Iubesc și sunt rănită

Capitolul 7-Răsturnarea de situație

Mă trezesc şi-mi dau seama că a fost doar un coşmar,uitându-mă la Ben care şi el la rândul său se uită îngrijorat zic eu,la mine.

-Vrei puţină apă?

Aprob din cap şi nu spun nimic. Îmi  beau paharul cu apă şi mă uit la el.

-Ai fi fost în stare să mă omori?

-Tu atât de mult ţii la mine?

-Tu nu ţii?

-Nu am spus că nu.

-Nici eu.

În acel moment mă simţeam de parcă mă lovise cineva în cap,pentru că-mi dădusem seama că am început să-l plac doar prin misterul pe care îl afişa, şi cum se comportă,dar mă gândeam în acelaşi timp şi la Erik,care sigur este îngrozit de situaţie.

Erik

Mă duc dis-de-dimineaţă la garajul meu secret,adică mă refer la locul unde mă întâlneam cu oamenii mei care mă ţineau la curent cu toate,le spun care este noul plan şi plec înapoi spre casă înainte să se trezească Skiler,nu vreau să se îngrijoreze, dar nu ar trebui să-mi fac griji de asta, pentru că eu am fost cel care trebuia să-şi facă griji pentru că atunci când am ajuns acasă şi am văzut că nu era în camera,sau oriunde altundeva şi Skiler de negăsit,o sun încontinuu până răspunde.

Înapoi la Skiler.

-De fapt Ben,eu cred că t...,voiam să-i marturiseac că ţin la el,în ciuda a toate, dar:

-Skiler,nu acum. Îţi sună telefonul. Este..e Erik.

-Răspunde,te rog. Voi vorbi eu.

-Am încredere în ţine.

Ben,mă ascultă şi răspunde la apel inmanandu-mi telefonul.

-Alo? Alo, Skiler?

-Da...

-Skiler eşti bine? Te simţi bine ? Unde eşti?

-Sunt bine,Erik...şi mă simt la fel de bine, aşa că nu mă caută şi nu încerca să mă găseşti.

-De ce? Ce ţi-a zis Ben şi ce ţi-a făcut?

Vorbele lui mă făceau să tresar,nu ştiam cum să-i zic adevărul că flacăra dintre noi doi să stins între timp,şi nu ştiam cum să fac să nu-i răpesc sentimentele. Flacăra ,adică acea scânteie care se simte între doi îndrăgostiţi, să stins,şi să stins în fiecare zi în care el pleca la "muncă" şi venea seară târziu, şi asta se întâmplă destul de des, fără nicio explicaţie.

-Erik..eu vreau că noi doi să nu mai ne întâlnim,să nu mai fim împreună,îi spun parcă scoţând cu cleştele cuvintele,Ben uitându-se uit la mine, necrezand ce zic şi el care sunt sigură că se aştepta la ceva mai greu de atât. Vreau să spun că Ben nu se va mai răzbună pe ţine,iar eu nu voi mai stă între voi doi. Vreau să uiţi de mine şi Ben,definitiv, îi închid în nas, fără a mai aştepta să-mi spună vreo ceva, mă las pe spate ,şi mă pun cu capul pe pernă cea moale şi oftez uitându-mă la tavan.

-Ben?

-Nu pot să cred ce ai făcut.

-Ai văzut cu ochii tăi. Ştiam că mă înşela, o simt.

-Eu.. Îmi pare rău.

-Pentru ce? Se pare că a vrut să-şi bată joc de mine,a vrut doar o târfă şi cred că făcea ce face şi acum şi înainte să-i mărturisesc ce simt pentru el.

-Uite.eu nu sunt aşa,dacă la asta te gândeşti.

-Ştiu asta. Dar de unde ştiai de ce aveam de când? De plan ,de toate astea?