Căutând agonia în infern

Capitolul 8

•Perspectiva lui Juliene•
Norocul nostru a fost că Hope a acceptat să meargă în micuța "aventură" fără să pună prea multe întrebări.Băieții au aburit-o cu replici diverse de genul "mâncare și băutură pe gratis,de ce nu?","se apropie iarna,hai să ne distrăm împreună și să îi arătăm lui Christian cât durează la noi distracția când suntem toți",ba chiar mi-a ajuns la urechi și scuza cum că o să fie furtună și o să sară țigle de pe casă?Când Luke a scos porumbelul pe gură am început să râd atât de tare încât a trebuit aproape să jonglez cu tava de prăjituri din mână.
În drum spre vestitul hotel am plecat cu patru mașini,iar Luke o conduce pe cea în care se află Hope poreclită mai nou mergi-mai-încet-sau-vărs.Săraca de ea are rău de mașină.Ne-am oprit alarmați prima oară când Luke a tras pe dreapta,dar următoarele zece opriri nu au mai reprezentat o noutate.În timp ce se ține cu o mână de cap și cu cealaltă de stomac,noi ne apropiem de ea.
-Hm nu știu ce să cred.Travis,îți plac copii?îl întreb chicotind,uitându-mă la el cu un zâmbet ce îmi joacă pe sub mustăți.
-Da,de ce?
-Asta explică multe,spun,și încep să râd împreună cu prietenii mei care evident au fost atenți și și-au dat seama unde băteam.
-Hei,strigă Hope.Nu e amuzant.Drumul este de vină.De ce trebuie să fie atâtea curbe?se plânge Hope.
-Păi ca să poată să meargă în toate direcțiile,spun,și iar stârnesc râsul tuturor.Hope,vrei să vi cu mine în mașină și să îi lăsăm pe băieți în cealaltă?
-Hei,nici gând,sare Christian în discuție.
-De ce nu.Pare o idee mult mai bună decât să-mi omorâți săraca fată.
-Voi ați văzut-o vreodată pe Jules cum conduce?
Fetele știu că adrenalina începe să îmi facă sângele să fiarbă atunci când apăs pedala de accelerație și corpul îmi este îmbrățișat de scaunul care mă atrage ca un magnet.Schimb vitezele mai rar decât pantofii având în vedere că merg cu o viteză constantă.Chiar dacă motorul și cilindrii SUV-ului reprezintă un lucru de joacă pentru mine,pentru că dețin și câteva cunoștințe prețioase de inginerie mecanică,fetele par amuzate de situație,deoarece băieții cred că eu voi conduce mai încet decât melcul când e soare.
-Nu.Dar o vedem acum.Jules,îmi întorc privirea spre Luke,prima sau ultima?
-Prima,bineînțeles,spun țuguindu-mi buzele.
-S-a făcut.Băieți,la galop,spun cu un rânjet malefic pe față.
După ce Christian îmi depune un sărut pe frunte,mă avertizează și dispare în unul din cele 4 SUV-uri cu care am venit.
-Hope.Știi cum conduc eu,nu-i așa?
Îmi răspunde pufnind și afișează o mină de om rănit:
-De parcă aș putea uita.Arată-i podeaua acelei pedale,Jules.
-Preabine.
Dau mai tare radioul,iar versurile melodie Livin la vida loca a lui Ricky Martin începe să însuflețească atmosfera.Îmi conectez centura și după o forfecare perfectă îi depășesc pe toți în mai puțin de două secunde,eu și Hope râzând când le-am văzut fețele adunăndu-și fălcile de pe jos.Asta le trebuie când subestimezi o brunetă ca mine.Ce blonde periculoase?Brunetele sunt cu mult mai sărite de pe orbită.
-Hope,ești okey?
-Desigur.Tu mergi prea repede ca să mai simt curbele.
-Așa te vreau,spun zâmbind.
Hope începe să fredoneze melodia și își mișcă coapsele pe ritmul acesteia.Peste puțin timp,în timp ce depășesc o coadă lungă cât zidul Chinei cu o viteză frumușică,telefonul uneia dintre noi începe să vibreze.Hope îl ia și îl pune pe speaker:
-Hope și Jules aici,cu ce vă putem ajuta?
-Oh Doamne,iubito.Ai ajuns cumva la destinație?spuse Christian cu o voce în care i se citea zâmbetul.
-Desigur,dăm o raită la cumpărături și o tură de agățat.Voi pe unde sunteți?
-Probabil la câteva sute de kilometri în spate.Cine ți-a pus carnetul de șofer în brațe?
-Un instructor,bineînțeles.Dar nu am spus că el m-a și învațat să conduc.
