Blue blood

Capitolul 25

Castelul tresalta de neliniste si agitatie.Nu se facea nicio pregatire majora,Catherine era mult prea capricioasa in ceea ce privea primirile grandioase,asa ca cei de la castel preferau sa nu le mai faca deloc.
Si,in plus,acum nu mai avea nimic care s-o ajute,cu exceptia vârstei inaintate,de 800 de ani.Acum nu mai era singura femeie din Consiliu,iar servitorii,cu totii fiinte umane,aproape dansau de bucurie!Acum aveau pe cineva din acelasi neam in care sa-si poata pune sperantele si,desi nu toti o cunoscusera pe nou-venita,zvonurile despre ea se imprastiasera foarte rapid.
Cei care o vazusera in ziua sosirii ramasesera impresionati de aspectul ei fizic "izbitor de atractiv"-asa cum le-o descrisese Max,unul dintre gardienii de la intrarea in castel-apoi de faptul ca ea nu i supusese regelui in nicio privinta de când il cunoscuse,fiindca el o trata ca pe o egala.
Mai apoi,Penelope,cea care o cunostea pe noua printesa de doar câteva ore,le povestise ca nu intalnise vreodata,in cei 21 de ani in care traise la palat,vreo fiinta mai amabila si mai prietenoasa decât Rosalind,Flora continuase sa vorbeasca despre curajul ei intreaga zi,adaugand si câteva injuraturi la adresa lui Marianne,iar faptul ca tanara bruneta avusese curajul sa-l ia in deradere pe comandantul Jace,si toate astea doar in 2 zile,le castigase supunerea si inimile tuturor servitorilor,care isi jurasera sa-i faca sederea aici cât mai placuta.
Acum cu totii asteptau in fata castelului,de la baiatul care se ocupa de cai,pâna la cei care se ocupau de donarea sângelui pentru vampiri,nerabdatori s-o revada.
Agitatia care se iscase nu avea legatura cu sosirea lui Catherine aici,ci cu intalnirea dintre cele doua,fiindca nou-venita nu parea sa fie foarte toleranta in ceea ce privea infumurarea sau insolenta,iar Catherine avea din plin din amandoua.
Usa principala se deschise cu un zgomot puternic,iar susotelile se oprira.Regele avea o privire si o statura impunatoare,care ii inghetase pe toti.Uneori isi lasau capul in jos doar ca sa nu mai fie nevoiti sa-i urmareasca privirea rece si mohorâta,care nu mai prezenta niciun fel de viata.
Sebastian,omul principal al regelui,avea o privire epuizata si plina de dezgust,in timp ce-si rotea privirea prin curtea imensa,iar micuta bruneta,desi incalcase protocolul,imbracandu-se in blugi bleu si bluza alba,nu parea sa deranjeze pe nimeni.Avea privirea trista si obosita,chipul palid,iar mâinile i se frangeau nervoase,jucându-se cu inelul verzui,ce nu parea sa aiba vreo intentie de a-i parasi degetul aratator.
Privirea i se opri pe chipurile care o scanau din cap pâna-n picioare,zambindu-i calduros.Nu stia la ce ar fi trebuit sa se astepte din partea femeii care urma sa soseasca,fiindca i se dovedise de nenumarate ori ca persoanele se pot schimba instantaneu,devenindu-ti rivali cât ai zice peste.
Doua masini de un negru mat incepura sa se apropie pe aleea lunga,alta decât cea pe care Arrow si ea sosisera aici.Marianne isi facuse intrarea si ea,asteptând impacientata,cu un zâmbet arogant pe chipul calm.Nu o inghitise pe micuta fiinta umana de la inceput,asa ca nu avea vreun rost sa se comporte ca si cum ar face-o.Pe langa faptul ca era om,deci era de inteles reticenta ei fata de ea,mai era prezenta si invidia pur feminina,caci asa-zisa printesa,desi nu-i placea sa recunoasca asta,era frumoasa.Asa ca putea sa-i devina un adversar redutabil nu doar din punct de vedere al politicii,ci si in fata barbatilor,pe care incepuse sa-i castige deja de partea ei.
