Trăind printre vampiri (continuarea cărţii "un fel de...cenuşăreasa?")

Kyle trăieşte?

-Fiul nostru nu mai trăieşte din vina ta!
-Din vina mea? Credeţi că eu nu mai pot de fericire că el nu mai este?
-Nu ne interesează ce faci tu. Ştim doar că tu erai cu el acolo, în acel depozit. Şi acum, va trebui să plăteşti pentru asta!
-Ce...
Îi văd pe oamenii care mi-au dat viaţă, legaţi, stând în genunchi, cu lacrimi în ochi.
-Mamă!Tată! Dă-le drumul! Acum!
-Am o idee mai bună.
Bărbatul scoase un ţăruş şi-l plimba pe pieptul mamei.
Am încercat să-mi adun toate forţele şi l-am atacat. Tot ce-mi amintesc este că m-a aruncat într-un copac. Şi...negru total.
Ochii mi se deschid lent. Îmi duc mâna la cap, doare îngrozitor. Unde sunt? Asta nu-i camera mea.
-Ia uite cine s-a trezit...
Tresar la vederea unui băiat slăbuţ, înalt.
-Cine eşti? Unde sunt?
-Eşti departe de casa ta. Eu sunt Walter. Sunt multe de explicat.
-Părinţi mei!
-Stai liniştită, Kris i-a dus în siguranţă acasă.
-Kris?
-Da, cel care te-a salvat. El este liderul acestui "grup". Eu sunt creierul, mai sunt Erik, tipul cu muşchi şi Lara, ea este mai mult cu partea viclenie...într-un cuvânt "vulpea". Este şi foarte rapidă.
-Şi eu ce caut aici?
-Tu eşti...
-Momeala.
Pe uşa de lemn îşi face...Kyle?
-El este Kris.
-Kyle! spun şi îi sar în braţe.
-Eu nu sunt Kyle. Şi trebuie să lămurim nişte lucruri. Nu-mi mulţumi, pentru că nu am făcut-o ca să-ţi salvez ţie jalnica ta viaţă. 2, ţi-am salvat părinţii, îmi eşti datoare şi vei face tot ce-ţi spun eu. 3, să nu crezi că suntem prieteni acum, pentru că nu suntem.
După cele spuse, iese pe uşă, înainte să apuc să spun ceva.
Dar, el e Kyle. Cum se poate? L-am văzut când a murit, iar acum e aici?
-Nu-ţi fă griji. Asta este doar o mască de tip dur pe care o poartă. Viaţa nu a fost prea bun cu el...
-Stai aşa, cum adică momeala?
-Tu vei fi cea care va ademeni familia Jonson în capcană.
-Familia Jonson? Cei doi care erau cu mine în pădure?
-Da.
-Dar, de unde îi cunoaşteţi?
-Ei au avut 3 copii. O fată şi doi băieţi, gemeni.
-Gemeni?
-Mda, Kyle şi Kris. Pe Kris l-au urât mereu pentru că el nu era de acord cu crimele (ca să zic aşa) pe care le făceau ei. Pentru că Kris nu era ca ei, aceştia l-au alungat. Acum, noi încercăm să-i oprim din a mai face rău oamenilor.
După toate cele auzite, am rămas cu gura larg deschisă.
-Kyle nu mi-a zis niciodată de Kris...şi Angela nu mi-a zis de părinţii ei. Adică, ştiu că nu erau în relaţii prea bune cu ai mei, dar să omoare oameni nevinovaţi?
-Eu trebuie să plec. Ai şi toatecele necesare în dulap.
-Vreau să merg acasă.
-Îmi pare rău, darnu eu decid asta. Kris e cel care dă ordine.
-----------------------------------------------