•Perspectiva lui Christian•
Oh Doamne.Chiar mi se păruse ceva bizar când iubita mea se oferise să conducă pentru Hope.Se presupune că fetele sunt atrase de viteză doar pentru că șoferul comandă,însă micuțul taifun ne-a lăsat cu falca la pământ când noi abia băgam cheia în contact iar ea deja schimba în viteza a doua.Încă un lucru pentru ca să salivezi,pe lângă trupul ei zvelt,pe care îl întreține cu tot felul de exerciții fizice cum îi sare ei pe moment.Pe parcursul drumului am tot sunat-o sperând că va încetini din cauza telefonului.Proastă idee.Mai mult avânt și-a luat.Mai și fredonau melodii pe care puteam să bag mâna în foc fără să mă ard că Jules își unduia corpul.Am observat asta de fiecare dată când aude muzica.Când am ajuns la hotel,Jules și cu Hope deja luaseră cartele camerelor și se instalaseră fără nicio problemă în camere,după câte am fost informați.Când să vreau să intru în camera mea și a lui Juliene ușa se deschide înainte ca eu să o împing și de acolo iese Jamie.Nu se poate așa ceva.Sângele începe să îmi fiarbă în vene ca o lavă vie.Simt cum îmi cresc temperatura corpului și dorința de a snopii pe cineva în bătaie.
-Ușor Superman.Nu te aprinde așa că nu..dar nu a apucat să termine propoziția că eu am și intrat în cameră gata să urlu înainte să dau cu privirea de Juliene care veghează asupra lui Hope în timp ce aceasta respiră uniform,umezită de transpirația ce părea să o chinuie.Rămân cu gura deschisă dar o închid rapid.De ce trebuia să fie el aici iar Juliene să fie cea care nu doarme.Încă de când le-am făcut cunoștință am observat cum se uită la ea ca și cum ar vrea să o devoreze.Însă este a mea,la naiba.Jamie iese din cameră,iar Juliene mă trage de mână spre baie,unde intră după mine și închide ușa lent.Scoate telefonul și tastează un mesaj rapid,după care mi se aruncă în brațe.Nu văzusem cui i-a scris,dar simțeam nevoie de a-mi dovedi că ce văzusem a fost înterpretat greșit.Văzând că nu o îmbrățișez,Juliene se dă înapoi cu chipul mișcat de un sentiment de surprindere și tristețe.
-Christian,s-a întâmplat ceva?se uită în continuare nedumerită la mine.
-Se pare că se întâmplă.Ce căuta Jamie la noi în cameră la noi doi,iar tu erai singura trează și mai și ieșise satisfăcut pe ușă,o întreb,ceva mai răstit decât voiam.
Juliene pare ușor speriată și se dă înapoi imediat cu un pas,făcând inexistentă distanța dintre trupul ei și ușă.În ochii mari care acum se fac din ce în ce mai verzi din cauza lacrimilor ce își fac apariția se citește atât supărare,frustrare,cât și unda de sperietură.
-Hope a avut nevoie de el,spune abia șoptit.
-Desigur.Hope avea nevoie de el.De-aia doarme.De ce e a avut nevoie de el,ca să îi cânte de noapte bună sau să o legene pe picioare?Sau și mai bine să îi dea un pupic de noapte bună?
Ah,nu am vrut să zic asta.Afurist tupeu.
-El este singurul care era aici când am ajuns,spuse cu o voce tremurată care începe să se întețească în timp ce vorbește.A văzut-o pe Hope că îi este rău iar eu m-am dus să cumpăr două cutii afurisite de pastile.El i-a stat de veghe în timp ce voi erați încă pe drum.Îi este rău încă de atunci,ticălosule.
Nu pot să cred așa ceva.Făceam o scenă de gelozie adolescentină doar ca să îmi apăr egoul rănit în timp ce ea nu greșise cu nimic.Lacrimile încep să îi curgă din colțurile ochilor săi frumoși,iar eu întind mâna după ea,însă încearcă să se dea un pas înapoi,lucru imposibil când  este deja lipită de ușă,astfel că ajunge să se izbească cu capul de bucata rece de lemn.Asta nu e bine.Cu o mină rănită pe chip se întoarce pe călcâie și iese din baie,închizând ușa repede după ea.Până să apuc să o deschid din nou,Juliene dispare din cameră.La naiba.Nu asta am vrut să se întâmple.Deschid repede ușa de pe hol,însă nici urmă de ea.În schimb dau nas în nas cu Travis.
-Ce faci,omule?și întinde mâna să mă salute.Hope e cumva aici?
Perfect.
-Da,este aici.Stai tu te rog cu ea?
-Desigur.Mulțumesc că ați stat cu ea.
-Ai văzut-o pe Juliene?
-Nu,de ce?
-Nimic.Doar stai cu Hope.
Lucrurile fiind spuse,am luat-o la fugă spre scări.Unde se putea duce?La ceilalți,probabil.Restul de camere sunt la etajul următor,așa că alerg într-acolo.Bat la prima ușă de unde iese Jace.
-Jace,ați văzut-o pe Juliene?
-Nu.Abia ce am ajuns în cameră.Încearcă la Hope,Flame sau Luke.
-Ah.Merci oricum.
-N-ai pentru ce,amice.Ai făcut-o de oaie sau doar o cauți?mă întreabă șoptit.
-Am făcut-o lată.Rău.
-Ah.Zâmbetul îi piere de pe față.
Ca și cum situația nu e deja destul de încrâncenată,primesc un mesaj de la Luke cum că Juliene era la el în cameră.Fir-ar să fie.