Faptul ca mama ei venea inapoi o va pune pe Rosalind cu botul pe labe,sau cel putin asa spera,caci daca nici ea nu reusea sa o controleze,atunci nimeni nu putea!
Masinile se oprira in capatul aleii circulare,iar soferul,un vampir plictisit si rigid,deschise portiera rapid.
Caterina Marguerite Dupont nu fusese niciodata o frumusete exemplara,si totusi in tinerete fusese mai atractiva decât fiica ei,prin simplul fapt ca avea un chip mai amabil si calduros.Fusese transformata la 44 de ani,printr-un accident de calarie,dar nu regreta nimic.Avea un par blond, care in ultimii ani ai vietii ei umane incepuse sa capete o nuanta ruginie,iar ochii mici si caprui aveau o sclipire melancolica,fiind inconjurati de câteva riduri care ii puteau trada vârsta la care a devenit vampir.
Iesi din masina urmata de vrajitorul si servitorul ei de incredere,Ismael.Castelul fusese casa ei in ultimii 700 de ani,de când ajunsese aici in calitate de servitoare,pe când Vladimir,unchiul lui Arrow,era rege.
Invatase toate chipurile pe de rost,asa ca ii fu usor sa remarce o noua figura printre ceilalti.Nu era nevoie sa i-o prezinte nimeni,fiindca ea stia deja cine era femeia din dreapta regelui.Isi aminti cu repulsie de momentul petrecut la Lion cu doua seri in urma,când Ismael intrase pe neauzite in camera ei,incepand sa sopteasca propozitii stalcite, din cauza viziunii pe care o avea:"Ea vine...Vad...un castel in flacari...Razboi...Cea care se naste odata la patru ani va distruge lumea celor intunecati...Ochii de gheata vor rasturna popoarele...Ea...vine...".
Apoi se oprise,uitând absolut tot ce spusese.In ultimele luni avusese acelasi comportament ciudat,iar ei ii luase mai bine de câteva saptamani pâna sa-si dea seama ce se intampla:clarviziunea Opheliei se adeverea!Blestemul pe care ea il aruncase peste lumea celor cu colti inainte de a pleca devenea realitate:"Va veni o zi in care vei ingenunchea in fata unei femei,Vladimir!"-vocea gatuita si sumbra a femeii rasuna in holul in care se adunase tot castelul."Cu totii o veti face!"-continuase urlând.
"Veti sta in genunchi,cersind indurare,dar ei nu-i va pasa!Oricarui popor ii va deveni conducatoare,le va distruge pe celelalte!Nici nu veti stii când va lovi!O sa va fure inimile cu chipul rece si o sa va distruga incetul cu incetul!"-vocea ii devenise o soapta infioratoare.
Ira ii aruncase atunci o privire sceptica,insa ea ii raspunsese pe masura,spunându-le ca acea femeie va fi indestructibila si ca,indiferent de câte ori soarta o va lovi,ea isi va reveni,mai puternica cu fiecare rana.
Incepu sa se apropie cu pasi mici de comitetul ei de primire.Isi zari fiica increzatoare langa Jace,care incepuse sa zambeasca la vederea ei,dar nu asta era important pentru ea acum.
-Catherine Marguerite Dupont!unul dintre servitori ii anuntase sosirea,iar capetele din jurul ei se lasara in jos.
Incerca din rasputeri sa se abtina din a se holba la femeia ce ii soptea ceva regelui,dar nu reusea.
Voia sa-i descifreze trasaturile,sa vada daca intr-adevar te putea cuceri,asa cum spusese Ophelia.
Ochii i se plimbara mai intai pe trupul delicat si subtire,ascuns de bluza larga si alba,apoi pe chipul palid si stralucitor,incadrat de parul negru-albastrui,ce ii ajungea pâna la jumatatea taliei.
Ochii reci o fixau cu privirea,iar buzele fortau un zâmbet.Intr-adevar,desi parea epuizata si trista,era frumoasa.
-Arrow!Cât ma bucur sa te vad!il saluta cu o inclinare a capului,apoi il saruta pe ambii obraji,asa cum o facuse secole de-a rândul.
El isi drese glasul,dar se chinui sa-i raspunda la salut.
-Bine ai revenit,Catherine!glasul ii era rece si distant.
