Blue blood

Capitolul 5

Ma uit la el panicată,in speranţa ca voi reuşi sa-l mai imbunez.Abia acum,când e la mai puţin de un metru de mine,ii pot observa trăsăturile:ochi negri si intunecati,buze frumos daltuite ,un corp bine-făcut,care ma face sa ma intreb ce se află pe sub cămasa aia neagră.

Imi strang pelerina Miei mai mult in jurul meu,in timp ce el continuă sa ma privească.Oare vrea sa ma omoare?Sa ma ia cu forţa?Spune ceva!

Si,ca un raspuns la rugămintea mea,Alexander incepe sa vorbească:

-Haide,Rosalind,urca.

Lacrimile mele inca nu s-au uscat,continuând sa siroiasca pe obraji.Imi vine sa-i dau o palmă,cât e el de mare.

-Nu...Nu pot,murmur eu printre suspine.

-De ce?ma intreaba calm,cu o unda de parere de rau in glas.

-Mi-e frică...spun simplu.De tine,de voi,de motocicleta asta care e o capcana a morţii...

Nu mai apuc sa-mi termin enumeratia,caci ma trezesc carata pe sus pe umarul lui Alexander,spre motocicleta.

-Da-ma jos,Alexander!tip eu,lovindu-l in spate.

-Cu placere,spune el,apoi ma asază pe motor,intr-o poziţie tare ciudată,pentru ca stau cu spatele la drum,lipita de coarnele motocicletei,si cu faţa spre Alexander,care deja s-a urcat pe el.

Faţa mea se izbeşte de pieptul lui,simtindu-i mirosul pătrunzător:pin si gel de dus,combinate cu mirosul lui aspru si puternic,de vampir.Inspir adânc.E un miros care ma face sa ametesc.

-Tine-te bine...murmură el.Pornim.

Aud motorul ambalandu-se si il vad pe Alexander incordandu-se.Începem sa ne mişcam,iar eu privesc panicată in jur.De ce ar trebui sa ma tin?

O idee ma trazneste si,cu mâinile tremurande,ma prind de corpul lui,infasurandu-l si aşezându-mi capul in scobitura gâtului sau.Il simt cum se incordeaza,dar nu spune nimic.

Deşi nu sunt tocmai încântata de poziţia noastra,trebuie sa recunosc ca e destul de comodă si ma face sa ma simt in sigurantă.

Accelerează si incep sa simt vântul patrunzand pe sub pelerina.E o senzatie plăcuta,acum inteleg de ce le plac atât de mult motoarele.

In scurt timp ii ajungem si pe ceilalţi din urmă,rămasi perplecsi la vederea noastra.Nu am chef de ironiile lor,asa ca ma strecor mai bine la pieptul lui Alexander.

-Mai,mai,mai,aud o voce ce pare a fi a lui Dimitri.Ce avem noi aici?O pereche de porumbei?

-Tine-ti gura,maraie Alexander.Ii e frică de motociclete.

-Aşa ca te-ai gândit s-o familiarizezi cu senzatia?intreaba Harry.

-Ce-ai zice sa-i lasăm pe bufonii astia in urmă?imi murmură el in ureche.

Dau din cap in semn afirmativ si ma desprind de el.

-Dar nu foarte repede,spun eu.Si fara cascadorii.

-S-a facut.Acum treci inapoi la locul tau.Nu vreau sa cazi si sa-ti rup gâtul.

-Acum câteva minute nu pareai sa ai o problema cu asta,murmur si ma strecor inapoi la pieptul lui.

Simt motorul vibrand sub mine si ii văd pe restul cum raman in urma noastra,cu priviri mirate.

-Ai grijă sa n-o scapi!strigă Dimitri in urma noastra,dar câteva secunde mai târziu dispare.

-Ce-ai zice de un ocol?ma intreaba Alexander.

Ridic din umeri nelinistita.Chiar dacă as spune nu probabil nu m-ar asculta,asa ca decid sa-l las pe el sa aleagă.