O minte diabolică

Ajutor din lumea cealaltă

Ajung în apartament. Toate aceste gânduri mă presau extrem. Mă simțeam neputincios.

Aprind becul din dormitor și mă așez pe pat. Dintr-o dată aud o voce de femeie.

-Mike...

Rămân cu ochii ațintiți spre baie.

-Mike...

La al doilea strigăt sar în picioare și mă apropii ușor de baie.

Becul din baie era aprins. Dau să pun mâna pe clanță  să deschid ușa, dar aceasta se deschide singură.

Pășesc înăuntru dar nu era nimeni.

-Mike!

Se aude iar, din bucătărie. Merg repede în bucătărie dar nu era nimeni.

Eu: De ce-mi faci asta?!

Strig eu din răsputeri disperat.

Amber: Pentru că m-ai omorât.

Se aude din spatele meu. Mă întorc rapid și o văd pe ea. Îmi îngheață sângele în vene.

Amber: Areți de parcă ai fi văzut o fantomă.

Eu: Tu chiar ești o fantomă. Ești moartă.

Amber: Morții nu respiră, nu vorbesc, nu umblă...

Eu: Nu se poate. Sigur e un coșmar.

Luă o tigaie și o aruncase către mine. Mă lovise în picior. Puteam simții durerea.

Amber: Te doare? Mai crezi că e un coșmar?

Eu: Nu ești reală!

Luă un cuțit, se apropiase de mine, și se tăiase pe mâini. Îmi luă palma, iar sângele ei se scurgea în palma mea.

Amber: Simți sângele cald? Sunt eu, în carne și oase. Cel mai mare coșmar al tău.

Eu: Ce vrei de la mine?

Zic eu, căzând în genunchi.

Amber: Să suferi, la fel cum am suferit eu.

Eu: Jack te-a ucis. Eu doar am ascuns adevărul.

Amber: Dacă nu ascundeai adevărul, el plătea pentru ce a făcut, iar eu muream în pace.

Eu: Fă ce ai de făcut!

Luă cuțitul în mână, plimbându-l pe fața mea.

Amber: Oare o să te mai placă Evelin, dacă îți fac niște creste pe față?

Eu: Nu o băga în asta. Asta e între noi doi.

Se ridicase și se îndreptase spre ușă.

Amber: Atunci când faci un om să sufere, trebuie să-i lovești inima, iar inima ta pun pariu că e la Evelin.

Eu: Dacă te apropii de ea, jur că te trimit înapoi în mormânt unde îți e locul.

Mă ridic și merg după ea pe hol, dar nu era acolo. Dintr-o dată primesc o lovitură puternică în cap, care mă amețește, căzând la pământ.

O vedeam ca prin ceață cum se apropia de mine, cu un cuțit în mână.

Îmi trase o tăietură destul de adâncă de la ochi la buza stângă. Se ridică și ia în mână bâta de baseball.

Amber: Nu-ți fă griji, voi avea eu grijă de Evelin!

A doua lovitură îmi taie filmul.

Eram pe un coridor lung. Aud țipete de disperare. Alerg înspre acestea. La un moment dat ajung în fața unei băi. Țipetele se auzeau din înăuntru.

Deschid ușa și-l văd pe Jack cum își plimba cuțitul pe corpul dezgolit al lui Amber, lăsând dâre de sânge în urma lui.

Eu: Jack, nu!

Strig eu, voind să pun mâna pe el. Încercările mele erau în zadar. Eram ca o fantomă. Nu mă vedea, nu mă auzea.

Asistam îngrozit la această scenă macabră. În timp ce priveam disperat, observ un detaliu pe cuțitul lui Jack. Trei litere erau inscripționate pe acel cuțit: L.C.A.

Deodată simt cum ceva mă trage înapoi și mă aruncă la podea.

Mă trezesc pe hol. Mă durea capul foarte tare, iar fața îmi era plină de sânge. Privesc în jur, apoi mă ridic ușor. Mă îndrept spre baie, dar calc pe ceva.

Ridic de jos, ceea ce părea a fi o seringă cu ac.

În cele din urmă ajung în baie, îmi spăl fața de sânge, apoi privesc în oglindă.

Se observa tăietura pe față, de la ochi la buza stângă. Amber era cât se poate de reală.

Eu: Ce se întâmplă cu mine?!