Ea ii zâmbi slab,apoi trecu mai departe,la femeia care se presupunea ca o va distruge intr-o zi.
-Iar tu trebuie sa fii Rosalind!vocea ei nu sunase mai falsa in toata viata ei.Am auzit atâtea despre tine!Sper ca ai reusit sa te obisnuiesti aici!Ma bucur sa te intalnesc!
-De asemenea!vocea ii era dulce si captivanta.Si,da,castelul se simte ca o casa dupa ce am reusit sa petrec putin timp aici!ii zambea senin,strâmb,dar senin.
Ii era destul de greu sa creada ca fetiscana din fata ei putea face râu cuiva,dar ochii ei prinsera sclipirea unui smarald,asa ca isi indrepta atentia spre mâinile mici si tremurânde.Inelul lui Ira se odihnea pe indexul ei,iar ea simti ca tremura de furie.Daca nu ar fi fost blestemata de Ophelia,nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat!
Aproba zâmbind,apoi saluta pe fuga restul vampirilor din Consiliu.Trebuia sa se gandeasca la o modalitate rapida prin care sa o elimine pe Rosalind!
Asta era pentru prima data când avea sa actioneze singura,fara sa se bazeze pe nimeni altcineva!
Sebastian ii urmarea gesturile si miscarile atent.Singurul lucru care ii putea distrage atentia din când in când erau bataile inimii femeii agitate din stânga lui.
O cunostea pe Catherine...Era o vulpe batrana si vicleana,iar in adâncul lui stia ca ea va reprezenta o amenintare pentru viata lui Rosalind.
Patrunsera in castel agitati,cu totul socati dupa intamplarea cu sotia atacatorului lui Rosalind,Mia.Arrow ii sopti ceva rapid brunetei,iar ea se intrista mai mult decât era deja,aproband absenta.
Cu toate ca primise o lovitura de la cea care,avea sa afle el mai târziu,ii fusese ca o sora in ultimii 10 ani,se forta sa-si stapaneasca lacrimile si sa zambeasca,pe cât putea.Desi o intalnise cu o zi in urma,orele petrecute cu ea in biblioteca il facusera s-o indrageasca.Avea o inteligenta nativa,o salbaticie si un foc pe care nimeni nu credea ca il va putea lua vreodata,iar asta il facea s-o simpatizeze.
Pe langa asta,avea politica in sânge si o gura mare,amuzant de ascultat.O insoti pe Catherine la masa,mimând gazda perfecta,asa cum numai o femeie stie s-o faca.Avusese grija ca Miei si mamei sale sa li se ofere cele mai bune camere,ramanand langa prietena ei pâna când aceasta adormise,sub efectul sângelui cu apa de iedera,apoi se refugiase câteva minute bune in camera ei,in care plansese puternic,in timp ce Arrow incercase sa o calmeze.
Ea nu stia ca el aflase toate astea,dar el isi daduse seama ca adevarata Rosalind nu era acea Rose nemiloasa si sarcastica,ci acea prietena loiala,tradata si ranita,si asta doar in 2 zile.
Nu stia cum ajunsese sa-i pese atât de mult de mica bruneta,dar realiza ca legatura lui cu ea va fi mai puternica decât cele pe care le avusese inainte.
Simtea o atmosfera apasatoare intre Catherine si Arrow,ca si cum ei stiau ceva ce restul nu ar fi trebuit sa afle,dar renunta la gândul asta când observa ca Rosalind se indrepta spre el,cu doua pahare in mâini.Ii inmana unul,apoi se propti cu spatele de zidul terasei.
-Am invitat-o la masa,dar a spus ca e prea obosita de pe drum!isi subtie vocea,pentru a o imita pe Catherine,apoi lua o gura din paharul cu vin.
Era amuzant de privit!Mai ales atunci când era nervoasa!
-Ce face Mia?el o intreba curios,stiind deja raspunsul.
-Doarme...vocea ei suna ca o soapta,semn ca isi amintise de ceea ce se intamplase.
Era cel mai mare idiot posibil!
-Stii cumva ce e Scara de Foc?intrebarea ei il lua prin surprindere.
