Căutând agonia în infern

capitolul 22

•Perspectiva lui Luck•
Fetele se urcă elegant toate cinci în telescaun iar noi rămânem în spate.Juliene emană entuziasm prin fiecare por și fiecare dram de aer respirat.Zâmbetul ei mereu îți face ziua mai bună.
Ajunși sus,ne punem în linie și pornim fiecare cum apucă.Având în vedere că Helen a zis că nu a mai coborât pe aici toată lumea a lăsat-o în față.Ce urmează nimeni nu avea cum să prevadă.
Alunecă ușor dealul și se lasă pe spate,neștiind să încetinească.La ce zor are în ea aruncă bățul cu atâta forță că aterizează direct la Ryan în cap.La rândul său Ryan amețește din cauza șocului și se oprește,încurcându-l pe Derek care vine din spate.Derek îl ocolește cu un viraj brusc în viteza acumulată și apasă atâta de tare pe bețe să încetinească la dâmb că le rupe în două..Ce-i cu forța asta pe capul lui?
Șirul nu se termină aici.Comedia continuă.Jace și Hailey coboară unul lângă celălalt.Hailey este atentă la drum,acum că a fost prinsă că știe să skieze.Se simte cu musca pe căciulă?Niciodată.
De pe mijlocul pârtiei ajung amândoi să alunece pe margine pentru a ocoli o grupă de începători.Hailey într-un moment de neatenție sucește skiurile în partea opusă pârtiei și ajunge pierdută în stratul de zăpadă neatinsă din micuța prăpastie.
-Hailey omul de zăpadă,țipă Hope după care pufnește în râs.
Atâta i-a trebuit și ei.Când o vede pe Hailey că se ridică în fund din zăpadă își aduce aminte că este pe zăpadă și este în mișcare.Atunci este momentul când aruncă o privire care probabil putea ucide în fața ei.Prea târziu.Deja este lipită de Travis.
Încercând să se oprească pe amândoi în timp util,Travis pune frână laterală și o aruncă pe Hope grămadă de-a berbeleacul până jos,și el în spatele ei.S-a împiedicat,bineînțeles.
Deja simt cum mă doare stomacul de râs.Dar asta nu e tot.Ultimii dar nu cei din urmă sunt Max și Flame.Zicea cineva ceva de circ?S-a mutat pe pârtie.Copii săriți,e pe gratis!
Nu a fost de ajuns?Sigur că nu.Niciodată nu este.Cei doi se ceartă de mama focului în mijlocul pârtiei despre faptul că amândoi pot avea grijă de sine.Dar cine se gândea că doi bulgări ajung fix peste ei?Nimeni.
-Max!Flame!atât am apucat să spun.
Amândoi s-au oprit brusc din ceartă,s-au privit în ochi pentru a amâna conflictul apoi s-au întors amândoi spre mine.Cu furie în glas doar un cuvânt apuc să spună în momentul în care se întorc:
-Ce??
Cine i-a pus să se întoarcă?Hope a împiedicat-o pe Flame care a oprit-o la baza pârtiei și acum sunt amândouă făcute grămadă.Din cauza alunecării fetele au aruncat în aer un strat de zăpadă spulberată.Oamenii s-au adunat și au început să aplaude crezând că aceea este o intrare spectaculoasă a unor acrobați probabil.Când norul de zăpadă s-a împrăștiat oamenilor le-au căzut fețele când le-au văzut pe ambele fețe cu roatele în sus.
Iubiții lor pe de altă parte s-au oprit mai uniform.Având în vedere că Travis s-a prăbușit mai greu Max a reușit să anticipeze momentul impactului și l-a prins pe Travis.
Eu nu sunt singurul care privește și se prăbușește în genunchi de râs.Juliene și cu Christian se țin unul de celălat pentru a nu li se înmuia prea tare mușchii de atâta râs.Cum să te poți abține?Toți 3 ne ținem cu mâinile de burtă și râdem în hohote de circul realizat de prietenii noștri.
