M-am trezit in coltul camerei, cu genunchii la piept si obrajii inca uzi. Ma uit in jurul meu si observ...defapt, nu observ nimic, era deja prea intuneric. Imi gasesc telefonul si pornesc lanterna. Imi iau geanta pe umar si ies din bloc, indreptandu-ma spre casa. Decid sa ma grabesc deoarece era frig, ningea si era intuneric peste tot, ceea ce facea sa fie mai straniu. Cum mi se parea din casa noaptea asta magica, si acuma aproape tremur...? Ajung in fata casei. Intru si sunt intampinata de Erik:
-Pe unde ai umblat?
-Am mers pana acasa ...de ce?intreb nepasatoare
-Trebuia sa anunti! Te-am cautat peste tot! zice, apoi ma i-a in brate strans, fara sa ma lase sa mai scot vreun cuvant. Mergi si schimba-te, te astept la masa.
-Parintii....adica, mama si tata...adica... sti la cine ma refer! ma balbai eu. Unde sunt?
-Au plecat la o petrecere, si ne-au lasat singuri acasa.
-In Ajun de Craciun...? spun si ma intristez.
-Nu e evident? Ma intreaba el sarcastic, lucru care ma face sa ma intorc pe calcaie si merg sprea camera mea.
Racsolesc tot dulapul in cautarea a ceva simplu, calduros si potrivit, care sa inspire personalitatea mea. Dar gasem doar tricouri extravagante, pantaloni prea stramti, topuri prea colorate... orice gaseam numai de ce mi se potrivea mine nu dadeam. Cand eram gata sa tip de suparae, aud niste ciocanituri in usa. Raspund afirmativ. Atunci intra Erik, cu niste haine pe un umeras, acoperite de o pelerina, le aseaza pe pat si pleaca fara sa zica nimic.
-Multumesc..? soptesc eu si ma indrept sa vad ce mi-a adus.
Pe umeras era un pulover rosu, lung, cu un cerb alb pe el, si o pereche neagra de egari. Zambesc putin cand vad o pereche draguta de ciupici cu model alb, crosetat pe un fundal rosu. Ma imbrac imediat, imi prind parul intr-o coada impletita care cobora pana la sold si o infrumusetez cand pun cateva floricele in ea. Aranjez hainele care zburasera efectiv din acel dulap in cautarea mea disperata si plec din camera, lasand doar luminitele puse de fratele meu sa creeze o atmosrefa de Craciun.
Cobor scarile si sunt uimita cand vad masa plina de mancare care arata si miroasea atat de bine. Bradul era impodobit si el, ca un rege aproape. Dar ceva ii lipsea, steaua din varf. Atunci apare si Erik, imbracat cu un pulover verde, acelas model ca al meu, si o pereche neagra de pantaloni de trening. Ma amuz putin cand ii vad parul ciufuluit.
-Iti place? ma intreaba el si arata sprea brad.
-Ii lipseste ceva. spun eu punandu-mi mana la barba.
-Ma ajuti sa pun steaua? zice el si o ia de pe coltul mesii. Ciudat, nu o vazusem pana atunci acolo...
-Sigur!
Atunci imi da steaua in mana, si grijului ma ia in brate, eu ajungand in varf si punand steaua.
-Asa mai merge! zice el si zambeste, uitand sa ma mai puna pe podea.
Tusesc si acesta intelege imediat. Ne asezam la masa. Friptura era atat de buna, gustoasa si condimentata. Ca la mama acasa...si asta la propriu... Dupa ce terminam strangem masa, lasand sa arda o lumanare care lumina camera impreuna cu luminitele puse in brad.
Merg in bucatarie si deschid dulapul in cautarea ciocolatei. Iau punguta si torn praful in doua pahare. Amestec cu zahar, pun lapte si pun la microunde, la incalzit. Dupa ce o termin, iau paharele si merg in sufragerie, gasindu-l pe Erik pe un fotoliu.
-Poftim. spun si ii inmanez paharul.
-Multumesc.
Ma asez si eu pe fotoliul de langa el, savurand ciocolata calda, uitandu-ma pe geam la dansul fulgilor de nea. Peisajul era atat de linistitor incat am adormit imediat.
****
Imi pare rau ca a durat atat de mult si ca e atat de scurt acest capitol. Am incercat sa nu grabesc lucrurile..sper ca am reusit... oricum. Multumesc din suflet pentru voturi, si va rog, nu vreau sa fiti citittori anonimi, comentato oameni buni, am nevoie de parerea voastra.
Imi cer scuze pentru greselila de ortografie, cele gramaticale si repetitiile, habarnam daca sunt :)). Va iubesc pe toooti! Kisses! :*
P.S: la edia este imbracamintea Louisei, dar nu este ea cea blonda, stati calmi. Doar nu am avut chef sa editez poza . Spor la citit!

CITEȘTI
Orfana la 14 ani
De TodoAcel moment cand fericirea si bucuria copilarieie te paraseste, lasand un loc gol in tine, care este ocupat de teama, frica,ura. La doar 14 ani, Louisa a vazut cum tot universul in care traia se distrugea cu ficera minut, si totusi nu a putut sa fa...