Iubesc și sunt rănită

Capitolul 12- Îngerul inconștient

Skiler
Mã trezesc într-o cameră ,nu prea luminoasă, buimacă de cap, și nu-mi amintesc ce caut aici. A ba, da știu,pff. Ce este cu pshiopat-ul ăsta? Ce are el cu mine? Mă irită această situație m-am săturat de tot ce se întâmplă, mai bine mor decât să înfrunt toate astea. Peste numai câteva minute vine Max la mine, și se apropie de mine, deși nu mă uit la el, și las ca liniștea să se lase între noi.
-Haide. Skiler, spune ceva.
-...
- Vorbește-mi, îmi spune aspru și mă trage de mână, respingându-l ,dar mă tot tachina.
-Lasă-mă! Nu auzi?
-Aud, dar doar ce vreau eu.
-Se vede asta. Sper să nu te mai văd niciodată, sunt sigură că Chris și Ben mă vor ajuta, și fii sigur că nu o să scapi basma curată prin tot ce ai făcut.
-Eu cred.

Ce idiot. M-am săturat de el și nebuniile lui, nu mai vreau să-l aud sau să-l mai văd vreodată.
Se apropie de mine și de buzele mele , însă știam intenția sa, așa că-i dau o palmă zdravănă. Se înfurie așa de tare că îmi dã și mie în schimb 2 palme, și un pumn, făcându-mă să nu mă mai mișc, lăsându-l să facă ce vrea din mine,nu mă puteam împotrivi.
Chinul meu nu durează mult pentru că o bubuitură se aude venind spre noi, ușa deschizându-se brusc , apărând Chris și Ben, care se uitau la mine, cu pistoalele în mână.
-Jocul s-a terminat Max, renunță.
-Lasă pistolul Chris. Nu te va ajuta la nimic.
- Las-o pe Skiler în pace, omule!
-Este a mea!
- Vreau să o lași să plece acum.
-Niciodată, doar dacă mă omori pe mine întãi.
-Nu-ți forța norocul, știi foarte bine că sunt în stare de orice.

Îmi mai revin puțin din starea din care eram, și îmi ațintesc privirea asupra lui Max care apasă pe trăgaci și glonțul zboară spre Chris, și de panică m-am ridicat și m-am pus în calea glonțului, pătrunzându-mi direct în braț, aproape de abdomen, și mă prăbușesc la pământ, în timp, tot ce simțeam era durere și cum totul se întunecă și eu îmi închid ușor ochii.

Chris
Îmdrept pistolul către Max și mă pregătesc să trag, dar el mi-o i-a înainte , și fără să apuc să acționez, Skiler se aruncă în fața glonțului, căzând jos la pământ într-o baltă de sânge, închizând încet ochii, un înger ce pleacă dintre noi.
Devin atât de nervos încât îl împușc pe Max de 2 ori,odată în picior și următorul în inimă , făcând câțiva pași în spate ,și cãzând prin fereastră ,prăbușindu-se în sânge.
Mă întorc asupra lui Skiler și încerc să o fac să deschidă ochii ,dar nimic...nu reușesc. Se pare că acel glonț a pătruns destul de mult, și a făcut o rană adâncă. Mă uit speriat la ea, îngrijorat că glonțul ar putea ajunge la os, și să fie și mai rău de atât.
O iau în brațe ,tip mireasă și mă îndrept către mașină, Ben fiind în urma mea, și efectiv fără cuvinte.
-Rezistă Skiler. Te vei face bine.

Pornesc mașina și mă îndrept spre spitalul cel mai apropiat de noi, și se pare că nici nu a durat mult să ajungem.
Intru în spital cu Skiler în brațe și strig după un doctor, dar în schimb dau de niște asistente care o iau pe Skiler și o duce într-o sală de operație.

Mă învârteam de colo-colo, nu aveam răbdare să aștept. Vrea să aflu ce se va întâmpla cu Skiler.
Îmi trec mâna prin părul ciufulit, gândindu-mă cã toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă nu eram eu și prietenii mei idioți și bătuți în cap.

Ben
Cum se pot întâmpla toate lucrurile astea tocmai în această excursie organizată special doar pentru ea? De ce nu mi-a mărturisit tot ce se întâmplă? De ce mi-a ascuns aceste lucruri? Orice motiv ar fi avut, asta nu mai merge. M-am săturat de întâmplări de genul ăsta. Imediat ce voi ști că ea este bine , mă voi reîntoarce , cu sau fără Skiler, nu mai rezist la toate astea. Dacă vrea poate să rămână cu prințul ei pe cal alb , Chris, că și așa lui i-a dat mai multă atenție ca mie în tot acest timp. S-a terminat, pentru TOTDEAUNA. Îmi pare rău Skiler, nu a fost să fie.

Chris
Aștept lângă sala de operație și peste ceva timp doctorul iese și vine către mine.
-Sunteți pentru domnișoara Skiler?
-Da. Este bine?
-Se pare că a trecut cu bine și am reușit să-i scoatem glonțul .
-Ce bine, oftez ușurat auzind asta.
-Deși a trebuit să-i facem o anestezie ,și și-a pierdut conștiința.
-Atâta timp cât este bine,vom trece și peste asta.
-O vei putea lua mâine, atunci va fi externată,însă o mai ținem puțin sub observații.
-Vă mulțumesc. Voi putea intra.
-Sigur, îmi spune și se îndepărtează de mine.

Mă pregăteam să intru însă Ben mă înbrâncește înainte să o fac.
-Unde crezi că te duci?
-La Skiler, nu se vede?
-Eu sunt iubitul ei,eu mă voi duce primul.
-Foarte bine,nu te împiedic, îi zic și mă dau din ușă, el intrând ,dar nu înainte de a mă privi sângerător.

Skiler
Se pare că habar nu am ce caut aici, sau măcar cum mă cheamă și cum m-am rănit. Frumos așa,mai stau și singură aici.

-Bună, Skiler.
-Cine ești și ce vrei?
-Eu sunt Ben, am fost iubitul tău.
-Ai fost ? Adică acum nu mai ești?
-De asta am venit să-ți vorbesc. Mă despart de tine ,voi pleca înapoi în Madrid, vreau să te uit.
-Aș vrea să mă doară ce-mi spui dar nu mi te amintesc absolut deloc.
-Adio , Skiler.

Pleacă de lângă mine posomorât, și eu rămân singură. Nu știu ce motiv ar fi avut să se despartă de mine. Cum de nu-mi amintesc nimic?

Înapoi la Chris.
Ben iese din sală venind la mine și dându-mi un pumn, lăsându-mi semn.
-Ce este cu tine omule?
-Din cauza ta am făcut-o?
-Ce ai făcut?
-M-am despărțit de Skiler.
-Și cu ce aș fi vinovat?
-M-ai îndepărtat de ea.
-Nu am făcut asta. Eu am făcut doar sã aștept să o dai în bară.
-Felicitări atunci , pentru că ai dat rezultate. Eu voi pleca, să traiți fericiți împreună.

A plecat spre ieșirea din spital și eu iritat de situație, intru la Skiler care nu mă veți crede ce făcea. Eu am rămas șocat de ceea ce-mi vedeau ochii.Ea avea în mână o... și se...

----------_-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
*Smile*

  CAPITOL NECORECTAT! SCUZA-ŢI GREŞELILE!