Hunted

15. Sport

15. Sport

Ma aflam in cabina de dus cu peretii de sticla aburiti. Inspiram si expiram sub jetul de apa fierbinte, de parca as fi intr-un lac, innecandu-ma. Imi venea sa strig dupa ajutor, dar intr-un fel, simteam ca nu mai am glas. Pentru o secunda, am simtit sute de ace de gheata intepandu-mi spatele, de parca apa s-a transformat in gheata dintr-o data. Dar doar mi-am imaginat.

Deschizand ochii, am cuprins cu privirea peretele cabinei. Cu mana tremurandu-mi, am intins degetele si am desenat pe sticla conturul unor litere.

Dupa cateva clipe, distingeam un nume scris. Mi-am mijit ochii, caci vedeam in ceata din cauza apei ce mi se scurgea din par pe fata si pe tot restul corpului. Treptat, valul ce mi-a impaienjenit privirea a disparut, iar ochii mei au putut citi literele scrise de propriul meu deget.

Harry.

Pe geam scrie Harry.

Pana sa-mi dau seama ce se intampla si sa fac un pas in spate cu o mana la gura si alta la inima, caci aceasta mi-a tresaltat aproape dureros in piept, am zarit ceva printre aburii din cabina.

M-am dat mai aproape de acea parte, unde se pare ca eu am scris numele lui si mi-am trecut palma peste sticla, stergand "opera" mea si totodata eliberand o mare parte din aburul condensat si asternut pe perete.

Si atunci chiar am tresarit. De partea cealalta am distins o silueta. M-am uitat mai bine, insa tremurand din toate incheieturile, si am observat un chip cunoscut.

Harry.

Era Harry.

Avea privirea goala, seaca, pierduta.. Ca si cum era orb.. Ca si cum nu ma putea vedea sau nu era constient unde e sau ce face. Pentru o secunda m-am gandit ca e somnambul.

Dar apoi am realizat altceva. Apa fierbinte care continua sa cada peste trupul meu a creat noi aburi care au acoperit geamul, astfel incat acum ii puteam vedea doar capul, gatul si umerii. Nici nu stiam daca priveste spre mine. Insa privirea mi-a coborat pe sticla aburita si am reusit sa zaresc imaginea neclara a pielii.

Doar piele.

Vedeam doar culoarea pielii.

Am inghitit in sec cand mi-am dat seama ca e dezbracat.

Complet dezbracat.

Cum de nu am observat asta inainte ? I-am cercetat doar privirea, cautam doar o farama de luciditate in ochii aia care ma innebunesc cu stralucirea si culoarea lor.

Am clipit si silueta a disparut. M-am uitat buimaca in jur, de parca regretam acest lucru sau de parca incercam sa-mi dau seama daca totul a fost real.

M-am sprijinit cu spatele de cabina si am inchis ochii.

Mare greseala, caci atunci cand i-am deschis, am simtit cum tot aerul din plamani ma paraseste. Pana la urma, de cat timp stau aici ? Poate aburul dens imi provoaca halucinatii, caci acum acelasi corp gol al lui Harry era in fata mea, cu mine in cabina.

Ma privea fix, de parca ma contempla, fiind un obiect de arta revolutionista.

Si ceea ce a urmat nu e demn de descris, caci sunt sigura ca subcontientul meu isi bate joc de mine provocandu-mi vise deocheate cu persoane nepotrivite.