Capitol 5

415 29 1
                                    


Gasesc o perie si imi pieptan parul care , era destul de ciufulit. Plec din baie si imi iau micul ghiozdanel care l-am primit, in spate si ies pe hol unde toti medicii erau agitati si mergeau de colo-colo.

Eric se aproprie de mine si imi zice:

-Ia acest bilet, si te rog sa imi promiti ca il deschizi cand esti linistita si ajungi la destinatie.

Doar dau afirmativ din cap si plec. Pot sa pun pariu ca e numarul tau de telefon ...  

Continui sa merg iesind in sfarsit din spital. In parcare vad o masina care imi atrage atentia. Avea geamuri fumurii si era de culoare alba. Portiera se deschide si un domn ma pofteste inauntru.

-Ma scuzati, eu trebuie sa merg la orfelinat... zic putin timida.

-Tu nu vei merge acolo. Te voi duce eu altundeva.

Am avut o ezitare, dar, am urcat in masina. Mi-am pus centura si am pornit la drum. Nu dupa mult timp ajungem in fata unei case. Avea geamuri mari iar gradina era plina de flori multicolore si gazon verde. Imi iau micul bagaj si merg pana in fata usii. Ciocan si imi raspunde o doamna bruneta.

-Tu trebuie sa fii Louisa. Intra te rog. 

Am intrat si m-am descaltat, nevrand sa murdaresc covoarele. Imediat am primit si o pereche de ciupici de casa cu ciucuri. 

-Simte-te ca acasa. Stai relaxata. Sa imi zici daca iti este foame si, camera ta este la etaj. Vrei sa te conduc pana acolo?

-Da, va rog. zic incet.

-Asa ma gandesc si eu...esti putin dezorientata.

Doamna avea dreptate. Strangeam in mana biletul primit de la Eric, inca curioasa sa stiu exact ce scrie acolo. Urc niste scari si ajungem in fata unei usi. O deschid sfioasa. Camera era destul de draguta. Un pat langa perete, un mic birou langa geam si un sifonier. 

-Eu te las sa te acomodezi. Daca ai nevoie de ceva poti cobora si eu te ajut.

A inchis usa si m-a lasat singura acolo. Unde sunt? Doame, sper ca nu cumva sa fi ajuns la un traficant de copii sau care vie ceva... Ma asez pe pat si studiez biletul. Il deschid. Curioasa citesc: "Bun venit acasa, surioara. Semnat Eric"

Nu imi venea a crede. Sunt sora cu...Eric? Baiatul care m-a impiedicat sa ma omor? Tocmai el? Cati ani are oare? Ma gandeam eu ca nu e posibil sa fie medic. Atunci ce cauta in spital?

Imediat aud o masina si ma ridic uitandu-ma pe geam. Din aceasi masina alba coboara chiar el. Vorbind de lup si lup la usa. Ies din camera si cobor scarile. Raman pe trepte cand il vad ca o imbratiseaza pe doamna care m-a primit pe mine si zice: 

-Mama, ce faci? A venit Louisa?

-Sunt aici. spun inca holbandu-ma la cei doi.

-De ce te uiti sasa ciudat la mine? ma intreaba Eric.

-Pentru ca nu imi vine sa cred ca sunt sora ta, ca am o familie si toate cele. Ce se intampla aici? Sa imi explice cineva ceva!

-Usor, imi zice noua mea mama si ma ia de mana si ma aseaza pe un fotoliu. Stai aici linistia, bine?

-Sa stau linistita? Tu crezi ca imi poti inlocui asa usor mama? Nimeni nu poate fii ca ea! Asa ca ar fi bine sa intelegeti amandoi ca nu sunteti familia mea! tip eu si merg inapoi in camera cu pasi apasati. Ma trantesc in pat si incep sa plang in sughituri neincetate. 

-Te rog nu fii trista. Imi zice Eric de pe cealalta parte a usii.

Tac din gura nefiind in stare sa zic nimica.

-Ma lasi sa intru?

-Tu ce crezi? intreb sarcastica. 

Atunci el intr-o fractiune de secunda se aseaza langa mine. Ma intorc cu spatele nevrand sa ma uit in ochii lui.

-Ma refeream sa ma lasi singura.

-Eu vreau sa te impac.

-1. Nu va fi usor. si 2. De ce?

-Nu imi pasa cat de greu crezi tu ca este si nu imi place sa te vad asa. Esti sora mea. Cred ca am datoria de a fi un frate bun.

Oftez si ma intorc cu fata la el. Acesta imi da un servetel sa imi sterg lacrimile.

-Imi pare rau. zic cu privirea in pamant.

-Pentru ce? ma intreaba el.

-Pai in sufragerie am fost nesimtita cu mama ta si cu tine.

-Era normal sa reactionezi asa. Inteleg ca nu e simplu pentru tine deloc tot ceea se intampla.


***

Salutare dragi cititori. Stiu ca va las in spupans cu discutia dintre ei doi care va continua. Sper ca a place si acest capitol chiar daca banuiesc ca am greseli. Spor la citit si astept comentarii sincere si poate niste voturi. Kisses :*




Orfana la 14 aniUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum