Din Greșeală (Volumul 1)

Capitolul 36 - După mine, potopul!

Michelle...

Îl privesc șocată cum se îndepărtează tot mai mult și simt cum sufletul mi se frânge. Aș vrea să mă pot mișca să alerg după el, să-l prind din urmă, să-l înconjor cu brațele și să-i strig cât de mult îl iubesc și eu, să-i spun că Faith este copilul lui, că Ashton nu m-a atins niciodată, că el e singurul bărbat din viața mea.

Nu pot, nu mă pot mișca din loc, picioarele îmi tremură și pământul se învârte, respirația îmi devine sacadată și îmi simt mâinile ca de plumb, două brațe puternice mă cuprind înainte să mă prăbușesc cu totul, dar cad în genunchi.

— Dean, șoptesc printre suspine, Dean întoarce-te!

— Michelle, calmează-te! Michelle, hai te rog ridică-te!

Ashton mă ajută să mă ridic, îl prind în brațe plângând și mă ghemuiesc la pieptul lui ca un copil. Suspin din ce în ce mai tare atrăgând atenția trecătorilor ce mă privesc mirați.

— Ce s-a întâmplat? De ce a plecat? Am crezut că vă veți lămuri problemele, șoptește mângâindu-mă.

— Nu am putut să-i spun. Nu m-a lăsat să vorbesc, a plecat Ash, m-a părăsit, m-a distrus încă o dată. Nu știa de copil, nu știe că este al lui, a crezut că este al tău, spun respirând din ce în ce mai greu, o greutate dureroasă apăsându-mi pieptul.

— Oh Doamne! Omul ăsta chiar e nebun! E prost de-a binelea. Nu m-a văzut cu Ashley?

— Ba da, dar a crezut că, a înțeles că eu sunt de acord. Nu știu ce este în capul lui. Am crezut că și-a dat seama că între noi doi nu este nimic, dar se pare că nu.

— Vrei să mă duc după el să-i explic? mă întreabă Ashton făcând un pas.

— Nu, lasă-l Ash, dacă el a crezut asta înseamnă că nu mă cunoaște deloc, spun ștergându-mi ochii.

— Dar Michelle trebuie să ştie! strigă Ashton disperat. E şi copilul lui, chiar vrei să crească fără tată?

Ash mă ia prin surprindere cu reacția lui, nu credeam că ține atât de mult ca Dean să știe, cel puțin așa era înainte, până să apară Ashley. Acum e de la sine înțeles că vrea să îi spună, probabil vrea să fie cu Ashley fără ca ea să fie privită urât de cei care cred că el este cu mine.

— Da, răspund simplu. Decât aşa un tată, mai bine fără! Şi eu am crescut fără tatăl meu şi uită-te la mine, sunt perfect sănătoasă, normală, nu-mi lipseşte nimic, rostesc supărată.

— Ok Michelle, hai să mergem acum, spune Ash ajutându-mă să merg.

— Unde este Ashley?

— Păi a plecat. I-am spus să mă aştepte acasă, am crezut că e mai bine aşa. Am vrut să vin la voi să te ajut cu J.D am presimţit că ceva nu este în regulă, dar când m-am întors l-am văzut plecând.

— Nu trebuia să o îndepărtezi pe Ashley pentru mine. Ştii Ash, ar fi trebuit să ştiu că Dean este aici.

— Nu înţeleg, cum vine asta? mă întreabă susținându-mă.

— E aici de o mai bine de o săptămână. Mai ţii minte prima zi când am venit aici? Încă de atunci am avut senzația că ceva nu este în regulă, nu degeaba m-am simţit aşa stingheră, de atunci ne urmăreşte. A avut timp să observe totul şi cu toate astea a înţeles numai ce a vrut el. Nu îi pasă de nimeni în afară de el, ştii vorba aia "După mine, potopul!"? I se potriveşte perfect, m-am săturat de toate astea, de minciuni. Mi-am minţit întreaga familie, toţi prietenii ca el să nu afle. Dacă aş fi ştiut că el va crede asta nu aş mai fi plecat.