Incepu sa-i explice detaliat despre bolta din trandafiri care,datorita culorii,purta numele de Scara de Foc.Se trezi povestindu-i despre istoria castelului,pe care o stia din scoarta-n scoarta,râzând atunci când ea mai facea câte o remarca spirituala.
-Asa e Arrow...Dispare ca magaru-n ceata!vocea ei suna resemnata dupa trei pahare de vin.
Nu stia când ajunsese sa deschida acest subiect,dar el se decise ca ea bause destul,asa ca o conduse in camera ei,de unde fusese preluata de cele 7 femei.
Arrow trimisese dupa el cu ceva timp in urma,asa ca se indrepta spre turn,de unde niste strigate se faceau auzite.
Odata urcat,il putu observa pe blondul legat in lanturi,caruia i se infigeau tepuse in corp,in timp ce urla puternic.
-Nu stiu nimic!Nimic!Un barbat in negru m-a abordat,amenintandu-mi sotia!erau singurele cuvinte pe care le repeta intruna.
-Asta e o minciuna!Arrow gaurise zidul din piatra,tipand furios.
Stia ca daca va mai continua asa va sfarsi prin a-l ucide pe blondul insangerat din fata lui.
Simplul gând ca el ar fi putut s-o atinga pe Rosalind,chiar si cu un deget,ii provoca si mai multa furie,asa ca il lovi cu toata forta lui,proiectandu-i capul in perete.
Bash si Harry il oprira,amintindu-i de faptul ca Rosalind nu l-ar fi iertat niciodata daca i-ar fi ucis sotul prietenei ei celei mai bine.
Se abtinuse ca atunci când o prinsese pe blondina de mâna cu care lovise sa nu i-o franga.Si totusi,Rosalind a lui ii purtase de grija prietenei sale pâna când adormise,urmând ca apoi sa izbucneasca in plâns.In asemenea momente inima lui,pâna atunci impietrita,se topea incetul cu incetul.
Nu stia cum ar fi reactionat ea daca el i-ar fi spus ca o cunoaste din prima zi a vietii ei,din secunda in care s-a nascut.
Intrase in spitalul ala cu 18 ani in urma,pe când oamenii inca erau majoritari.Atât de multe mirosuri,atât de multe arome,ca intr-un bufet suedez,iar el atât de infometat si puternic,liber sa aleaga din atâtia oamenii.
Venise aici cu scopul de a o distruge pe cea care avea sa implineasca blestemul,si ce mod mai bun de a face asta,daca nu in prima zi a vietii ei?
Salonul nou-nascutilor,camera 222,rasuna de oracaieli si zgomote ciudate,pe care nu le mai auzise de milenii.O ucisese pe asistenta care era de garda,si tot ce mai avea de facut era sa identifice copila pe care trebuia sa o omoare.
Se plimba printre bebelusii agitati si enervanti,oprindu-se in dreptul fetitei cuminti si linistite,ce dormea adânc in patutul minuscul.Era cu siguranta cea mai mica dintre toti,fiind mult prea tacuta si nemiscata in timp ce el o ridica in brate,intrebandu-se cum ar trebui sa procedeze.
Ar fi avut milioane de vampiri pe care sa-i trimita sa se ocupe de ea,dar de data asta se hotarase sa o faca el.Nu voia sa fie condamnat la moarte de o femeie!
Fetita,al carui nume afla ca este Rosalind,isi deschise ochii somnorosi,holbandu-se la el cu o mutrita caraghioasa.Se stramba la ea,iar degetele rozalii ale bebelusului incepura sa-i strabata fata,patrunzandu-i in ochi si par,in timp ce ea incepuse sa-i zambeasca,aratandu-si gingiile roz si lipsite de dinti.
O aseza inapoi in patut,incercand sa gaseasca o modalitate cât mai usoara prin care sa-si termine treaba,iar ea izbucni intr-un plâns puternic si asurzitor.O ridica din nou,iar urletele se oprira,facand loc unor zgomote ciudate,intre chiuit si râs.Micuta creatura i se ghemui la piept,strangandu-i tricoul in pumnul micut.Ii analiza fata cu ochii mari si albastri,in timp ce el incerca sa-si controleze sentimentul de slabiciune pe care il resimtea.
