Trăind printre vampiri (continuarea cărţii "un fel de...cenuşăreasa?")

Kyle?

-Te rog, încetează! cer îndurerare demonului care îmi înfingea de nenumărate ori țărușul în mănă și picior.

-Să încetez? Dar distracția abia începe. spuse apoi un zâmbet sadic îi apăru și simt cum țărușul îmi sfâșie abdomenul, dureri neimaginabile cuprizându-mă.

-Kate, îmi pare rău, nu am vrut. Nu pot să mă împotrivesc! adaugă blonda care plângea cu disperare.

-Acum, m-am cam plictisit. Ce ai zice dacă Kris ne-ar arăta alt joc?

-Nu! Îți spun orice vrei să auzi, doar...termină... suspin ultimul cuvânt, și simt cum mi se închid ochii.

-Bine...deci. Cum te-ai simțit când tatăl tău ți-a ascuns faptul că ai putea avea o putere specială? Cum te-ai simțit când primul om în care credeai, care credeai că este primul care te susține și este mândru de tine...a făcut pulbere acea dperanță?

-Nu, eu îmi iubesc tatăl. Îl iubesc mai mult decât propia viață...nu aș putea..să îl rănesc. încerc să spun printre genetele înăbușitoare de durere.

-Ca să vezi că nu sunt așa rău, îți mai dau o șansă. Ce ai simțit atunci, Kate?

-Nimic.. mint, iar când Dominus își dă seama, îl cheamă pe Kris lângă roată.

Este adevărat că îmi iubesc tatăl și că aș face orice pentru el, dar faptul care îl omiteam era că de fiecare dată când el nu are încredere în mine, există o mică fărâmă din mine, adânc în mine care își dorește ca el să sufere. Care își dorește să simtă și el ce simt eu de fiecare dată când sunt tratată ca o fetiță neîndemânatică care nu știe să își lege șireturile.

Privesc spre Kris, care avea ochii scăldați în lacrimi. Era prima dată când îl vedeam așa de distrus. Învârte cu ultima putere roata, iar când acesta se oprește pe semnul care scria moarte, toate speranțele că voi ieși de aici vie, s-au stins.

-Așa de repede? Dar mă distram așa bine...oftează el adânc, dar sarcasmul i se putea observa foarte bine în glasul răgușit.
-Asta este...game over, Kate. Ne vom mai vedea..în iad. adăugă acru, cu un rânjet enervant.

Ia în mână din nou țărușul, dar de data asta, ținta este inima adormită. Acum chiar că nu mai scap. gândesc, iar conștința m-a aprobat. Se pune deasupra mea, și îmi lasă un sărut apăsat pe gât.

-Ăsta a fost sărutul morții, pisicuță.

-Te rog, te rog. Dă-mi drumul! încerc să scap, dar în zadar.

-Nț, nț, nț.. nu o lua personal, scumpo, dar un vampir legendar chiar nu se numără în planul meu de a domina lumea.

-Deci la asta se rezumă totul? Dominația lumii? Unde te crezi, Star Wars?

-Vai, tu, ce amuzant! Și pe moarte, tot la fel de comică ești. Acum, să trecem la fapte, Yoda.

Din nou se apropie de mine, și când se pregătea să înfingă pumnalul în pieptul plăpând, îmi închid ochii așteptând inevitabilul.
Dar nu, demonul nu mai era pe mine, între el și...cineva dându-se o luptă pe cinste. Cine era salvatorul meu? Privesc cu groază scena din fața mea, și o mie de sentimente năvăliră în mine când îl observ. Era la fel de atrăgător, emana la fel de multă căldură ca ultima dată când l-am văzut. Fiecare particulă din mine era atrasă de el ca un magnet. Fiecare centimetru de piele dorea atingerile lui.

-Kyle! strig, orice durere dispărând.

Mă uitam la el și nu-mi dădeam seama. Oare am murit? Am murit și am ajuns la el? Sau este doar în imaginația mea? Totul părea ireal. Îmi doream să fie lângă mine. Dar, nu vroiam ca toate astea să fie doar din care să mă trezesc, și să-i simt lipsa. Mă măcina gândul că putea fi doar o aluzie.