Orfana la 14 ani

Capitol 12

Acesta pune mainile pe umerii mei si imi indreapta privirea spre el zicand:

-Ramai calma, se va face bine, ai sa vezi.

Nu spun nimic si ma asez pe scaunele de langa perete. Privesc pe un geam de sticla si il vad pe Eric in pat, cu perfuzii, o masca ce ii acoperea gura si nasul si langa el stand aparatul ce monitoriza bataiile inimii, tensiunea si ritmul respirator.

-Sii... cum te cheama? rupe baiatul tacerea

-Louisa.. soptesc inca ingandurata.

-Luke. si imi intinde mana prieteneste.

Eu imi indrep privirea spre el, apoi spre mana lui.. nu faceam nimic. Atunci pune mana in buzunar si zambeste. "Asta a fost ciudat...".

Timpul trece.. si noi tot acolo stateam si nu spuneam nimic.

-De cand asteptam? atunci el isi scoate telefonul si se uita la ceas.

-De ceva timp, este 8 deja.

Oftez si ma uit pe geam.. noaptea se lasa si parca zgomotul orasului se diminua, lasand locul linistii ce ne inconjura. Obosita incep sa casc, ochii incizandumi-se. Capul mi se legana, parca cautand o perna si un loc moale unde sa se odihneasca. 

Atunci Luke ma ia usor si imi pune capul pe picioarele lui, eu adormind imediat.

Peste cateva minute ma zgaltaie si ma ridica pe scaun punandu-ma in apul oaselor.

-Trezeste-te, doar nu vreai sa petreci noaptea in spital

-Daca e nevoie raman zic inca somnoroasa si punandu-ma inapoi.

-Haide.. zice acesta. vazand ca nu am nici o reactie ma ia pe sus prin surprindere si ma tine imbrate  coborand cu mine niste scari.

-Ce faci..? intreb putin dezmeticita.

-Te duc acasa. Stai calma, stiu unde locuiesti. Fratele tau ma chemat la el in salon si mi-a spus sa am grija de tine pana se face el bine. Asta inseamna cel mult doua zile.

-Aham... zic fara sa procesez informatia primita.

Apoi stau si ma gandesc... Eram prea obosita asa ca pun capul pe pieptul lui si adorm iar. Asta pana cand simt un aer rece ca ma inconjoara si ma trezesc.

-Ma poti da jos?

-Desigur. sune el sima aseaza pe scarile spitalului

-Ia stai putin? Ai sa face cu mine pe bona timp de doua zile? zic mai tare si ridicandu-ma in fata lui.

-Daca asa vrei sa vezi lucrurile.. sune punandu-si in cap un fes.

-Dar pot avea grija de mine. Ma descurc! Crede ca sunt o tanca de 4 ani? Am 14!

-Usor, nu mie trebuie sa imi sari in cap. Acum, te rog, e cam dubioasa treaba, e 12 noaptea si e cam frig pentru a sta de vorba aici. Hai acasa.

-Bine.. apoi il prind de mana pentru a merge mai repede.

-Ce faci..?

-Te trag dupa mine pentru ca mergi ca un melc!

-Melc.. ?Lasa ca iti arat eu! Atunci ma apuca de solduri si ma intoarce cu fata spre el. Ma pune pe umarul lui stang si incepe sa fuga cu mine in spate.

Refuz sa mai comentez. Priveam zapada cum sclipea in urma noastra. Ridic capul si zaresc luna plina pe cer. Era atat de frumoasa inconjurata de stele. Cat visam eu la nemurirea sufletului uitandu-ma pe cer observ ca ne oprim si acesta ma pune in picioare.

-Mai sunt melc? intreaba el si zambeste.

-Da! spun si zambesc si eu intorcandu-ma pentru a intra in casa.

-Usa e incuiata! spun cu mana pe canta.

Atunci el scoate din buzunar cheile.

-De unde...?

Nu spune nimic si imi deschide usa eu intrand. La picioare imi sare catelusul vesel si latrand la mine.

Scot dintr-un dulap un pliculet cu mancare si i-l torn in bol acesta mancand fericit.

-Cum il cheama?

-Nu are nume.. inca.. . A vrea sa iti pun ceva de mancare? Mie imi este foame.

-Daca te oferi, eu nu refuz.

Imediat merg in bucatarie deschizand cuptorul. Acolo ne astepta friptura. O pun pe masa aducand si tacamurile cu farfuriile. Ne asezam si incepem sa mancam. Priveam bradul, admirandul cat de frumos este. Apoi ma uit la Luke. Imi dau seama ca imi placea sa il privesc.. acei ochi.. 

-S-a intamplat ceva? intreaba el ridicand o spranceana.

-Nu.. spun luandu-mi imediat privirea de la el.

"Imi pare dragut.. dar stai, stai ,stai..nu e dragut! E frumos de-a dreptul.. sper ca nu m-am indragostit.." Atunci imi dau seama ce gandesc si fara sa vreau furculita imi sare din mana ajungand pe jos.

Luke pufneste iar eu ma ridic pentru a lua alta. Ajunsa in bucatarie ma vad in reflexia geamului. Eam rosie la fata, sub ochi aveam cearcane dar si acestia erau rosi. Doamne.. aratam ca un zombie in devenire. Ma intorc in sufragerie si observ ca el strangea masa. 

-Ai terminat?

-Da. E cam tarziu, nu ar trebui sa mergi sa te culci? Ma intreaba uitandu-se la fata mea oribila.

-Banuiesc ca ar trebui , dar nu trebuie sa te conduc pana la usa?

-Ai uitat? Trebuie sa am grija de tine..

-Dar familia ta? Nu se ingrijoreaza..?

-I-am sunat si ei stiu ca stau 3 zile la un prieten. Crede-ma, stiu sa aranjez lucrurile.

Raman surprinsa, asa ca merg in hol unde incui de doua ori isa de la intrare. 

-Noapte buna. spun urcand scarile catre camera mea.

****

Deci, acest capitol nu cred ca merita nici macar un comentariu, ce sa mai zic de vot! :))

Trebuie sa recunosc ca este mai sec ca o zi in desert fara apa. Mda... ce comparatie am faut si eu. In fine.. spor la citit si vacanta placuta! Bucurati-va! Se termina scoala!

Va iubesc pe toti.. da.. si pe acei cititori anonimi :)))

Kisses :*