubito,te descurci?te asigură Jace.
-Desigur,nu-ți face griji.
După ce îmi face cu ochiul micuța blondină dispare.
-Amorezilor,cum vă descurcați?întreabă Christian amuzat.
-Sincer?Groaznic.Din plug nu iese.Dacă nu o să rămână cu picioarele țepene în poziția aia pentru restul vieții o să mulțumesc cerurilor,spune acesta amuzat.
Ridic ușor privirea și o văd pe Hailey coborând în viteză pe pârtie.Un zâmbet ștrengăresc îmi joacă pe față iar lui Jace nu îi scapă gestul.Ups!
-Jules,cui îi zâmbești nebunatico?
-Ah,iubitei tale.
Până s-a întors Jace Hailey deja era în spatele lui.Christian s-a uitat complice la mine și ne-am zâmbit,amuzați de situație.
-Oh iubito,da repede te mai miști.
-Te așteptai la mai puțin?
_________________________________
Bunăă!Îmi pare rău că este atât de scurt dar ultima perioadă a fost ceva mai agitată.Țin să vă mulțumesc enorm că aruncați un ochi și pe ce scriu eu și voiam să vă mulțumesc din suflet celor care mi-ați adăugat în ultimul timp cartea în bibliotecă.Înseamnă nemaipomenit de mult că vă place ceea ce scriu.
Îmi pare rău pentru greșeli.Când voi termina cartea o voi edita și corecta.
Lectură plăcută 🙈