O minte diabolică

R.I.P

Se făcuse dimineață. Noaptea a fost una liniștită, fără coșmaruri. Simțeam că încep să mă "vindec".

Jack era de negăsit. Nu-mi răspundea la telefon. Îmi fac o cafea și aprind tv.ul...

Tv: În această dimineață, au fost găsite trupurile neînsuflețite ale soțiilor O'Connor. Brian și Sarah au fost asasinați cu sânge rece în propiul apartament...

La auzul acestor vești, scap cana de cafea din mână, căzând în genunchi. După câteva secunde, îmi sună telefonul.

Evelin: Mike! Trebuie să-ți dau o veste proastă....

Eu: Am auzit adineauri la tv.

Am zis eu aproape fără voce.

Evelin: Îmi pare rău.

Eu: Știi cine a fost?

Evelin: Încă nu. O să te pun la curent când o să am niște indicii.

Eu: Mersi.

Mă puteam gândii la un singur om. Jack! Prietenul meu din copilărie devenise un criminal în serie.

Trecuseră două zile. Nici un indiciu găsit de detectivul Evelin. Criminalul a acționat impecabil.

Între timp am fost la spital pentru control.

Medic: Mike! Cum te simți.

Eu: Îmi pare rău, nu v-am reținut numele.

Medic: Alan Scotch...eu te-am diagnosticat cu...

Eu: Cu ce?

Alan: Mike...coșmarurile tale și comportamentul tău agresiv, sunt dovada că ceva nu e în regulă cu tine.

Eu: Comportament agresiv?!

Alan: Da. Am primit câteva înștințări. Câteva persoane mi-au spus despre starea ta...comportamentul tau.

Eram total băgat în ceață.

Eu: Cine v-a spus?

Alan: Persoane cărora le pasă de tine.

Eu: Sunt sănătos. Am doar niște coșmaruri banale.

Alam: Mike, ai fost în comă 2 zile, în plus, știu că ai avut câteva vizite la psiholog. Am auzit de tragedie de dimineață. Știu că Brian îți era prieten bun. Îmi pare rău.

Eu: De unde știi că am fost la psiholog?

Alan: Sunt informații pe care nu ți le pot dezvăluii Mike. Ceea ce contează acum, este să te faci tu bine. Am să-ți scriu un nou tratament.

Eu: Nu mulțumesc. Medicamentele tale mă înnebunesc.

Mă ridic nervos de pe scaun, și ies din biroul medicului.

Alan: Alo. Jack, treci la planul B!

Ajuns acasă, mă pregătesc pentru înmormăntarea familiei O'Connor. Merg în baie, ceea ce urma să văd îmi tăiase respirația.

"Brian+Sarah=Morți!"  Era scris cu sânge pe oglindă.

Într-un final ajung la înmormântare.

Eu: Evelin. Nu credeam c-am să te văd aici.

Evelin: O cunosc pe Sarah de mult. A fost psihologul surorii mele. Dupa moartea ei, Sarah mi-a dat un reportofon, pe care erau mai multe ședințe înregistrate....doar să-i aud vocea din nou.

M-am panicat destul de tare, dându-mi seama că aceea conversație secretă dintre mine și soții O'Connor, era înregistrată pe un reportofon.

Eu: Ce se întâmplă acum cu toate lucrurile din cabinetul lui Sarah?

Evelin: Au fost luate deja.

Eu: De către cine?

Evelin: Sora ei.

Eu: La naiba!

Gândeam eu cu voce tare.

Evelin: E totul ok?

Întreabă ea suspicioasă.

Eu: Da. Adică nu prea. Mi-am uitat acum câteva zile o jachetă acolo. Sper să o pot recupera. E foarte importantă pentru mine. E ultimul cadou primit de la tatăl meu înainte să moară.

Mințeam cu nerușinare, crezând că pot scăpa, dar de fapt ea devenea mai suspicioasă.

Evelin: Ce motive ai să vizitezi un psiholog?

Eu: Am avut niște coșmaruri de când eram mic. Ea m-a ajutat să scap de ele.

Aprobase din cap, apoi îmi făcu semn să tac. Preotul începu să vorbească despre familia O'Conner. Noi, împreună cu mulți alți oameni, asistam îndurerați la înmormântarea lor. Sora lui Sarah,
Mary, spuse câteva cuvinte.

Mary: Mă abțin din răsputeri să nu plâng, pentru că ea m-a învățat să fiu o persoană curajoasă. La doar 31 de ani, ne-ai părăsit. Îmi amintesc că-mi spuneai mereu că destinul nostru este deja scris. Noi trebuie doar să-l urmăm. Dacă ăsta a fost destinul tău, înseamnă că a fost voia Domnului. Dumnezeu nu mai lasă oamenii cu suflet bun să trăiască pe Pământ. Odihnițivă-ți în pace!