Căutând agonia în infern

Capitolul 30

•Perspectiva naratoarei•

Juliene se oprește din graba ei cu respirația greoaie la baza scărilor și privește în stânga și-n dreapta parcă analizându-și opțiunile.Christian se oprește și el și o admiră.Privirea ei nevinovată îi oprește inima pentru o secundă apoi o înmoaie.

-Ce îți trebuie,iubito?întreabă acesta moale.

Juliene își înclină capul o secundă după care un sunet ciudat se aude,scoțându-l pe bărbat din reverie.Un chicot jucăuș îi joacă pe buze:

-Îți este foame,micuțo?Haide,pe undeva pe aici trebuie să fie un plan al parlamentului ăsta.

Acestea odată spuse Christian o apucă cu o hotarâre tărăgănată și speriat de posibila reacție de mână și pornesc alene prin casă.Ușor de spus greu de făcut.Nicăieri nu se vede un plan al casei așa că nu au altă variantă decât să încerce gama variată de culori și modele de lemn care se văd de o parte și de cealaltă a culoarului.D-apăi,ia bucătăria de unde nu-i.

Christian dă să pornească,însă Juliene rămâne cuminte locului.Acesta se întoarce speriat,crezând că a avut o reacție târzie la mâna lui însă observă în liniște că Juliene indică spre un perete.Din cauza culorii ivorie a peretelui acesta nu observase micuța bucată de sticlă care adăpostește un plan al casei cu toate ieșirile de urgență.Și toate încăperile casei,bineînțeles.

-Bine jucat,puiule.

Christian se apleacă și își lipește ușor buzele de fruntea ei,îi zâmbește cald și se îndreaptă spre tablou.După lungi căutări pe planul etajului ajung însfârșit și în bucătărie.

-Preferi ceva în special?

Juliene se desprinde de mâna lui și se aruncă asupra frigiderului.Îl deschide nerăbdătoare și își întinde mâna spre fundul unui raft,arătând de parcă ar intra cu totul.Ține cu ambele mâini un borcan pe care i-l întinde în față lui Christian.

-Unt de arahide?întreabă acesta cu uimire.

Juliene îi lasă borcanul în mână și se îndreaptă spre fructiera de sticlă de pe blatul de bucătărie.Diferite varietăți de mere strălucesc încă cu picături de apă împrăștiate haotic pe ele,semn că nu demult fuseseră spălate.Juliene își face de cap cu merele și le curăță repede,nu înainte de a scoate un castron mic din raftul de veselă.

-Deci mere cu unt de arahide voiai,ha?îi spune Christian blând.

După ce aruncă cojile la gunoi și taie merele,femeia apucă cu o mână castronul iar cu cealaltă îi mută borcanul lui Christian astfel încât mâna lui liberă să fie cea opusă ei pentru a i-o putea strânge din nou.Acesta se lasă plăcut surprins condus de ea în sufrageria din care au plecat.Pe canapeaua care tronează în mijlocul ei stau frumos împăturie trei pături colorate.Juliene merge drept în mijlocul canapelei lăsând bolul pe masa de sticlă și luând telecomanda.

Christian se așează alături de ea pe canapea,punându-i ușor și o pătură pe spate.Un program de desene animate se deschide zgomotos la televizor iar Juliene își recuperează atât bolul de mere cât și borcanul cu untul magic.Deschide capacul și-l zboară cât colo,lăsându-l în voia sorții.Apucă repede o bucată de măr și îi face drum prin crema moale,după care mușcă cu poftă.

Un moment mai apoi scrâncește din dinți din cauza durerii de la umăr.Christian se alarmează ușor și-și încearcă norocul:

-Iubito,lasă-mă pe mine să te hrănesc.

Însă rezultatul a fost cel așteptat.Juliene nu a mișcat un deget de pe borcan.Își îndreaptă fața spre televizor și continuă să mănânce într-o liniște absolută spartă numai de sunetele ușor incoerente ale programului de animație pentru copii.