Zari o femeie apropiindu-se de salon,asa ca o aseza la locul ei si parasi spitalul cât mai repede.
Ii pacalise pe cei de la castel,spunându-le ca treaba fusese incheiata,dar,oricâte incercari mai facuse in zilelele ce urmasera,nu putuse s-o ucida,ca si cum ceva il tragea inapoi.
Patru ani mai târziu o intalnise din nou,in timp ce suspina adânc stând pe o banca din fata casei ei,timp in care mama ei intrase sa-i aduca plasturi si apa oxigenata,pentru rana din genunchi.
Isi tinea poneiul de jucarie in brate,soptindu-i nenumarate lucruri,in timp ce el tragea cu urechea:
-Clezi ca al tlebui sa melgem dupa mami,nu-i asa Maly?abia mai putea vorbi din cauza suspinelor.
-Ea spune ca afala sunt oameni lai,dal sa nu-ti fie flica,te apal eu!incercase sa se ridice,dar cazuse,izbindu-se de asfalt.
Se repezise sa o ajute si o ridica in brate,recunoscând ochii azurii care il priveau inlacrimati.Ar fi avut ocazia sa o ucida atunci,dar,din nou,n-o facuse.
-Multumesc!rasuflase printre suspine.Stii,mami spune ca stlainii sunt lai,dal cled ca cu tine pot sa volbesc,daca tot m-ai ajutat!ii zâmbi,imbratisandu-l strâns.
Il luase prin surprindere,asta era evident,dar nu se retrase,lasand-o sa-l traga de par sau sa se joace cu talismanul lui.
Statuse cu ea pâna când mama ei se intorsese,câteva minute mai târziu,timp in care Rosalind ii povestise tot ce era de stiut despre creaturile magice,dar,mai ales,despre istoria oamenilor.
"Vampirii sunt niste oameni inghetati,nu rai.Abia dupa ce gheata se topeste,poti incerca sa-i faci sa se deschida in fata ta."-cu replica asta il lasase cu gura cascata,dupa ce "l-ul" se transformase in "r",când suspinele se oprira.
Câteva zile mai târziu,in timpul unei cine in care Catherine le povestea tuturor despre nazbatiile facute de Pedro,fiul ei cel mare,in copilarie,lui ii venise ideea de a o vizita pe mica bruneta.Era noaptea lunara in care adultii trebuiau sa doneze cei 50 de litri de sânge,asa ca cei mici erau lasati in grija unor femei special instruite.
Rosalind se cocotase in vârful patului cu lenjerie albastra si incepuse sa cânte si sa danseze.El o urmarea de afara,din teiul in care se preschimbase in acvila.
Femeia scunda si agitata care avea grija de ea ii intrase de mult in joc,fiind fascinata de micuta fetita vorbareata si energica.
Curând dupa aceea,o vizita in fiecare noapte,incercand sa se abtina din a-i ataca parintii in momentele in care o certau sau pedepseau.
Ea il cunostea,verificând in fiecare seara daca pasarea care "avea grija de ea" e acolo,pe creanga din dreptul geamului ei cu perdele aurii si stralucitoare.
Doi ani mai târziu,pe când Rosalind implinise 6 ani,le implantase parintilor ei dorinta de a se muta in America.Rusia era mult prea indepartata,iar el o voia pe fata cât mai aproape de el.Nu se mai gândea la ea ca la o amenintare,ci ca la singura fiinta care parea ca intelege vampirii,fara sa vrea sa-i distruga.
In noaptea in care ajunsesera aici se intamplase inevitabilul:Ira si Benjamin isi asteptau victima,neluand in calcul posibilitatea ca cineva ar fi putut sa salveze fata.
Parintii ei o ascunsesera intre doua barci de salvare din port,timp in care el incercase sa-i distraga pe cei doi,care insa nu venisera singuri.
Rosalind,fiind Rosalind,iesise din ascunzatoare,incercand sa-si salveze parintii.Se urcase in spatele lui Ira,incercand sa-l stranga de gât,in timp ce nenorocitul de Benjamin izbucnise in hohote de râs.
