Din Greșeală (Volumul 1)

Capitolul 20 - Păstrează distanța !!!

Acest capitol il dedic unei scriitoare extraordinare ce m-a cucerit de la primele randuri ale cartii sale Morrigan. V-o recomand cu drag este o carte superba. Dedicatia este pentru MajaMaxen.

James Dean...

Nu sunt sigur de când stau așa ,nemișcat pe scaunul mașinii,mult timp probabil pentru că era noapte. Telefonul îmi suna într-o veselie în buzunar dar nu l-am luat în seamă l-am ignorat încă o dată pentru a nu știu câta oara. Îmi venea să îl iau și să îl arunc pe geam dar nu am făcut-o,l-am lăsat să sune,îmi plăcea meodia lui James Athur - Recovery . Mă liniștea cred,mă calma și cum eram ca o mare învolburată orice lucru era binevenit. Inima îmi bubuia aproape să îmi iasă din piept din cauza emoțiilor ce mă răscoleau,imaginea ei în brațele nou venitului era prezentă în capul meu și țipătul ei de bucurie răsuna în creierul meu ca un disc zgâriat care repeta aceeași notă.

Da se terminase,ce nu știam nici eu,nu era ca și cum ar fi avut ce să se termine când nici măcar nu începuse ,dar tot era al dracului de deranjant să o văd râzând fericită în brațele altuia. Îmi venea să îl strâng de gât pe imbecilul ăla dar nu aveam nici un drept nici nu avusesem vreodată ,singurul motiv pentru care m-am abținut a fost râsul ei nu cred că am auzit-o vreodată râzând. Eu nu am făcut-o niciodată să râdă,eu doar am rănit-o și am făcut-o să plângă. Gelozia mă rodea și aș fi vrut ca eu să fiu acolo cu ea în brațele mele,dar fusese foarte clară,nu vroia să aibă nici o legătură cu mine mi-a spus-o și Alexi dar și ea. Florile pe care i le trimisesem au fost un impuls de moment mă așteptam să vină și să mi le lase la ușă,sau mai rău să le arunce pe geam. Nu făcuse nici unul din aceste lucruri, poate le-a aruncat la gunoi sau a uitat de ele. Am simțit când a intrat în cameră,i-am simțit parfumul ,adevărul era că eram treaz dar mă prefăcusem că dorm,vrând să îi văd reacția. A stat câteva minute fără să zică nimic,îi simțeam privirea pe chipul și corpul meu acoperit lejer cu pătura dar îmi plăcea așa că am continuat să mă prefac.Când am deschis ochii într-un final am crezut că o să cad din pat ,udă leoarcă și cu un prosop nu suficient de lung pe ea stădea dreaptă ca Statuia Libertății în fața mea ținând materialul ca să nu îi alunece jos. Eram oripilat ,așa coborâse de la etajul doi,sfinte Iisuse câți studenți o văzuseră în drumul ei până aici. M-am amuzat copios in sinea mea pe seama ei când am constatat că nici măcar nu realizase că este doar în prosop,cu nimic altceva pe ea,goală și umedă. Scenarii fierbinți deja îsi făceau loc prin minte, imaginatia mea luând-o razna. Chiar și Alexi a privit-o un pic cam prea mult,dar cum să nu o privești când era atât de frumoasă,de provocatoare,atât de sexy că deja simțeam că mă excit și acum.Nu îmi puteam șterge zâmbetul tâmp de pe față în timp ce o priveam vizibil jenată de postura în care se afla. Dorința punea stăpânire pe mine și simțeam că îmi pierd încet ,încet controlul care și așa atârna de un fir de ață. Vroiam să o sărut să o ating,să îmi strecor limba în gura ei dulce și să gust încă o dată nectarul buzelor ei catifelate. Vroiam să smulg prospul ăla nesuferit de pe ea și să îi mângâi pielea perfectă,să îi sărut fiecare bucățică fiecare centimetru să îl tratez cu aceeași venerație, și sânii aceia care m-au înnebunit, îi doream să îi simt în palme ,să îi gust, să îi masez până i-aș fi simțit sfârcurile întărindu-se de plăcere sub atingerea mea. O vroiam atât de tare să fremete,să geamă sub mine,să o simt cum ia foc, să mă mai afund încă o dată în feminitatea ei atât de fierbinte și strâmtă, să o posed senzual și sălbatic în același timp. Vroiam să o aud strigându-mi numele, să țipe de plăcere când valurile orgasmului ar cuprinde-o să ne sincronizăm și să rămânem înlănțuiți la nesfârșit ca o singură ființă.

Chiar și acum când îmi aminteam simțeam cum bărbăția mi se întărește și pulsează dureros,trebuia să mă opresc,altfel urma să am un orgasm lucru care nu era indicat pentru că eram în mașină, îmbrăcat.Nu mă excitasem niciodată atât de tare doar gândindu-mă la o femeie,dar ea nu era orice femeie,ea era specială,ea era a mea,numai a mea. Simplul gând că altcineva ar putea să o atingă mă înfuria.Telefonul îmi sună iar zgomotos în buzunar și de data asta ,pentru a întrerupe gândurile excitante îl scot alene privind ecranul.Alexi... Nu răspund aștept să închidă ascultând din nou melodia și când se oprește văd că am vreo 36 de apeluri pierdute și peste zece mesaje. Nu le citesc știu deja ce scrie,doar unul îmi atrage atenția,numele Michelle este la început așa că îl deschid. Oare se întâmplase ceva cu ea?