Orfana la 14 ani

Capitol 14

Simt ceva umed pe piele. Deschid ochii si simt o senzatie de frig. Imi dau seama ca sunt intr-o cabina de dus. Vreau sa ies dar usile sint blocate. Dusul se porneste singur si din acesta cad picaturi rosii... care se prelingeau pe pielea mea, dandu-mi fiori pe sira spinarii. Ma sperii si mai tare cand ini dau seama ca e sange. Acesta curge din ce in ce mai abundent si sunt aproape inecata in lichidul rosu ce mirosea a fier. Cabina de dus nu avea scurgere. Deci tot ce curgea nu disparea... ci ramanea. Incep sa ma sperii cand vad ca sunt in sange pana la solduri. Ma agit si mai tare. Incerc sa deschid usile ca sa pot iesi dar acestea sunt blocate. Ma intorc catre capul de dus din care curgea sangele si incerc sa il opresc. Nu pot. Era si acesta blocat. Incep sa tip dupa ajutor.. dar eram singura. Vad ca ma apropii de tavan. Mi se face si mai frica, deoarece nu gaseam nici o cale de scapare. Eram blocata. Apoi timpul parca se opreste. Simt fiecare picatura  pe piele. Trag aer in piept. Lovesc cu putere geamurile usilor, dar acestea nu se sparg. Incep sa ma pjerd cu firea. Lacrimile mi se aduca in ochi si incep sa urlu dupa ajutor.
Nimeni nu era. Eram doar eu cu mine. Inima imi bate aproape iesindu-mi din piept. Ce puteam face? Cu ultimele puteri sar la capul de dus care era prins foarte sus, il apuc, ma scufund in sange si cu putere lovesc usile. Acestea se sparg si eu cad pe cioburile ramase. Respiram greu. Stau cu capul in jos, cu palmele pe cioburi, si singurul lucru pe care il simt sunt gustul si mirosul sangelui, care imi intoarce stomacul pe dos. Ma uit la mine si observ ca nu am cine stie ce haine pe mine. O lereche de blugi, si o maleta alba. Nici urma de jacheta, sau ceva ce ar putea sa imi tina de cald.
Sunt toata uda si in cateva minute incep sa tremur, ghemuindu-ma pe jos. Nu stiu unde sunt... ce se intampla sau cum am ajuns aici. Dar vreau sa scap. Aveam pielea rosie. Mainile imi sangerau incontinuu. Imi stergeam lacrimile de pe obraji, dar fata mea era patata de sange." Al cui era?
Cum am ajuns asa? "
In timp ce incerc sa imi raspund la intrebari simt o prezenta. "Nu sunt singura..."
Ma ridic cu greu in picioare. Nu aveam nici macar sosete. Calc pe cioburile ramase, acestea sfaramandu-se sub greutatea mea si intrandu-mi in talpa ca niste cuie.
Durerea fizica deja nu ma mai deanja. Deoarece cea sufleteasca mi-a ocupat tot timpul si toata atentia in ultimele luni.
Ma uit in jur dupa o urma de viata. Dar nimeni.
"Un lucru stiu sigur.. singura nu sunt"
Trag aer in piept.
Inchid ochii.
Simt ceva moale care ma inconjoara.
Deschid ochii si ma vad in patul din camera mea, singura.
Inima mea o ia la galop cand realizez tot ce s-a intamplat. Arunc patura de pe mine si sar ca arsa din pat. Din cauza rapiditatii miscarilor, pentru cateva secunde simt cum totul se invarte in jurul meu si ma ia ameteala. Nu ma mai pot tine pe picioare si cad pe covorul moale.
Nu ma mai ridic. Stau si ma uit intr-un punct fix din tavan. Lacrimile mi se strang la colturile ochilor si se scurg incet pe tamplele-mi fierbinti.. ajungand in parul meu brunet.
Aud usa cum se deschide brusc in dreapta mea. Nu intreb cine e. Nu intorc capul si nu fac nici o miscare.
-Vreau sa stau singura...
Reusesc sa ingan cu vocea subtire si ragusita.
-Dar...
-Peaca am zis!! Tip cat ma tin plamanii si ma ridic in picioare gata sa trantesc usa, cand il vad pe Luke.
Am un moment de ezitare in care ii studiez privirea speriata si nedumerita. Imi continui miscarea si il imping din camera. Inchid usa cu cheia pe care am gasit-o pe noptiera.
Ma las in jos, cu spatele lipit de usa rece..
"Ce s-a intamplat cu mine? Nu imi mai inteleg reactiile, sentimentele... ceea ce fac este mereu gresit, sunt confuza. Nu mai sunt eu."
Suspin si ma ridic de langa usa. Iau cheia de unde am aruncat-o si deschid usa.
-Hei? Zic incet pe holul cel mare
Aud un claxon afara si ma reped catre geam. Il vad pe Luke, cu un ghiozdan in spate, plecand cu pasi apasati. Se urca intr-un taxi si tranteste portiera.
Inghit in sec. Incep sa fug si in mai putin de un minut sunt in curte, dar a fost prea tarziu. Taxi-ul deja gonea pe mica straduta a cartierului.
-Ce am facut...? Ma intreb uitandu-ma cum masina se indeparteaza cu viteza mare.

