Blue blood

Capitolul 28

In linistea si intunericul de nepatruns al noptii tot ceea ce se facea auzit era zgomotul usor al unor aripi energige si nerabdatoare.
Uliul se lasa incet pe creanga subtire,ce se clatina sub greutatea lui,apoi isi plimba ochii aurii in jurul sau.Privirea agera nu observa nimic neobisnuit...Niciun zgomot...Nicio veverita neastamparata care sa-i ofere putina adrenalina...Lastarul pe care se asezase incepu sa loveasca incet,aproape imperceptibil,zabrelele unei ferestre minuscule,prin care doar negura putea patrunde.
Zgomotele si bufniturile infundate il facura pe rapitor sa isi arunce ochii atenti pe fereastra si sa astepte...
Un barbat brunet si bine-facut maraia arareori,când loviturile vampirilor din jurul sau rasunau in corpul sau.Acum statea nemiscat.Nu scotea niciun zgomot,doar lanturile care il tineau prizonier facandu-se auzite in incaperea rece si umeda.
Ranile de pe abdomenul ranit incepusera deja sa se vindece,semn ca prizonierul era un vampir.
-Ce mai spui acum,Majestate?unul dintre barbatii care il inconjurau scuipa cuvintele,adâncind pumnalul din mâna in abdomenul celui legat.
Arrow masca grimasa la contactul lamei cu pielea sa ranita,intinzand furios lanturile ce il tineau prizonier.Stia ca nimic din toate astea nu l-ar fi ucis,dar durerea pe care continuiau sa i-o ofere parea interminabila,ca un abis fara sfârsit...
Toti oamenii lui il tradasera...Aproape ca scapa un chicotit gândindu-se la cât de prost fusese atunci când se increzuse in Jace si plecase de la castel...Si totusi,ar fi trebuit sa fie mai prevazator...
Preconizase situatia asta de milioane de ori...Cum de nu-i trecuse prin cap una ca asta?
Insa,in interiorul lui,nu pentru regat se simtea vinovat,ci pentru micuta lui bruneta.Pentru asta se invinovatea de când ajunsese aici.
Poate ca nu ar fi trebuit sa o aduca la castel deloc...Poate ca ar fi trebuit doar sa o elibereze atunci când ar fi avut ocazia si sa o lase sa isi intemeieze propria ei viata,cât mai departe de locul asta.Ar fi fost cu siguranta mult mai fericita,iar el nu ar mai fi fost nevoit sa care dupa el vina unui suflet chinuit fara niciun motiv.
-Unde e?glasul lui chinuit razbatu in celula in care doar sângele ce se scurgea dupa pumnal se facea auzit.
Stia ca o lua de la capat...Nu fusese nicio zi de când ajunsese aici in care sa nu intrebe de ea...Si nicio zi in care sa fi primit vreun raspuns.Era mereu aceeasi tacere sfasietoare,acele priviri crude,care mureau de nerabdare sa-l chinuie.Tot ceea ce reusise sa afle era ca mica lui Rosalind era intr-o stare cu mult mai rea si mai grava decât a lui,primindu-l ca paznic pe nenorocitul de Lestat.
Era constient de faptul ca vampirul ala o adusese intr-o stare deplorabila,iar singurul lucru care il mai mentinea pe linia de plutire pe Arrow era gândul ca,odata iesit din locul in care se afla,avea sa le sfarme craniile celor care indraznisera sa o raneasca pe Rosalind,lasandu-i sa moara in chinuri,in timp ce el le va privi sfârsitul cu zâmbetul pe buze.
In mintea lui,acum incetosata din cauza sedativelor pe care i le dadeau periodic pentru a-l mai domoli,planuia un viitor fericit pentru Rosalind si Regatul Vampirilor...Odata intors,avea de gând sa se casatoreasca cu Rosalind si sa inlature absolut toti tradatorii care si-ar fi dorit sa o raneasca.Nu mai avea de gând sa ramana dur si trist doar pentru ca toti cei din jurul sau voiau asta...Pentru el,Rosalind reprezenta fericirea si frumusetea...Ea era cea care il putea face sa zambeasca in orice circumstanta,cea care il putea calma atunci când se infuria,cea care controlase absolut tot ceea ce era legat de el de când il cunoscuse...
