O minte diabolică

Un miros ciudat

Ceremonia funerară s-a terminat. Am mai pierdut un prieten în care aveam încredere. Lumea mea se ducea de râpă.

Evelin: Mike, am adresa lui Mary Moore, surioara mai mică a Sarahei. Ar fi indicat să aștepți până mâine, până se mai liniștesc apele. Dacă vrei, pot să vin cu tine.

Întinzându-mi o hârtie pe care era scrisă adresa lui Sarah.

Eu: Nu e nevoie. Mersi. Știu că ești ocupată. Cum merge cazul?

Evelin: Nu prea bine. I-am pierdut urma lui Jack. Am mai adunat niște suspecți. Am o presimțire, amicul tău, e implicat în cazul soțiilor O'Connor.

Eu: De ce nu te duci pur și simplu să-l arestezi?

Evelin: Nu pot. Ca să obțin un mandat de arestare, am nevoie de probe, iar eu nu am probe. Nenorocitul își face bine treaba.

Eu: Va greșii la un moment dat, iar atunci vei avea ocazia să-l prinzi.

Evelin: Abia aștept. Trebuie să plec. Vei fi ok?

Mă întreabă privindu-mă îngrijorată.

Eu: Da. Mă descurc.

Se urcă în mașină și pleacă. Îmi întorc privirea încă o dată spre mormintele soțiilor O'Connor luându-mi rămas bun.

În cele din urmă ajung acasă spre seară. Un miros ciudat îmi invadează simțurile de cum pășesc în apartament. Nu-i dau prea mare atenție, fiind prea obosit. Mă întind pe pat, privind spre ceasul de pe noptieră...20:39.

Am ațipit câteva secunde, fiind trezit de un sunet ciudat. Mă ridic alarmat și urmăresc sunetul care se tot repeta. Era ca o bubuitură. Ies din dormitor și ajung pe hol. Toate luminiile erau stinse, cu exceptia celei din baie.

Mă apropii ușor, ajungând în pragul ușii. Nu era nimeni. Sting becul și mă întorc să plec, făcând doi pași de lângă ușă.

Deodată becul se aprinde iar și sunetul continuă. Un fior rece îmi traversează coloana, abia întorcându-mă să văd ce era.

În cele din urmă îmi fac curaj și mă întorc. Era Amber. Își dădea cu capul în mod repetat de oglinda deja crepată. Îmi fac curaj și îi rostesc numele.

Eu: Amber...

Își întoarse capul către mine. Fața ei era albă, plină de cenușă, brăzdată cu dâre de sânge.

Văzând că se apropie de mine, fac doi pași în spate, lovindu-mă cu spatele de zid. În momentul în care a vrut să calce pragul băii, ieșind pe hol, Amber a dispărut. Ca o hologramă.

Privesc terorizat spre cada în care se afla cadavrul ei, locul unde a omorât-o Jack. Mă apropii ușor de cadă. Ceva era scris pe pieptul ei, dar nu-mi dădeam seama ce. Mă aplec ușor, încercând să descifrez mesajul. Brusc își deschide ochii, prinzându-mă cu mâiniile de gât. Putea citii ura și setea de răzbunare în ochii ei negrii.

Mă trage în cadă în locul ei, pornind ambele robinete. Prins în cadă, nemaiputând să mă mișc, priveam terorizat cum curgea sânge din robinet. Cada se umplu rapid. Simțeam cum mă înec, pentru că nu-mi puteam ține respirația.

Mă trezesc speriat în patul meu. Mă uit la ceas....04:59. Puteam să jur că am ațipit doar câteva secunde. Mă ridic din pat și mă îndrept rapid către baie.

Nu era nimeni, nici măcar acel miros ciudat. Simt o durere în brațul drept, ca și cum aș fi fost înțepat de o albină. Pun gheață pe braț, așezându-mă la fereastră. Era încă întuneric.

Credeam că acele coșmaruri sunt provocate de tratamentul acela ciudat, poate mă înșel sau doar o i-au razna.

În cele din urmă Soarele răsărise, aducând cu el speranța unei zi mai bune.