Aproape il omorase atunci,dar se oprise din a-i cara lovituri atunci când Rosalind incepuse sa tipe.Nenorocitii ii omorasera parintii in fata ei,fiindca incercasera sa-si protejeze copilul si reusisera sa omoare doi vampiri.
O luase in brate in timp ce ea continua sa tipe si sa loveasca,pâna sa-si dea seama ca el nu voia sa-i faca râu.Timp de câteva zile statuse cu el la castel,dar era mult prea curioasa si galagioasa ca sa ramana acolo definitiv.
Ii cotrobaise prin toate lucrurile,fura fursecurile si gogosile de la bucatarie,ca sa nu mai vorbim de faptul ca reusise s-o imblanzeasca pe Luna,iapa de frizian care nu se lasase calarita de nimeni.Ce-i drept,nu exista duo mai perfect decât al lor!Luna isi asculta mica stapana,in timp ce ea o calarea fara sa si fara capastru.
Câteva zile mai târziu se facuse o agitatie imensa din cauza fetitei disparute din port,iar el fusese nevoit sa renunte la ea.
Fusese dusa la un orfelinat in Polonia,iar el ii stersese toate amintirile,de teama sa nu faca vreo prostie.
Aranjase cu familia Miei s-o adopte cât de curând posibil si avusese grija ca ingrijitoarele care o bruscasera sa plateasca pentru ceea ce facusera.
De atunci o urmarea din departare,fara sa se mai amestece in viata ei.O vazuse plângând de atâtea ori,dar in acelasi timp,ii vazuse forta,fiindca de fiecare data se imbarbata singura,stergandu-si lacrimile,aruncând niste machiaj peste fata supta si trecând mai departe,ca si cum nimic nu se intamplase.
Aproape il facuse sa se razgandeasca azi cu privire la pedeapsa lui James,dar el se decise ca toti cei implicati sa fie gasiti si ucisi in aceeasi zi.Anulase planurile pe care le facuse de dimineata din cauza asta,fiindca avea nevoie de timp de gândire.
Planuise s-o duca la grajduri,s-o invete din nou sa calareasca,s-o
invete din nou sa fie fericita...
Isi dorea s-o vada fericita,asa cum fusese in copilarie,dar lumea in care traia nu-i permitea sa faca asta.Era aici in calitate de printesa,inca proprietatea lui,iar el avea de ales intre a renunta la tron sau a lasa focul care era inima ei sa se stinga incetul cu incetul.
Iesi din turn cât mai rapid posibil,latrandu-i lui Bash un ordin rapid,prin care sa aiba foarte mare grija de blondin si Michael.Strabatu gradina incet,holbandu-se la copacii chihlimbarii,trecând mai intai pe la grajduri,pentru a verifica daca starea Lunei se schimbase cu ceva,apoi isi continua plimbarea pâna la bolta de trandafiri din dreptul fântânii joase si circulare.
Ramase ascuns in spatele tufisurilor dese când observa ca unul dintre luptatorii de baza ai armatei se chinuia de zor sa aranjeze niste mancaruri pe o patura de picnic verde,ce abia se distingea in iarba deasa.Oare pe cine astepta?
Când in sfârsit terminase,incepuse sa se plimbe agitat de colo-colo,pâna când un fosnet usor se auzi,iar el o putu observa pe Rosalind apropiindu-se de blondul care aproape sari in sus de bucurie.
Si totusi,si el ar fi inceput sa sara vesel prin prejur daca o asemenea femeie i-ar accepta invitatia la...orice ar fi fost chestia pe care soldatul o facuse.Ea nu era una dintre acele fete care stateau ore in sir in fata oglinzii pentru a arata bine.Ea era proaspata si tanara in sinea ei,si acum si peste 50 de ani,ea va avea mereu aceeasi salbaticie si acel farmec ametitor.
Nu-si schimbase cu nimic tinuta comoda si usoara,dar renuntase la acea bentita copilaroasa,lasandu-si parul intunecat sa-i urmeze salbatic conturul fetei.Avea ochii mari si obositi,semn ca plansese din nou,dar forta o expresie incantata,ce aparuse mai mult ca o grimasa.Un sentiment de gelozie ii intepa pieptul când observa ca blondul o prinsese de mâna,conducând-o spre locul de picnic,in timp ce pe fata ei se imprimase cel mai ametitor zâmbet din emisfera vestica.
