O minte diabolică

Pentru ce sunt buni prietenii?!

E Duminică dimineața... Întins pe spate privesc ceasul de pe noptieră... 04:59. E ciudat cum în fiecare dimineață de weekend mă trezesc la acesași oră.
Ziua de ieri a trecut ușor... O mică plimbare prin parc, niște cumpărături și niște filme bune, vizionate din patul meu călduros, într-o zi rece de Noiembrie.

Mă dau jos din pat, îmi fac o cafea și mă așez din nou la geamul bucătăriei. Au trecut ușor trei ore, cu mine cufundat în gândurile mele.
Îmi sună telefonul.

Jack: Neața!
Eu: Neața!
Jack: Ce faci? Hai la o cafea.
Eu: Abia mi-am terminat cafeaua.
Jack: Fac cinste. Trebuie să vorbim ceva.
Eu: Ok. Ne vedem în zece minute.

Simțisem un tremurat în vocea bunului meu prieten. Știam că ceva nu e în regulă, așa că m-am grăbit să ajung în centru.
Ajuns la restaurant, el era deja la masă.

Eu: Hei, ce s-a întâmplat?
Jack: Amber...Ne-am certat iar, dar de data asta a fost mai grav.

Își iubea mult iubita, chiar dacă se certau mereu..de multe ori i-am împăcat chiar eu. Însă de data asta, părea mai grav.

Eu: Știi că v-am împăcat eu de atâtea ori. O să o fac din nou. O să vorbesc cu ea, ok?
Jack: A plecat frate. Nu mai poți vorbii cu ea!
Eu: Se va întoarce. Mereu a făcut-o. O să o sun acum să vorbesc cu ea, ok?
Jack: Nu! zise el, punâdu-și mâinile în cap.
Eu: Calmează-te!

Pun telefonul la ureche și după câteva secunde constat mirat, că telefonul sună din buzunarul lui.

Eu: Telefonul ei e la tine?
Jack: Da...
Eu: L-a uitat când a plecat?
Jack: Nu mai are nevoie de el.

Lăsându-mă pe spate, sprijinit de spătarul scaunului, privind în jos și gândindu-mă la o soluție, îmi arunc privirea către adidașii lui.

Eu: Ăla e sânge?
Jack: Da. zise el apropând din cap și cu lacrimi în ochi.

Brusc, am înțeles totul. Era mai grav decât îmi puteam imagina.

Eu: Ce i-ai făcut?!

Întreb eu disperat, însă nu apucase să răspundă, ospătarul venind la masă, aducând două cafele.

Eu: Mulțumim.

Apoi privesc către Jack, așteptând un răspuns.

Jack: Nu am vrut...Ne-am certat și i-am dat o palmă...a alunecat...și s-a lovit cu capul de colțul mesei. zise el cu voce pierdută, privindu-mă milos.

Punându-mi mâinile în cap, încercam să gândesc limpede. Era vorba de o crimă iar eu puteam să-i fiu complice sau dușman.

Eu: Ai chemat ambulanța?!
Jack: Am vrut, dar era prea târziu. Mi-a fost teamă.

Îl vedeam cu lacrimi în ochi și tremurând...

Jack: Te-am chemat pentru că în tine am cea mai mare încredere...nu știu ce să fac.
Eu: Ai mai spus cuiva?
Jack: Nu...te rog, ajută-mă, nu vreau să merg la închisoare.

Trag o gură de aer seriosă, hotărât să-mi ajut prietenul, indiferent de consecințe.

Eu: Ce-ai făcut cu ea?
Jack: E în baie.
Eu: Haide să mergem la tine. Avem nevoie de un plan extrem de bun și de o minune.

Părăsim restaurantul ca doi criminali ce suntem. Ajunși la el în apartament, mă dezbrac, îmi suflec mânecile și mă îndrept spre baie.

Eu: Doamne...nu-mi vine să cred că fac asta.
Jack: Adu-mi un cearceaf. O învelim, mergem pe un câmp și îi dăm foc. Poftim niște întăritor, întinzându-mi un pahar cu vodkă.
Eu: Cred că am nevoie mai mult decât un pahar, luându-i sticla din mâna.
Eu: Ce facem cu lucrurile ei, ce-o să le spunem părințiilor ei?!
Jack: Fii atent. Nu avem voie să greșim. Bagă bine la cap planul ăsta.

Și-a început să-mi explice planul. Era un plan bun, bine gândit...poate prea bun.Simțeam cum adrenalina îmi invada venele, la fiecare cuvânt rostit de el.

Punând corpul neînsuflețit al fetei în portbagajul mașinii, am ieșit din oraș. Am ajuns pe un câmp unde am incinerat-o, împreuna cu câteva din lucrurile ei personale. La întoarcere, ne-am oprit la o stație de metrou, unde foarte subtil, am lăsat un geamantan cu hainele ei. Ajunși acasă, am început să întrebăm pe toată lumea, dacă cineva a văzut-o pe Amber, același timp ștergând urmele de sânge din apartament.

Eu: Crezi că va funcționa?
Jck: Să sperăm. Mulțumesc pentru că mă ajuți.
Eu: La ce sunt buni prietenii? Zic eu cu o privire optimistă, bătându-l cu mâna ușor pe umăr.

Orele au trecut ușor. Se făcuse seară. Toată lumea era alarmată. Amber nu era de găsit.