După ce ne potolim încercăm să refacem formația.Din fericire nimeni nu a fost rănit așa că decidem să ne întoarcem cu toții la cabană.Ne-a fost de ajuns pentru o zi.Sau poate ar trebui să zic că le-a fost de ajuns?Rămâne de văzut.

•Perspectiva lui Juliene•
Zilele trec iar noi ne apropiem de sfârșitul sejurului de stat la munte.Însă entuziasmul încă nu ne-a părăsit sufletele plimbărețe așa că am pornit prin pădure la drumeție,dis de dimineață.
După atâta umblat,cumpăraturi,focuri de tabără,dansuri pe mese,cluburi mișcătoare,băuturi vărsate și șoapte indecente aruncate azi băieții și-o iau rău de tot pe coajă.
Cu corurile în rucsacuri merg în linie și se sprijină unul pe altul în caz că se clatină prea tare și cad.Arată ca niște zoombi care nu-și mai găsesc drumul spre casă,dar ei sunt într-o situație mult mai bună:au ieșit la aer curat.
Soarele încă încearcă să îi aducă puțin la viață,pe calea ce bună,dar ei spun aceeași replică:"Putem să ne întoarcem la somn?"
Poate e din cauza orei târzii la care am terminat de trăncănit în camera băieților după ziua de ski?sau poate e din cauza a cât am râs pe pârtie?
Eh sigur niciuna din cele enumerate mai sus.Toate fetele ne-am luat de mâini și cântăm ca și cum am dormit câteva zile și trebuie să ne consumăm energia.
-Sigur voi nu ați dormit în picioare și cu ochii deschiși până acum?se smiorcăie Christian?
Aha!
-Gând la gând,iubire!Stați liniștiți!Ne odihnim!
Băieții răsuflă ușurați.
-Dar nu acum.Acum avem de colindat.
Băieților le pică fața iar noi începem să râdem ca niște apucate.Dar ce să ne faci.Așa suntem noi.
Când în fața ochilor ni se întinde o pășune curată toate fetele ne așezăm în același timp în șezut pe iarbă apoi ne trântim pe spate.Între timp s-au trezit și băieții care acum așează corturile.Ah,poate am uitat să menționez că am venit aici pentru o noapte în natură.Nu am uitat,nu?Sigur că nu.
-Hangar,îmi țipa Helen în ureche în timp ce ține întins un băț în dreptul nasului meu.
-Hei hei,prințesa mea trebuie să fie în siguranță,așa că nu te apropia,țipă Christian în timp ce mă trage în brațele sale.
Automat obrajii mei iau foc.Tocmai mi-a zis că sunt prințesa lui.Pentru cineva care în trecut a avut parte de o grămadă de relații și întâlniri amoroase asta nu ar fi cine știe ce.Însă cum eu până acum nu am avut nicio ființă care să mă prețuiască cum o face el nu am anticipat șocul.
-Aw,ce drăguț.Uită-te la ea,ai făcut-o să roșească,chițăie Helen cu un glas pițigăiat.
Christian îmi întoarce blând fața,chiar dacă mă împotrivesc.Când ajungem să ne privim ochii imediat îmi las chipul în jos.Cine ar fi crezut că e chiar atât de dulce un sentiment dat de persoana potrivită?Dacă mi-ar fi zis asta altcineva,poate aș fi râs.
Christian suspină încântat de reușita sa și îmi sărută fruntea apăsat.
-Haide prințesă,ridică-ți capul.Nu există nimic mai frumos de privit decât două pajiști în lumina soarelui,spune acesta cu glasul ca de miere.
Îmi las mușchii feței relaxat și îmi las fața ghidată de degetele sale.Pe fața sa este întins un zâmbet sincer,recunoscător că am ales să îl las să mă privească.Își apropie lent chipul de al meu iar buzele noastre se contopesc într-un das cuminte la început,dar care devine ușor pătimaș.
