Căutând agonia în infern

Capitolul 6

Ochii săi ciocolatii mă privesc,dar nu pare îngrijorat.
-Christian.Ce cauți aici?
-Nu am voie să intru la iubita mea în cameră?spune el chicotind.
-Nu.Adică ba da.Mă refeream cum de ești aici atât de devreme.Nu erai plecat?
-Am fost.Dar m-am întors.Și nu am găsit pe nimeni în casă.
Oh.Deci probabil nu aflase.Pare atât de obosit.Tenul său este de o nuanță ușor mai palidă decât radianta sa culoare pe care o văd zilnic,ochii arată exact ca ciocolata topită gata să se închidă,mâna sa stă moale peste a mea.Probabil a făcut multe eforturi să ajungă azi acasă.Încă este îmbrăcat într-un costum bleumarin,cu o cămașă albă și cravată desfăcută la gâtul său frumos conturat.Probabil era făcut la comandă pentru că îi îmbrățișează perfect fiecare formă și fiecare curbură a trupului său.Îi fac semn cu degetul spre șifonierul meu,care,fiind lângă ușă,i-a dat impresia că îl gonesc.
-Șifonierul.Hai să îți aranjăm hainele și vino lângă mine.Pari tare obosit.
Fața i se luminează la auzul cuvintelor mele,iar un micuț zâmbet îl scoate și pe al meu la iveală.Iau un umeraș din șifonier și încep să îi dau jos,pe rând,cravata,sacoul,cămașa și pantalonii.Găsind în șifonier una dintre perechile sale de pantaloni de pijama,ne așezăm împreună în pat.După ce mă ia în brațe și își reia poziția ca de fiecare dată,în mai puțin de o secundă adoarme.Nu cred că este târziu,deoarece Christian a spus că fetele nu sunt acasă.Închid ochii și fără să îmi dau seama adorm,liniștită de suflarea ușoară a lui Christian,care respiră uniform.Însă peste cam două ore mă trezește nevoia de a-mi umezi gâtul.Dacă nu am reușit să mănânc prea mult,gâtul meu este de asemenea uscat.După ce reușesc să mă îndepărtez delicat spre bucătărie,îmi aud numele rostit în șoaptă,dar cu o voce guturală,rănită..înspăimântată.Mă întorc fugind în cameră și îl văd cum începe să se zvârcolescă în pat,strigându-mi neliniștit numele.După câte am înțeles,ca să îi liniștești pe cei care au coșmaruri trebuie să le întinzi o mână de ajutor.Dar nu să îi zdruncini brusc.Așa că îi apuc mâna într-a mea și îi spun ușor,în repetate rânduri același lucru pe care aș vrea să îl aud eu în astfel de situații:
-Ssst.Sunt aici.Liniștește-te.
Fața lui se înseninează.Doar nu era să îl las singur.Las-o încolo de apă.Beau mâine dimineață.Mă urc ușor la loc în pat și mă agăț de Christian ca de un colac de salvare,după care adorm la loc.Noaptea trece neașteptat de repede,dar ce este și mai întrebător este felul în care eu sunt călare pe Christian,iar el îmi ține cu o mână talia.Pătura mea a ajuns încolăcită între picioarele mele,iar situația îmi pică cu deja vu.Aceași scenă a fost și în apartamentul lui Christian,numai că el m-a prins fix la momentul oportun când eram să mă iau în brațe cu podeaua.Fiind deasupra mi-a fost ușor să mă dau jos din pat fără să îl mișc.Christian este liniștit.Doarme dus.Așa că am hotărât să îl las să se odihnească.Îmi iau primele haine din șifonier,mă schimb și mă duc să le trezesc pe fete.Doar avem facultate azi.Flame mai are puțin și sare la gâtul meu când o trezesc.
-Doar nu vorbești serios,îngaimă ea.
-Ba bine că da.Haide.Să bem cafeaua împreună.Dar te rog,fi silențioasă.Christian doarme la mine în cameră și nu vreau să îl trezesc.
-Christian?se uită la mine nedumerită,așteptând mai multe detalii.
-Da.L-am găsit ieri dormind pe un scaun la mine în cameră,în timp ce eu îmi încărcam bateriile.Era mort de obosit.Mi-a spus că voi nu sunteți acasă,așa că nu mă așteptam să știi.Acum haide.Mă duc să le trezesc și pe celelalte două cenușărese.
Rânjind îmi spune:
-Hope nu este singură în cameră,iar Hailey nici pe departe.
-Atunci vei veni numai tu.
