Din Greșeală (Volumul 1)

Capitolul 11 - As fi vrut !

     De  Craciun...

Sărbătorile...un prilej de bucurie, de petrecere, un motiv în plus să petreci timp cu familia, să te răsfeţi cu tot felul de mâncăruri şi dulciuri,să te îngraşi cu scuză că vei da jos kilogramele luate după ce se termină mâncarea.Profiţi de ocazie că e sărbătoare şi nu faci nimic doar leneveşti pe canapea cu un platou de prăjituri lângă tine râzând la glumele poate nu aşa de reuşite ale rudelor venite în vizită.Să îl aştepţi cu nerăbdare pe Moş Crăciun împreună cu cei mai mici din familie şi să te bucuri cu ei şi pentru ei când găsesc nenumăratele cadouri sub brad.Din fiecare casă se aud colinde şi instalaţiile strălucesc zglobii oriunde vezi cu ochii.

Da,asta e un Crăciun perfect petrecut cu familia fără nici o grijă fără nici un stres.Exact aşa fusese Crăciunul trecut pentru mine.La polul opus de cel de anul ăsta,o sărbătoare tristă ,pe care urma să o petrec singură nici măcar prietenii mei nu erau lângă mine.Minţisem ,le spusesem amândurora cu zâmbetul pe buze că plec acasă,ba chiar îmi pregătisem şi bagajul pentru că minciuna mea să fie şi mai credibilă Kassie îmi cumpărase biletul de avion pentru a nu călători cu autobuzul.Era un drum destul de lung aproape o mie de kilometri pe care cu maşina urma să îl parcurg în câteva zile aşa că s-a oferit să îmi ia ea un bilet de avion dus- întors.Ar fi trebuit să fiu acasă acum,înconjurată de familie să stăm împreună la masă mare şi să ne înfruptăm din bunătăţile pregătite de mama şi de bunica.

Bunica mea era cea mai blândă femeie pe care o cunoşteam,bunătatea ei întrecea orice limită,la fel şi spiritul ei de observaţie.Ştiam că ar fi nevoie doar de o privire ca să îşi dea seama că ceva nu este în regulă.Pe mama poate reuşeam să o mint dar nu şi pe bunica,mă cunoştea mai bine ca oricine.Îmi imaginam deja cam cum ar fi decurs o conversaţie cu ea,cum din doar două cuvinte m-ar fi doborât,mi-ar fi citit toată durerea ce o purtăm în suflet,şi m-aş fi destăinuit.Singura problemă cu bunica era că nu ştia să ţină un secret, ştiu că ar fi fugit la mama să îi zică prin ce treceam iar mama, ei bine ea ar lăsa tot şi ar veni să îl strângă de gât pe Dean pentru că m-a rănit.Nu puteam permite aşa ceva,nu puteam să îi rănesc inima mamei mele dar nici să o las să îi facă ceva lui Dean.

Aşa că am preferat să stau aici singură în cameră,căminul era aproape pustiu marea majoritate plecaseră acasă vrând să petreacă împreună cu familia .Nu mai plasesem de când m-am întors cu Kassie şi Rick dar ţin minte că tot drumul m-am uitat înapoi,sperând că o proastă ca el va veni după mine.Nu ştiu de ce speram asta îmi spusese doar clar şi răspicat că nu era interesat de mine ,îndrăgostit nici că se punea problema. Telefonul începe să vibreze brusc zgomotos ,îl iau şi pe ecran îmi apare numele surorii mele.Nu vorbisem cu ea de câteva săptămâni ,doar cu mama,nu aveam puterea să mint atâtea persoane dragi.

- Da Marina! răspund.Ce faci? S-a întâmplat ceva?

- Bună Mick.Să îţi fie ruşine,nu m-ai mai sunat de mult timp.Eşti fudula dragă?îmi spune râzând.

- Eee na nu doar că...am avut mult de învăţat.

Pe fundal se auzea multă gălăgie ,muzica era probabil că de obicei dată la maxim nepoţelului meu îi plăcea foarte mult muzică,la desene se uită foarte rar.

- Stai calmă madam,îmi dau seama ....şi ce mai zici? Cu dragostea cum stai?

Marina fiind căsătorită şi îndrăgostită lulea de soţul ei avea impresia că toată lumea trăieşte într-un basm,deşi eu tot nu înţelegeam ce văzuse la soţul ei.Nu era un bărbat urât era înalt şaten cu ochii verzi mereu pus pe glume ca şi ea de altfel.Sora mea era o adevărată enciclopedie în materie de glume,dar când era vorba de dragoste era slabă de înger fiind o romantică incurabilă.Îmi plăcea să vorbesc cu ea,mereu mă făcea să râd.