Peste cateva saltamani...

Diminetata imi fac rutina si ma imbrac in haninele de scoala. Iau repde ghiozdanul in spate si cobir scarile. Trec prin ducatarie de unde iau o felie de unt cu gem si merg in hol. Ma incalt cu ghetele mele si fug afara, in statia de autobuz.
"Asta va fii interesant... scoala noua"  imi spun in timp ce asteptam.
Nu mi-am facut asteptari la colegi care sa vrea sa imi vorbeasca sau sa se poarte acceptabil cu mine.
Tatal meu m-a invatat pe pielea mea ca daca iti faci asteptari in privinta si celui mai neinsemnat lucru, oamenii vor sti cum sa iti distruga sperantele in cel mai crud mod posibil. Si tot tu ramai cel ranit.
Intr-un sfarsit alare si autobuzul. Ma asez pe un loc la geam. In 20 de minute am ajuns. Pasesc in curtea scolii. Totul pare destul de firesc: o gloata de copii. Unii mici, altii mari. Vad mai multe randuri la careu. Trebuia sa merg la clasa 7B. Dar eu nu stiam unde este, si nu cunosteam pe nimeni de acolo.
Simt doua maini care ma trag intr-o parte. Ma smucesc si intreb:
-De ce te-ai agatat de mine?
-Pareai cam pierduta. Si .. toti stiam ca vom avea o colega noua. Asa ca..
-7B sa inteleg.
Fata incuviinteaza din cap. Imi intinde mana prieteneste si spune:

-Maria. Pe tine cum te cheama?

-Louisa.