-Ei haideți,porumbeilor,corturile nu se amplasează singure.Mișcațivă trupurile sexy în pantaloni mulați aici și ajutați-ne,strigă Hailey la noi.
-Măi,noi știam că sunteți nerăbdători să ajungeți singurei în cort,dar nici chiar așa.
I-am dat o replică ușoară.Știe ce prostii îmi poate gura,însă mă abțin.După niște lupte de supremație purtate de Flame și Max legate de cine se descurcă mai bine în punerea pieselor în ordine toți am terminat ce ne-am propus.Ne-am luat doar o serie de haine,deoarece mâine ne întoarcem la hotel.
Însă momentul următor m-a luat pe nepregatite:Hailey care apare în fața mea și aruncâ conținutul unei sticle plină cu apă asupra mea și apoi fuge mâncând pământul mă lasă cu gura căscată.Jocul ăsta se poate juca în doi!Preabine,Hailey.
Fără să îmi dau seama că adidașii mei sunt mult prea uzi fac o mișcare bruscă și aproape că mă duc pe spate când două mâini puternice mă susțin.Deschid ochii care din instinct s-au închis și dau de o pereche  de ochi de un albastru electrizant care mă privesc țintă.
-Ușor,Juliene.Sigur nu vrei să faci o baie de nămol,nu-i așa?
-Sigur că nu.
Amândoi chicotim iar acesta îmi eliberează umerii și talia.
-Fii mai atentă.Avem nevoie de tine întreagă.
Acestea fiind spuse îmi dă un brânci și ajung direct într-o îmbrățișare ca de urs pe care aș recunoaște-o dintr-o mie.
-Christian,acum ești..
Dar nu am apucat să termin că am simțit un alt șuvoi de apă cum se prelinge din cap până-n picioare.Dar de data asta  nu sunt eu singura udă.Acum este și Christian.Un hohot de râs se aude de deasupra capetelor noastre.Ridicăm privirile și dăm de Hope care mai are puțin și se prăbușește de râs.Cocoțată pe umerii lui Travis tocmai ne-a făcut o baie la comun.
-..ud leoarcă.
-Se pare că acum suntem amândoi uzi,chicotește acesta.
-Ce-ar fi să fim mai mulți?
-Oh,iubito,te-ai gândit deja la nume?
-Hă?Nume?Pentru ce?Pentru sticlele de apă?
-Nu.Pentru copii.
-Care copii?
-Prințesă,nu trebuie să-ți fie rușine.Tocmai ai recunoscut că vrei să fim mai mulți.Dar hai să ne căsătorim mai întăi.Te întrebi cumva dacă putem face copii împreună?Desigur,iubito,eu zic să începem de pe acum,spune acesta zâmbind diavolește.
Stai că m-a pierdut pe drum.Nume?Copii?Împreună?Căsătorie?Acum?Hă?
Vorbește prea repede astfel că nu țin pasul.Ideile i se derulează rapid prin minte și parcă pot să văd ritoțele cum i se învârt în creieraș.
-Uău,uău,uău.Stai ușor.Mă refeream să fim mai mulți uzi.
-Vrei să te excit în public?Cu cea mai mare plăcere.
-Oh Doamne,Christian,eu mă refeream să ne udăm cu apă,nu zonele intime!Perversule!
-Hei,nu e vina mea că dai replici interpretabile,bombăne acesta în barbă.
-Dar nu am făcut asta!
-O ba ai făcut!
-Ba nu!
-Ba da!
-Ba nu!
-Ba nu!
-Ba da!
-Ahaa te-am prins!
-Fir-ar!În fine.Hai să ne schimbăm.Nu vreau să răcim.
Dar nici nu apuc bine să termin propoziția că un strănut pițigăiat îmi părăsește buzele.
-Noroc,iubito.Ai dreptate.Hai să ne schimbăm.Chiar nu vreau să pățești ceva.
