Orfana la 14 ani

Capitol 6

-Da dar tot imi cer scuze. Apropo, tu esti medic?

-Ce te face sa intrebi asta?

-Misunai pe acolo cu halat alb.

-Tata e medic. Eu voi deveni unul. Si mereu am grija de pacienti. Iar cum tu urmai sa fii sora-mea, si tu nu stiai, vroiam sa consideri ca ai macar pe cineva langa tine.

Usa se deschide iar mama lui spune:

-Copii haideti la masa.

-Venim imediat zice Eric nelasandu-ma sa scot un sunet.

Aceasta inchide usa si o aud cum pleaca , scarile scartaind in urma ei.

-Cum crezi ca va fi acest Craciun? intreb ganditoare.

-Cred ca va fi diferit. Acum depinde de fiecare daca il vom face diferit intr-un sens rau sau bun.

-Doamne cum poti sa ai atata dreptate?

-Intamplator.

Ma uit o secunda la el si ma ridic din pat.

-Nu vi? intreb eu

Acesta zambeste si mergem amandoi la parter unde ne asteapta o masa frumos aranjata. Eric se aseaza imediat pe scaun. Usa se aude deschizandu-se. Curioasa ma uit si vad un om inalt, cu par saten si ochii verzi. Tinea in mana dreapta o valiza neagra. Ma uit curioasa la frati-miu iar acesta imi fae semne  cu mainile si incearca sa imi zica ceva din priviri. Baiete pot sa jur ca nu inteleg o iota din ce incerci tu sa imi spui.

Plec din fata barbatului dandu-mi seama ca ii blochez drumul catre ...mama ui Eric. Acesta o ia in brate si zice:

-Ce mai faci draga? Cum merg pregatirile de Craciun?

Glumesti , asa-i domnisoara Soarta?

Ma intreb in timp ce maxilarul meu face contact cu pamantul de uimire. Merg la masa si inchid ochii. Respir adanc. Deci el va fii tatal meu. Interesant. Acum descopar cum e sa ai unul. 

Dupa masa merg la mine in camera fara sa fac cunostinta cu tatal lui Eric. Ma trantesc in pat printre pernele moi si pufoase, imediat somnul cuprinzandu-ma. 

Totul se albeste in fata mea, aparand o campie frumoasa, luminoasa, plina de flori si animale fericite. In fata mea apare mama intr-o rochie alba, lunga pana in pamant. 

-Louisa, draga mea! zice si alearga spre mine, vrand sa ma ia in brate. Aceasta pur si simplu trece prin mine, neputand sa ma atinga.

-Mama...?

-Te rog sa nu iti faci griji. Sunt mereu langa tine si te protejez desi nu ma vezi. Te iubesc mult.

Apuca ea sa zica inainte sa vina un inger cu aripi care a luat-o de mana, plecand undeva... departe.

-Mama? Under esti? Hei? Am ramas singura?

Deschid ochii si vad ca toata umea era in jurul meu: fratele meu si parintii lui.  

-Esti bine? ma intreaba Eric

-Da, acum sunt.

-Iti strigai mama, ce s-a intamplat?

-Nimic, a fost doar... un cosmar. zic, ezitand sa il spun. Oricat de frumos te-ai purtat cu mine pana acum, sincer nu am incredere mare in tine. Defapt, despre ce vorbesc...nici in mine nu am incredere.

-Ma scuzati ca va intreb, pe voi cum va cheama? intreb cu privirea catre parintii lui.

-Cred ca ai putea sa ne spui "mama" si "tata". Asta, evident cand esti pregatita, noi nu te fortam. 

Imediat toti pleaca din camera. 

-Tu de ce ramai? il intreb pe Eric.

-Pai.. vreau sa iti aduc aminte ca este Ajunul Craciunului.

-POFTIM?

-Da, tu nu te-ai uitat in calendar?

-Crede-ma ca e ultimul lucru la care m-am gandit.

-Vi cu mine sa impodobim bradul?

-Zic si eu...

-Haide! Va fii frumos.

-Nu...scuze... zic si ma intorc cu fata la perete.

*** 

Salutare lume. Imi pare rau pentru aceasta intarziere destul de mare, dar, asta e, a fost si Craciunul, si Revelionul, toate cele. In fine, e important ca am terminat acest capitol. Spro la citit si poate voi primi si niste comentarii si voturi. Multumesc mult. Va iubesc pe toti Kisses :* 

Ps: scuze pt greselile de ortografie sau gramaticale ^-^, si La Multi Ani tuturor Ionilor si Ioanelor