Invitații

1K 107 1
                                    

Ajunsă acasă, nu aveam chef de nimic. Mă enerva gândul că nu înțeleg nimic din toate cele întâmplate. Țip puternic, ecoul auzindu-se în cameră. Mă așez în fund, pe marginea patului și îmi trec mâinile prin păr. Gândește, Kate. Cine este ce vrea? Demos? Nu, nu e el. L-am omorât. Cine altcineva?

Având privirea în jos, observ un bilet pe podea. Îl ridic și citesc cu voce tare:
-Dacă nu crei să se întâmple o tragedie, sau ca un copil nevinovat să moară, vino la vechiu depozit la ora 10.
       Semnat: coșmarul tău.

Bucata de hârtie îmi cade din mână când citesc "vechiul depozit", locul în care s-a sinucis Kyle...
Fără să mai stau pe gânduri, alerg grăbită spre locul stabilit când ceasul indică 9:50. 

Ajunsă, prima dată ezit, dar apoi deschid ușa înaltă și ruginită, pătruzând într-o beznă totală. Abia puteam vedea ceva... dar, simțurile nu mă înșeală. Simt prezența altor vampiri aici. Și oameni...
Lumina se aprinde și pot observa chipurile persoanelor pe care le iubesc, legate de scaue, așezați într-un șir perfect.

-Mama? Tata? Kris? Mike? Angela? Ce se întâmplă?

Aveau gura legată cu o eșarfă, dar privirile lor înspăimântate îmi sugerau să mă uit în spate.
Un bărbat înalt, palid, îmbrăcat în negru, cu ochii roșii și un zâmbet impunător și malefic stătea cu mâinile la spate și mă privea intens.

-Cine s-a decis să ni se alăture...

-Dă-le drumul! Țip furioasă la creatura din față.

-Nț, nț, nț... Kate, nu așa se vorbește cu gazda. Vom juca un mic și inofensiv joc..

Glasul lui rece îmi dădea mici fiori pe spate, și încep să tremur când acesta se apropie periculos de aproape de mine.

Trăind printre vampiri (continuarea cărţii "un fel de...cenuşăreasa?")Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum