Iubesc și sunt rănită

Capitolul 3- Totul o ia razna.

A doua zi

-Ce ai zis că s-a întâmplat? Nu cred!!!

-Ba să crezi, oficial eu şi Erik suntem un cuplu, cel puţin aşa cred că ne putem numi.

-Felicitări, dar acum închid am puţină treabă, dar o să mai vreau detalii.

-Bine, pa.

Ora este 07:00, şi eu mă gândesc cum viaţă nu poate fi înţeleasă de toţi, nici chiar de mine, ea are suişuri şi coborîşuri, dacă faci un pas înainte, ea face 10 pentru tine şi invers. Stăteam şi mă tot gândeam la lucrurile astea,până îmi bâzâie telefonul, aveam un mesaj nou..

Nu stau prea mult pe gânduri şi-l deschid.

-Bună, pisi, ce faci?

Semnat B.

-Cine eşti şi de unde ai numărul meu? Şi de când sunt eu pisi pentru tine?

-Prea multe întrebări, nu pot răspunde la niciuna deocamdată.

Semnat B.

-Hei, Skyler, întârzii la şcoală să mergem, îmi spune Erik din spatele uşii mele.

-Vin, dă-mi 5 minute, îi spun în timp ce tastez un alt mesaj.

-Dacă nu-mi poţi răspunde, nu mă mai caută, atâta timp cât nu ştiu cine eşti.

Văzut la 07:25.

-Nu se termină aici.

Semnat B.

Văzut la 07:30.

Oo, ba eu sper că da.

Ies din camera şi cobor scările pe balustradă, să ştiţi că este chiar amuzant, dar nu încercaţi şi voi, după mă duc la Erik în maşină, ajung la şcoală şi întru la ora plictisitoare de istorie cu un boşorog, aşa că normal că am adormit, până când cuvântul magic "plictiseală" îmi da de furcă şi mă trezeşte.

-Domnişoară Skiler, ce va plictiseşte la ora mea, de istorie?

-În primul rând cămaşa asta din vremea străbunicului meu, din vremea medievală, care vă face să păreţi de 90 de ani.

Toată clasa începe să radă la spusele mele, iar boşorogul iritat de ce i-am spus se întoarce şi continuă ora.

Restul orelor au trecut că prin zbor şi chiar mă bucur, dar una din ore nu am făcut-o aşa că mă îndrept către parcul, care era cu o stradă mai departe de şcoală. Mă aşez pe o băncuţă şi privesc peisajele frumoase, gândindu-mă cum de nu m-am întâlnit cu Oliver, sau Giuli astăzi la şcoală.

Am stat blocată în gândurile mele până când îmi sună telefonul, dar de dată asta era apel şi nu mesaj.

Era cu număr ascuns, dar chiar şi aşa răspund.

-Alo?

-Bună, pisi, ce cauţi singurică într-un parc?

-Ce vrei să spui?

-Vreau să spun că mă miră faptul că eşti singură în parc.

-Nu te mai mira atât, faci riduri. Acum zi ce vrei de la mine?

-Nimic, deocamdată.

-Deocamdată? Cine eşti? Ai să-mi spui?

-Încă nu trebuie să mă cunoşti sau să mă vezi. Dar chiar dacă nu mă că cunoşti eu ştiu totul despre tine.