Trăind printre vampiri (continuarea cărţii "un fel de...cenuşăreasa?")

Lumea de dincolo

          Din perspectiva lui Kate:
Stăteam întinsă în pat, uitându-mă la perete, cu privirea pierdută și mă gândeam la tot ce s-a întâmplat. Încă sper ca toate astea să fie doar un coșmar, din care o să mă trezesc. Dar nu, eu sunt tot aici, de ore plângând și regretând decizia de a face acel ritual. Din cauza mea a murit... este numai vina mea.
  
-Kate, ești bine? mă întreabă Angela care a stat cu mine toată noaptea. În glasul ei se citea îngrijorarea.
-Nu cred că o să fiu vreodată bine.

Se așează lângă mine și mă ia strâns în brațe.
-Nu vreau să-ți faci speranțe, dar... Colle crede că-l poate aduce înapoi
Privirea mea se ridică alarmată și o privesc pe fata care avea un zâmbet fals pe față.
-Cum?
-A spus că unul dintre lucrurile pe care le poate face un vampir legendar este să readucă la viață ființele supranaturale. Dar o poate face numai dacă Kris nu a trecut încă de lumea de dincolo.
-Lumea de dincolo?
-Da, este ca o cameră în care i se vor arăta diferite amintiri și altele, nu am înțeles prea bine, Colle era foarte grăbit și mi-a spus să te chem.

Mă dau jos din pat și o urmez pe blondă spre mașină.

Din perspectiva lui Kris:
Mă plimb printr-un labirint, încercând să găsesc o ieșire. Unde sunt? Tot ce-mi  amintesc este că am împins-o pe Kate afară din cerc, apoi nimic.
-Este cineva? strig în speranța unui răspuns, dar tot ce primesc este un ecou înfundat.

Văd un copil, rezemat de peretele alb. Avea capul pe genunchi, și plângea.
-Hei, ești bine? mă așez lângă el și îi pun mâna pe spate.
Își ridică încet capul și când îmi dau seama cu cine vorbeam, fac un pas în spate.
-Mi-a frică. Fratele meu a plecat în pădure și nu s-a mai întors.

Eram eu, acum 10 ani. Eram un copil, care și-a pierdut câinele în pădure, iar Kyle, mi-a promis că mi-l va aduce înapoi. Pe vremea aia, eram în grija altei familii, mama și tata nu m-au acceptat. Mă întâlneam cu Kyle în fiecare zi într-un parc. L-am așteptat cu orele în acel parc, așteptând să apară cu Sammy, bichonul meu. Pe la 10 seara, m-am dus după el. Era plin de sânge și zgârieturi, iar hainele îi erau fâșiate. M-am pus lângă el și l-am rugat să nu mă părăsească. L-am cărat până acasă, după care nu ne-am mai întâlnit cu săptămânile. Dar, Sammy nu a mai fost de găsit. Numai gândul la acea zi mă doare.

Când mi-am revenit din transă, i-am pus mâna pe umeri, făcându-l să se uite la mine.
-O să-l găsim. Va fi bine. Haide.
Mergem prin labirint, până intrăm într-o pădure. Aceeași pădure de acum 10 ani. Fiori reci îmi apar pe spate, și prima dată ezit, dar când întâlnesc privirea îngrijorată și plină de lacrimi a copilului, inspir adânc și mer înainte.

Haide, Kris, gândește! Unde era Kyle? Cabana!
Se aud niște țipete, apoi îl iau pe micul Kris de mână și îi șoptesc:
-Fugi!
Nu puteam să-l las să trăiască ce am simțit eu când eram de vârsta lui. M-a marcat.
Ne oprim când îl văd pe mini-Kyle atacat de un urs imens.
-Stai aici!
Mă arunc asupra ursului, eliberându-mi fratele, încercând să scap și eu de acel urs. Nu mărimea, sau forța lui mă speriau, ci acea amintire. Kyle plin de sânge...

Din perspectiva lui Kate:
Am venit din nou la cercul de pietre(în ultimul timp vin cam des pe-aici), la cerința lui Colle. Are nevoie de sângele meu. De ce totul se rezumă mereu la sânge. Dar, nimic nu mai contează dacă pot să-l aduc pe Kris înapoi.

-Dă-mi încheietura ta.
Tresar când lama rece îmi atinge încheietura, și lichidul roșu începe să curgă.
-Angela, ține-l pe Kris. Dacă va funcționa,este nevoie de o legătură de sânge pentru a reveni complet.
-Și sângele meu pentru ce este? întreb curioasă.
-Tu îl iubești pe Kris, și el te iubește pe tine. Este o legătură puternică, care îmi trebuie pentru a-l localiza. Sângele Angelei este pentru a-l ține aici.

Se întinde pe pământ, lângă Kris, și își închide ochii. Kris mă iubește?...

Din perspectiva lui Kris:
Mai aveam puțin și cedam, dar ursul este inconștient, pe pământ. Mă ridic, și îl observ pe tipul înalt de mai devreme, care era cu Kate și Angela.
-Cine ești?
-Vom avea timp de povești când ajungem înapoi pe Pământ.
-Înapoi pe Pământ?
Tipul își dă ochii peste cap și mă apucă de mână.
Privesc spre mine și Kyle, care stăteam îmbrățișați și speriați, și le zâmbesc scurt.

Din perspectiva lui Kate:
Așteptam amândouă cu sufletul la gură.Minutele păreau ore, și orele zile.
Gura îmi formează un "o" perfect când Kris se ridică în fund, respirând accelerat.
-Kris!
----------------------
Hey, scuze de întârziere, am avut niște probleme cu mâna și nu am putut să scriu. Sper că m-am revanșat cu capitolul ăsta.