Aproape sarise din tufis când ea il imbratisa,dar apoi isi dadu seama ca singura persoana pe care ar fi trebuit s-o acuze de ceva era el insasi,pentru faptul ca niciodata nu-i acordase atentie,cel putin nu in modul in care isi dorea s-o faca.
Tinea la ea!Mai mult decât la el insasi!Dar sentimentul in sine era mult mai complicat si incurcat:era mai puternic decât o prietenie,mai mult chiar si decât iubirea pe care o simtise fata de familie,era ceva cu totul si cu totul nou!
O auzi râzând,asa ca isi redirectiona atentia spre locul din fata lui.Blondul statea cu spatele la el,dar ii putea simti tensiunea si emotia din corp,in timp ce ea mânca cu pofta o gogoasa cu gem!
Unele lucruri nu se schimba niciodata!-gândul ii fugi la fetita care putea termina toata rezerva de gogosi a castelului in câteva ore.
Mai ramase câteva minute prin preajma,apoi se decise sa plece,de teama ca bruneta sa nu-si dea seama ca era acolo.
Indiferent de cât timp va trece,nu va putea uita fetita care ii gasise inima,cu 18 ani in urma.Fetita care ii ravasise camera,viata si,cel mai probabil,care ii va da peste cap regatul.
...

-Trebuie sa incetezi,Catherine!vocea Sophiei se auzi rasunand amuzata.
Roscata,desi mai mereu ironica,isi putea da seama ca ceva o speriase pe Catherine,din moment ce era atât de nelinistita.
-Tu chiar nu intelegi,nu-i asa?isi arunca mâinile in aer intr-un mod dramatic.
Rochia-palton pe care o purta se roti in aer in timp ce ea continua sa se roteasca prin camera incapatoare.
Nu-si putea da seama ce ar fi trebuit sa stie,dar putea presimti ca avea legatura cu noua femeie din Consiliu.De când Arrow o adusese aici,castelul fremata.Mai intai atacul de noaptea trecuta,apoi Catherine!
Femeia asta va isca un razboi mai mare decât Elena din Troia!-isi spunea in sinea ei,amintindu-si de modul in care reactionase Arrow atunci când Jace o luase peste picior.
-Asculta,Sophia,trebuie sa ma ajuti!Catherine se apropie de ea,frangandu-si mâinile nelinistite.
-Cu ce?!vocea ei suna mai strident decât intentionase,desi stia deja contra cui trebuia sa lupte.
-Femeia asta,Rosalind,nu-si are locul aici!Eu stiu asta,tu stii asta,tot ce trebuie sa facem e sa-i aratam si lui Arrow lucrul asta!avea o privire infioratoare,dar avea dreptate.
Ea fusese general in armata lui Arrow in ultimii 600 de ani,iar ei nu-i oferise nimeni vreun rang superior sau un loc in Consiliu!O dispretuia intr-o oarecare masura pe acea Rosalind,iar Catherine isi daduse seama de asta!O sacaise constant de când venise cu privire la asta!
-Si ce ai vrea tu sa fac eu?se ridicase in picioare,total confuza.
-Nimic complicat!o asigurase,desi se vedea de la o posta ca mintea.
-Trebuie doar sa o impiedicam sa ajunga mai sus decât este!Catherine lua o gura din sângele ce sclipea prin paharul de cristal.
-"Doar"?!Sophia chitai.Mai sus decât este ar insemna sa capete tronul!Tu realizezi ce ar insemna asta?!
-Scumpo,daca nu mi-as fi dat seama,crezi as mai fi aici?vocea ii era batjocoritoare.
Sophia amuti.Stia ce astepta Catherine de la ea...Mai stia si ca rasa cu colti avea sa dispara daca acea femeie ajungea regina...
-Prea bine...ofta infranta.
Vampirita din fata ei zambea arogant,facandu-i semn s-o insoteasca afara din camera.
Daca femeia aia reusea s-ai supravietuiasca lui Catherine,pacea si linistea din Regatul Vampirilor avea sa dispara!