Discutia noastra este oprita de profesorul care ne cheama . Ma duc in urma sirului si il urmez pana in clasa.
Ajunsa acolo imi iau un loc cat mai in spate, nu voiam sa ies in evidenta.
Din acel punct vedeam tot ce se intampla. Deja observ grupurile de prieteni dintre baieti si fete. Nimic nou. Ei inca nu m-au observat pe mine. Stau tacuta si astept sa vad ce se intampla. Se suna. Imi scot un caiet universal si un pix.
Copii se aseaza in banci dar cativa raman printre banci. Se deschide usa la clasa si apare o profesoara. Era scunda. Avea parul brunet, lung si purta ochelari. Isi aseaza geanta pe catedra si se intoarce la noi salutandu-ne.
Face prezenta si cand ajunge la mine am emotii. Are o revelatie si isi da seama ca sunt o colega noua.
Imi cere sa ma ridic in picioare si sa ma prezint.
Zic cateva cuvinte si ma asez inapoi.
Ora decurge normal. Inca ma acomodam cu tot ce era nou in jurul meu. Se suna de pauza si ies singura pe hol. Voiam sa iau o gura de aer, asa ca ies in curtea scolii si incep sa ma plimb pe terenul de sport.
Deodata vad un chip cunoscut. Ma uit si a doua oara, pentru a fii sigura ca nu confund. A treia oara deja ma holbam. "Nu se poate..."
Imi iau inima in dinti si incep sa fug catre el strigandu-i numele.
Dam nas in nas si eu il salut.
-Ce faci aici? Ma intreaba el.
-Acelas lucru ca tine, presupun.
El ridica din umeri si se intoarce cu spatele indiferent..
-Ok! Stiu ca am gresit! Dar nici sa-mi cer scuze nu ma lasi?
-Am tot incercat sa te inteleg Louisa... dar aia a fost picatura care a umplut paharul. Imi zice inca stand cu spatele la mine.
-Putin respect te rog! Zic ridicand glasul. Merg mai aproape de el si il trag de umar, intorcandu-l cu fata la mine.
Ma uit in ochii lui si incerc sa il inteleg. Se suna de ora. Injur in gand cand vad ca in cateva secunde a dislarut de langa mine la fel de repede cum a aparut!
"Luke.." imi spun suspinand.
-Inca 5 minute! Striga baiatul brunet de langa mine.
Din nu stiu ce motiv ma pufneste rasul si il aprob. Imi pun repede cartile si caietele in ghiozdan, iar cand se suna sunt prima care sparge usa.
Insfarsit ziua asta s-a terminat. In poarta scolii il vad. Fug catre el , dar nu sunt atenta si ma impiedic de un bolovan. Sunt julita in cot dar ma ridic repde. Ma scutur de praf si nerg langa el.
-Buna. Ii zic aproape soptind
-Buna.
-Esti suparat pe mine? Intreb iar inima imi sta pentru o secunda.
Acesta nu zice nimic dar privirea pe care mi-a dat-o a fost cat o mie de cuvinte nerostite.
-Inteleg.. spun si plec din fata lui fara a-l saluta.
Ii simt privirea indignata urmarindu-ma. Apoi spun, inca cu spatele la el:
-Daca mai continui asa, asta vei primi! Seen!
Il aud cum incepe sa rada in spatele meu. Clar nu se astepta la asta. Ridic si eu nepasatoare din umeri si urc in autobuz.
Ajunsa acasa simt un miros de mancare care imi inunda narile. Merg direct catre bucatarie si o vad pe mama mea vitrega gatind o mancare.
-Miroase bine. Spun zambind
-Si este si foarte buna. Peste o ora sa vii la masa.
-Bine. Ii raspund si merg catre camera mea. Deschid larg usa si trantesc ghiozdanul langa birou.
Ma arunc in pat si ma scufund in pernele si asternuturile pufoase.
Ma tot gandeam la cele intamplate azi.  Cum de suntem in aceeasi scoala? Si de ce se poarta asa cu mine? Stiu ca am reactionat urat. Am incercat sa-mi cer scuze. Nu m-a lasat. Nu il invinovatesc dar nu cred ca a procedat corect. Nici eu nu am fost o sfanta, nu pot zice asta. Dar cred ca a reactionat exagerat plecand in felul ala in acea dimineata.

******
Ok. Am revenit dragi cititori. Îmi cer scuze pentru aceasta pauza lunga... dar sincer nu am avut timp sa mai scriu. Si apoi nu aam avut inspiratie. I am considerat ca mai bine scriu cv mai bun .. mai tarziu, decat sa scriu acum si prost. Ati inteles voi. Plus ca sunt a8-a si pregatiri..invatat.. am timpul ocupat. Nu vreau sa dau vina pe scoala in totalilate. Dar este mai greu decat credeam.
Revenind. Sper sa va placa acest capitol. Am scris ceva le el..sincer.
Poate nu e cel mai stralucit..stiu.
Dar am zis sa ma apuc. Totusi. Saracii de voi asteptati de eva timp si deja incepeam sa ma simt prost.
Am anumite greseli de ortografie.. cred. Imi cer scuze pentru ele. Sper ca ma intelegeti si pe mn ca is om..etc.
Bn. Deja va plictisesc :))))))
Spor la citit. Astept NEAPARAT parerile voastre in comentarii.
Pwp :*