Bolt,frumosul retriever care se învârte pe la noi prin casă de când i-a fost dăruit lui Hope,vine cu lesa după mine.Probabil cei doi certăreți au uitat al cui este rândul să îl plimbe săptămâna asta.Acum două zile Hope l-a folosit ca pretext ca să îl smulgă pe Travis din brațele unei fufe pe care,după câte am înțeles,era să o ia la un trei păzește.Travis are mereu câte o surpriză care să o scoată din sărite.Fac cafea pentru toți ,dar eu mi-o pun într-un termos ca să se păstreze caldă până când mă întorc.în timp ce îmi bag în picioare adidașii de alergat,Flame apare buimăcită,gata de alergat:
-După ce a văzut că ți-a câștigat simpatia,a sărit pe mine.Hai să mergem.Oricum ceilalți dorm.
-O gură de cafea?
-Ar fi ceva.
După ce a luat o gură sănătoasă de cafea,tipic Flame,ieșim în stradă și ne apucăm să ne întindem.
-I-ai spus?
-Nț.Nu am apucat.Azi noapte era tare obosit și nu am apucat să vorbim.Oricum probabil a fost ceva trecător.Nu merită să îl sperii.
Flame se încruntă la mine.
-În orice caz,o să îi spun,continui.
-Așa mai vi de acasă.
În timp ce am luat-o la fugă împreună cu Bolt am trecut pe lângă un magazin de reviste și ce am văzut m-a șocat atât de tare încât m-am împiedicat,mi-am pierdut foarte repede echilibrul și am ajuns să șterg praful de pe străzile Bucureștiului.Pe prima pagină a revistelor apare Jamie,vărul lui Christian,alături de o frumoasă brunetă,înaltă,aranjată și toate cele într-o rochie care trecea cu mult de stadiul strâmtă.Dar nu asta a fost punctul care mi-a atras atenția.Lângă ei,o femeie blondă,drăguță și ea de asemenea,stătea la brațul unui tânăr bărbat îmbrăcat la patru ace în același costum bleumarin în care s-a ivit și în fața mea noaptea trecută.Christian era pe prima pagină a revistelor de scandal.Articolul vorbește despre cum Jamie Emerson are un verișor la fel de bogat și ceva mai tânăr ca el,căruia i-a fost aflat numele la petrecerea pentru deschiderea noului hotel Sunset din lanțul hotelier cu același nume la care aceștia au participat ca invitați de onoare și au fost văzuți în repetate rânduri fiecare cu câte o frumoasă doamnă la braț.Simt cum mi se formează o gaură în stomac și cum cafeaua pe care o băusem acum puțin timp îmi vine înapoi.Abia atunci îmi dau seama că Flame țipă la mine,cu fața schimonosită de îngrijorare,iar Max,care a apărut din neant se uită de asemenea îngrijorat la mine.
-Obișnuiești să te împiedici așa de des?Max încearcă să facă o glumă ca să mai destingă atmosfera în timp ce mă ridică în brațe și mă duce pe o bancă.
Când mă uit în jos văd cum sângele se scurge din genunchiul meu.Am mai adăugat o zgărietură în colecția mea.De ce nu mă miră oare?La vederea acesteia mă ia o ușoară senzație pe amețeală.
-Nu prea.Doar așa din când în când,spun în timp ce încerc să îmi îndoi piciorul.
-Dar de ce te-ai împiedicat în halul ăsta?Nu era nimic pe jos.
Cu mâna tremurândă îi arăt revistele.
-Oh.
Amândoi rămân surprinși.
-Mda.
-Jules.Ești okey?Pari umpic palidă.
Abia acum îmi dau seama că Max se uită la mine.
-Mda.Îl plimbați voi pe Bolt vă rog?Eu mă voi duce acasă să dezinfectez frumusețea asta,și arăt spre rana care începe deja să mă usture.
-Desigur.Ai grijă de tine.Probabil pe Max îl așteaptă o pipiță prin apropiere,așa că îl voi plimba eu pe Bolt,spuse Flame cu ochii înflăcărați.
-Dar chiar nu am nimic mai bun de făcut și așteptam nu nerăbdare să îmi țineți companie.Îl voi plimba cu plăcere.Dacă ai ceva mai bun de făcut,chiar te rog să te apuci.
-Ei nu mai spune.Măcar eu nu am uitat că există.Oh,scuză-mă,am uitat că ai un singur neuron funcțional,și ăla obosit săracul.
Bolt stă și se uită la ei ca la doi nebuni.O iau înapoi spre casă,iar când ajung și dau să deschid ușa de la baie cineva trage în același timp cu mine de clanță.Individul de pe partea cealaltă are mai multă forță ca mine așa că neînsuflețită bucată de lemn mă lovește drept în față.Pun repede mâna pe perete ca să nu cad din nou și totuși nu reușesc să îl ating.În schimb mână mea este prinsă în aer,iar corpul mi se echilibrează forțat.
-Juliene,ești bine?
-Ouch.
Abia atunci privește în jos și vede ce este la genunchiul meu.