Căutând agonia în infern

Capitolul 27

•Perspectiva lui Luck•
Prin casă domnește o liniște deplină care mă înfricoșează.Totul este la locul lui,controlat de legi naturale stând în poziție anatomică.Până și Bolt simte lipsa agitației.De obicei există cel puțin una dintre cele 4 femei aeriene care dă casa peste cap apoi o ridică în picioare cu veselia și entuziasmul ei.
Acum totul este pustiu.Nu înțeleg unde ar putea fi.Poate sunt eu negativist dar simt că ceva s-a schimbat.Ceva lipsește.Încă de aseară am senzația de gol în stomac.Fetele au plecat claie peste grămadă la cumpăraturi,iar Juliene a dat de veste că iese.
Da,sigur că iese.Ieri.Asta se întâmpla ieri.Azi nu a fost nici țipenie de ea prin casă.Pasul ei săltăreț s-ar fi simțit.Grija ei pentru ordinea și funcționarea casei în condiții optime și-ar fi lăsat amprenta.
Cu cât mă gândesc mai tare cu atât mă simt mai năpădit de îngrijorare.Telefonul începe să vibreze undeva în surdina casei în timp ce eu stau împrăștiat ca o plăcintă pe canapea holbându-mă.M-am resemnat cu o privire goală la emisiunea TV care rulează acum însă am încetat de ceva timp să încerc să îi dau de cap.
Mă ridic în genunchi pe canapea și îmi flexez atât de mult corpul peste suprafața materialului că ajung grămadă în cap pe jos.Bine lucrat,Luck.Bine lucrat.Putoare ce ești.
Apuc telefonul și răspund cu fața în jos și cu ochii închiși,fără a mă uita la numele apelantului.
-Alo?
Un smiorcăit silențios se aude la capătul liniei.Cineva plânge.Iau alarmat telefonul de la ureche și mă uit la numele afișat pe ecran:Jamie.Jamie plânge?Cineva i-a făcut recenzie proastă clubului,s-a rupt lumea în două?Ce?
-Jamie,ce Dumnezeului se întâmplă?
-Oh,ai răspuns.Îmi pare rău.Nu am fost atent.
-Ce s-a întâmplat?Cine se aude plângând pe fundal?De ce plânge?
Tensiunea îmi crește cu atât mai repede cu cât îmi dau seamă că sentimentul de neliniște s-a adeverit.
-Ascultă,Luck.Știu că și tu ții mult la Juliene.Însă te rog să rămâi calm.
Juliene?Mă simt ca și cum aș fi fost lovit cu pumnul sub centură.Juliene?Despre ea erau presimțirele acelea?Simt cum mi se face greață iar un nod mi se pune în gât,hotărât să rămână fixat acolo.Imaginea mi se tulbură în fața ochilor.Înghit în sec și îmi găsesc curajul de a întreba.
-Ce s-a întâmplat cu Juliene?De ce plânge lumea?întreb cu un glas stins.
-Juliene a fost răpită.A dispărut,Luck.
Telefonul cade cu ecou pe podea iar eu rămân înțepenit,uitându-mă în gol.

•Perspectiva autoarei•
După apelul respectiv toți sunt presați sub greutatea îngrijorării.
-Tu ce cauți aici?îl întreabă Flame pe Christian aproape mârâind.
-Cum poți pune întrebarea asta?întreabă acesta cu un glas stins.
-Păi dacă cineva ar fi stat la locul lui,Juliene ar fi acum acasă făcând buna dispoziție să erupă.Dar ghici ce?Nu e aici,adaugă Hailey îmbufnată.
-Iar Juliene te iubește din tot sufletul.Însă ia te uită ce faci tu,se alătură și Hope discuției.
-Fetelor,încetați,îi întrerup cu calm.Și Christian este distrus.Uitați-vă la el.Arată cumva a om în culmea fericirii?Nu.Vă rog frumos.Trebuie să stăm aici mână în mână ca să facem treaba să meargă.Chiar trebuie.
Toți tresărim când un telefon începe să sune zguduind liniștea de veci din lumea asta fenomenală.
-Alo?răspunde Jamie nerăbdător.
Dar deodată ceea ce aude în telefon îi provoacă o schimonosire de groază pe față după care mulțumește și închide.
-Juliene a fost implicată într-un schimb de focuri aseară la club.
•Perspectiva lui Colton•
Acum că femeia stă potilită și nu mai pune întrebări care îmi stârnesc dorința de a-mi băga unghiile în gât reușesc să cobor să îmi iau ceva de mâncare.La cât de rău i-a fost femeii ăsteia nu am reușit nici să dorm prea mult.Dar cu asta mă descurc.
Deja am trimis pe cineva să se ducă să ridice cadavrul dar nu am anticipat telefonul care acum vibrează nebunește pe blatul de la bucătărie fiind gata să cadă în orice moment.Ia-ți zborul,amice!
-Amice,am ceva de discutat cu tine.
Analogia făcută apelativului și tocmai ce gândisem mai devreme m-a făcut să chicotesc.
-Vorbește.
-Nu pot așa.Trebuie să ne vedem față în față.În care dintre case te găsesc?
-În prima.
-Voi ajunge acolo într-un sfert de oră.Ține-te bine.Am nevoie de ajutor.
-Deci trebuie să adun câțiva oameni.
-Exact.Ne vedem acolo.
-Te aștept.
Și așa se încheie scurtul schimb de replici.Dacă era de stat la o vorbă,stăteam.Dar când e vorba de lucruri serioase niciunul dintre noi nu își răcește gura degeaba pentru a se încurca printre rânduri.
În casă domnește o răcoare care îmi face pielea să se zbârlească.Dacă nu vreau să ajung mai bolnav și mai neajutorat ca ea ar trebui să pun ceva pe mine.
Exact când cobor din nou scările spiralate din ușă se aude o cheie invârtindu-se în broască.Rapid,cu mișcări îndemânatice.Cunoaște mișcarea.
Tocul pistolului se odihnește la betelia blugilor,sub cămașa lejeră.
Doar o singură persoană are cheia de la casa aceasta.Nici măcar agenții nu au acces la această cheie.
Ușa este deschisă iar după ea trupul bărbatului care s-a aventurat prin bezna de afară începe să se contureze sub baia de raze a becului de lângă ușă.
-Tot ca o pisică de noapte?
-Mă știi doar.
-Ascultă,iubita lui Christian..
Iar vocea i se frânge.Pauza mi-a dat un răgaz de gândire.
-Ia-o de unde nu-i?
-Da.Aseară am făcut cunoștință cu ea.O tipă de-a dreptul uimitoare.Personalitate,frumusețe naturală,înțelegătore,n-ai treabă cu ea.Numai că aseară a avut parte de o palmă zdravănă.
-Christian a făcut ceva.
Părerea de rău i se citește din glas.Am intuit corect.
-S-a apucat de călărit în baie.După câte mi-a povestit mi-a dat de înțeles că a fost drogat cu băutura,iar ea a tras lozul câștigător pentru momentul când a ales să înceapă să-l caute.A luat-o la fugă iar după câteva secunde nu mai era acolo.
-Nimic care să ne ajute până acum.Camerele de supraveghere nu au surprins nimic?
-Un schimb de foc de armă.Și a fost rapid.Însă ea a dispărut fără urmă pe parcursul lui.Nu am apucat să văd pe nimeni pe care să-l fi putut recunoaște.
-Și-au acoperit urmele.
-Nici măcar gloanțele nu le-am găsit.
-Sânge?fețe?mașini?
Tudor dă din cap a dezaprobare.
-Pare iminent al despărțirii accident,așa-i?