Din Greșeală (Volumul 1)

Capitolul 41 - Nu mă părăsi!

Michelle...

Nu a trecut prea mult timp de când Ashton a plecat dar aceste minute au fost benefice, mi-am mai revenit puțin. Soneria apartamentului mă determină să mă ridic din pat și să ies din camera mea. Jane și Rick trebuie să fi ajuns iar Ash probabil a uitat să le spună să intre direct fără să mai sune exact ca și lui Alexi.

Ajunsă în fața ușii o deschid întipărindu-mi automat un zâmbet suficient de convingător, sper eu. Zâmbetul îmi moare la propriu expresia mea devenind una tâmpă din cauza uimirii. Dincolo de ușă nu se află Jane, nici Rick, din contră. Cu o mână sprijinită lejer de tocul acesteia stă ultima persoană pe care m-aș fi așteptat să o văd, Kristy.

Fac din reflex doi pași în spate încercând să-mi revin. La asta chiar nu mă așteptam.

- Kristy, ce cauți aici? Ai greșit adresa?

- Nu, spune ea mestecând în greață o gumă, sunt exact acolo unde vroiam să fiu. Vroiam să te văd pe tine, rostește făcând un balon din ea.

- Eu nu vroiam să te văd, șuier începând să mă enervez împingând în același timp ușa.

- Mă interesează prea puțin ce vrei tu Micky! mârâie ea protindu-și o mână în ușă deschizând-o și intrând cu nesimțire.

- Foarte bine atunci, dacă tot te-ai autoinvitat spune ce vrei și pleacă!

- Vreau, vreau să dispari! Vreau să te întorci în New York împreună cu iubițelul tău Ashton și să îl lași în pace pe J.D! El este al meu acum, ai înțeles? rostește cu ură.

Clipesc încurcată de vorbele ei și nu știu cum dar izbucnesc în râs fără să fiu în stare să mă controlez. Cerința ei este atât de prostească încât nu mă pot abține.

- Pot să știu ce e așa amuzant? întreabă foindu-se.

- Tu! Tu și aberațiile pe care le scoți pe gura aia a ta boită! Tu Kristy ești mai proastă decât credeam.

- Ba nu Micky aici singura proastă ești tu! Până să te întorci, până să vii la nunta Kassandrei eu și J.D eram bine. Eram fericiți împreună, uitase se tine, locuiam împreună. Nici nu știi cât m-am chinuit să i te scot din minte și când am reușit a trebuit să apari tu. De ce dracu te-ai întors? Numai din cauza ta a plecat! Ia-ți copilul și pe Ashton și pleacă, altfel îți jur că te distrug!

O ascult pe Kristy și parcă nu-mi vine să cred ce aud. Îmi amintesc foarte bine atitudinea lui Dean față de ea la nunta Kassandrei, numai fericit nu era. Arăta deplorabil, trist și nu și-a luat ochii de la mine pe tot parcursul ceremoniei. Am o singură variantă în minte la tot ce spune ea, minte. Minte doar pentru a mă face să renunț, să plec și să-i las ei calea liberă, altfel de ce m-ar amenința? Ceea ce ea nu știe e că eu nu voi renunța de data asta, sfârșitul lumii să vină dar eu nu plec de aici până nu-l găsesc pe Dean.

- Nu o să fac asta Kristy, nu îmi este frică de tine. În plus sunt multe lucruri pe care tu nu le știi.

- Cam care ar fi astea? Știu tot! J.D mi-a spus ce s-a întâmplat în New York.

- Nu cred că ți-a spus ce era mai important drăguță. Ceva ce nici el nu știe încă!

- Ce? întreabă mijind ochii.

- Copilul ăsta care zici tu, e al lui Dean!

Kristy se schimbă la față automat devenind roșie de nervi se apropie cu viteză de mine scoțând un țipăt furios repezindu-se să mă lovească. Închid ochii din reflex și îi deschid înapoi ferindu-mă dar palma ei nu reușește să mă atingă. Mâna îi rămâne suspendată în aer prinsă în încleștarea puternică a lui Rick.