Bineînțeles că am plecat să mă schimb imediat după ce le-am răsplătit pe cele două poznașe.Doar nu era să le las nepedepsite.Atunci n-aș mai fi fost eu.
-Pe la 6 ne vedem afară să facem un foc și să încingem niște bezele?proprune Derek.
-Asta ar fi nemaipomenit.Așa rămâne,răspund eu entuziasmată.
Toată lumea intră în corturi și se schimbă de haine,după care fiecare își vede de treaba lui.
Christian și cu mine ne-am schimbat într-o pereche comodă de pantaloni de trening și cu câte un tricou,iar eu bineînțeles că am luat unul de la el.Mirosul său specific și puternic de om stăpân pe sine îmi sucește simțurile de-a dreptul.
Scot telefonul și perechea mea de căști și mă așez pe saltea în brațele lui Christian.Îi ofer o cască și dau drumul acordurilor ritmate ale lui James Young.
*acum ar fi momentul oportun să deschideți melodia atașată*
Nemulțumit,îmi ia telefonul din mână și alege Flightless Bird a celor de la Iron and Wine din coloana sonoră a filmului Twilight.Când am descoperit liniștea și starea de împlinire pe care aceasta melodie mi-o dădea aproape că nu mai reușeam să o scot de pe repeat.
Își apropie buzele de urechea mea și începe să îi imite perfect vocea cântărețului.
I was a quick-wet boy
Diving too deep for coins
All of your street light eyes
Wide on my plastic toys
Răsuflarea mi-a rămas blocată undeva prin gând.Vocea sa sună de-a dreptul divin.Schimbarea tonalității îi provoacă mișcarea mărului lui Adam iar pielea mea se furnică.Închid ochii și mă las pradă senzațiilor puternice pe care coardele sale vocale o împrăștie în tot corpul meu.
Then when the cops closed the fair
I cut my long baby hair
Stole me a dog-eared map
And called for you everywhere
Rezemată pe brațul său,vocea lui încântându-mi blajin auzul,mâna sa mângâindu-mi alene brațul și căldura emanată de fiecare por al corpului său îmi oprește timpul în loc.
Nu mai aud nimic altceva.Nu mai simt nimic altceva.Totul este concret.Totul este numai împlinire.Întrebările nu-și au rostul.Alte vorbe n-ar avea cursivitate.Propozițiile n-ar avea înțeles.Lumea ar fi deșucheată.Galaxiile s-ar întrepătrunde fără ca nimic să se întâmple.
Have I found you?
Flightless bird, jealous, weeping
Or lost you?
American mouth
Big pill looming
Nu sunt atentă la nimic altceva.Nimic altceva înafară de senzațiile oferite de el.Acele minții mele valsează alene fără a se întreba cine le-a dat ritmul peste cap.Cine le-a întors lumea cu susul în jos.Cine a creat un haos.Dar nu unul dureros.Nu unul neînțeles și singuratic.Alinare.Asta este ceea ce simt.
Christian cântă în continuare.Versurile curg fără încetare.Pentru a-i da mai mult avânt încep să fredonez negativul.Vocea mea sună caraghios pe lângă a sa,așa că mă opresc însă Christian mă strânge ușor de mână,semn că trebuie să continui.
Mă răsucesc și îl iau în brațe,apropiindu-mă mai mult de sursa căldurii.
La un moment dat am pierdut șirul cronologic al cuvintelor sale,dar nu i-am pierdut glasul ce m-a îndrumat spre un somn bine meritat.

•perspectiva autoarei•
Christian termină de cântat încă o dată refrenul melodiei.Deja a pierdut numărătoarea rândurilor repetării melodiei.Însă iubitei sale Juliene îi place.Așa că nu îi pasă.
Corpul femeii se lasă inert în brațele sale și respiră regulat.Tocmai a adormit.
Christian trage o pătură peste amândoi,le trimite mesaj fetelor să nu îi trezească și se bagă la căldură alături de iubita sa.