O minte diabolică

O altă crimă

Jack: Ești ok?

Eu: Da...

Jack: Polițiștii sunt afară.

Zise el privind pe geam.

Eu: Sunt din ziua în care ai dat declarația. Te urmăresc peste tot. Ai grijă, să nu faci vreo prostie.

Intr-un final am adormit...eram pe un câmp, plin de cenușă. O siluetă de femeie se ridică din aceasta, arătând cu degetul către mine. "CRIMINALULE!"

Mă trezesc brusc din acest coșmar. Era dimineață.

Jack: Am făcut cafeaua.

Eu: Mersi.

Jack: Ești bine? Pari îngândurat.

Eu: Mă tot gândesc la mesajul de ieri, în plus, azi noapte am avut un coșmar.

Jack: Te învinovățești prea mult...

Eu: Și nu sunt oare vinovat?!

Ridicându-mă în picioare, țipând la el...

Jack: Amândoi suntem vinovați...

Eu: Tu ai ucis-o!

Jack: Iar tu ai șters urmele, împreună cu mine. Am șters-o de pe fața pământului, împreună.

Îl privesc cu ură, iar apoi mă îndrept spre baie. Ajuns în baie, lovesc nervos cu piciorul coșul cu rufe murdare, acesta răsturnându-se. Înlemnesc la văzul hainelor lui Jack, pătate cu sânge. Merg în living room și-l întreb.

Eu: Ce sa întâmplat cu hainele astea?

Mă privea speriat, când i-am arătat hainele pătate cu sânge.

Jack: ... E sângele lui Amber.

Eu: Am ars hainele ce le-am purtat în ziua aceea.

Nici n-am apucat bine să termin ce aveam de spus, că am auzit știriile.

Tv: În această dimineață a fost găsit trupul neînsuflețit al unui tânăr de 29 de ani. Victima se numește Chad Mendez. Poliția locală a început căutările criminalului....

Eu: Tu ai fost!

Jack: Nu ai dovezi că am fost eu.

Eu: Aceste haine pătate cu sânge...

Jack: Sunt și amprentele tale acum pe ele.

Eu: Nu încerca să mă bagi iar în asta.

Jack: Nu te-am băgat eu. Ai avut de ales.

Eu: Devii un monstru. Nu te mai cunosc.

Jack: Merita să moară.

Eu: Cine ești tu să decizi soarta cuiva?!

Jack: Am făcut-o pentru tine. Te-a rănit.

Eu: Ai făcut-o pentru că nu te mai poți controla.

Mă îmbrac și plec la servici. Eram într-o situație cu adevărat urâtă.

Mă simțeam rău, amețit...mă prăbușesc în timp ce urcam scările companiei. În drumul meu spre podea, o văd pe ea, plină de sânge, arătând cu degetul spre mine, repetând același cuvânt: CRIMINALULE!