O minte diabolică

Pași pe holul întunecat

Nu mă mai simțeam în siguranță nicăieri. Nu am închis un ochi toată noaptea. Țineam seringa aceea în mână, încercând să-mi dau seama cu ce mă injectase.

Urmele de ace de pe mâini erau vizibile. Sigur m-au injectat când dormeam.

Era dimineață. Trebuia neapărat să-i spun lui Evelin ce se întâmplă, chiar dacă mă credea nebun.

Pun mâna pe telefon și o sun.

Eu: Hei.

Evelin: Hei.

Eu: Vreau să vorbim ceva important. Ne vedem la cafenea?

Evelin: În 10 minute sunt acolo.

Eu: Ok. Ne vedem acolo.

La cafenea....

Eu: Mă bucur că ai venit.

Evelin: Mike! Ce-ai pățit la față?

Eu: Nu știu cum să încep... E complicat.

Evelin: Ce s-a întâmplat?

Eu: Amber Mercado, trăiește.

Evelin: Imposibil. Eram amândoi prezenți la înmormântarea ei.

Eu: Ea mi-a făcut asta pe față. Știu că sună nebunește, dar ăsta e adevărul.

În timp ce vorbeam îmi dădeam geaca jos, rămânând în tricou.

Eu: Apoi am găsit seringa asta în camera mea. Îmi injectează ceva în vene în timp ce dorm. Uite!

Și îi arăt semnele de ace. Evelin mă privea speriată.

Evelin: Mike...

Eu: Nu inventez nimic. Îți jur!

Evelin: Mike, Amber e îngropată. Doctorul Alan Scotch a indentificat cadavrul, apoi am primit rezultatele de la autopsie. Înțelege, Amber e moartă.

Eu: Așa am crezut și eu prima dată, până mi-a făcut chestia asta pe față.

Evelin: Poate a fost Jack.

Eu: Ea a fost. Am vazut-o, am atins-o, am vorbit cu ea.

Evelin: Dacă nu te-aș cunoaște, aș zice că ai luat-o razna.

Eu: Apoi am avut coșmarul în care cred că am găsit un indiciu. Era Jack cu un cuțit în mână. Pe cuțit erau inscripționate 3 litere. L.C.A.

Evelin: Mike. Ai avut o perioadă urâtă. Poate ar fi mai bine pentru tine să ieși un timp din oraș. Să scapi de toate astea, să te relaxezi puțin.

Eu: Mă va gasii oriunde mă duc. Coșmarurile astea mă urmăresc peste tot. E ca un blestem.

Evelin: Ești paranoic. Jack e singura amenințare reală. Poate ar fi mai bine să vezi un doctor.

Eu: O să-i fac o vizită doctorului Alan. O să-ți demonstrez că am dreptate.

Mă ridic nervos de la masă, îmi iau geaca și plec.
Eram pe cont propiu. Aveam o presimțire că doctorul Alan are o legătură cu toate astea.