Ea adusese alinare si lumina in viata lui intunecata,iar el,desi stia ca nu ar fi trebuit sa o atraga si pe ea in lumea plina de sânge si moarte,continua sa o adanceasca in ea.Era egoist,o stia,dar nu avea de gând sa o piarda pe Rosalind.Era in stare sa isi dea viata pentru câteva clipe alaturi de ea,iar cei din jurul sau isi dadusera seama de asta si ii exploarasera slabiciunea la maxim.De fapt,daca se gândea mai bine,si-ar fi dat seama ca doar Catherine si Sophia o facusera,din moment ce Rosalind devenise slabiciunea tuturor barbatilor din castel.Si daca la inceput fusese posesiv si gelos,incercand sa o tina cât mai aproape de el,mai târziu a realizat ca ea nu facea nimic din toate astea voluntar.Ea era o femeie potrivita pentru orice fel de barbat,prin felul ei de a fi,iar prin pasiunea si forta pe care le adauga in tot ceea ce facea demonstra ca o femeie poate fi cu mult mai buna decât un barbat,in absolut orice privinta.
-Iar o luam de la capat...Colin isi stergea pumnalul de maneca,in timp ce se gândea la un mod in care sa-l scoata din sarite pe vechiul rege.
-Haide,Arrow,las-o sa plece...Ea nu mai e!Oamenii lui Lestat si-au facut de cap cu ea si apoi...blondul isi apropie cutitul de jugulara,mimând o decapitare,in timp ce restul din incapere izbucnisera intr-un râs puternic.
Furios,brunetul reusi sa smulga unul din capetele lanturilor ce il tineau captiv,rotindu-l prin incapere,reusind sa ucida doi gardieni.
Pâna ca blondul sa se dezmeticeasca si sa dea alarma,alti doi vampiri fura ucisi,iar un al treilea ramase fara o mâna.
Arrow isi primi sedativul si se lasa pe perete,incercand sa se gandeasca la o modalitate prin care sa reuseasca sa scape.Avea sa dureze saptamani,luni,poate chiar ani,dar nu avea de gând sa se dea batut pâna nu o vedea pe Rosalind in siguranta.Tot ceea ce mai ramanea era sa spere ca ea va reusi sa supravietuiasca in timpul asta,pâna la venirea lui.
Usa se inchise cu o smucitura la iesirea gardienilor,iar uliul isi lua zborul.
Ira e multumit...Ba nu,era mai mult decât multumit,era satisfacut.Isi recapatase tronul,Arrow era inchis,departe de castel,iar Rosalind era in temnita,de unde nu avea cum sa iasa.
Si totusi,chiar daca ar fi putut,nu isi dorea sub niciun fel sa-i ucida,pe niciunul dintre ei...
Arrow ii era nepot,sânge din sângele sau,iar Rosalind...Rosalind era o femeie frumoasa,care ar fi aratat grozav la bratul sau,asa ca pastra valabila posibilitatea de a o adauga pe ea in suita lui...
Totul mergea perfect,asa ca avea de gând sa mai ramana la vanatoare pentru câteva zile.Catherine si Pedro aveau castelul sub control,nu puteau da gres cu nimic in doua zile...
.....
-Ai de gând sa stai acolo toata ziua?!femeia inalta si palida incepu sa tipe,pentru a 100-a oara in acea zi.
Se opri când femeia subtire si trista,uda pâna la piele,marai infundat si ii arunca o privire plina de ura.
Camera in care aburii laptosi continuau sa danseze pe tavanul intins era plina de femei aproape goale,care incepusera sa se imbaieze.Sutele de trupuri,culori si priviri trufase ii ofereau brunetei un sentiment ce depasea cu mult disconfortul obisnuit.Era scanata din cap pâna-n picioare de toata lumea,prosopul care ii ascundea corpul pâna la jumatatea coapselui parand inexistent in fata perechilor de ochi curioase si rautacioase.
Tabloul care i se desfasura in fata ochilor ii amintea de hamamurile turcesti,care ii provocasera atâta repulsie de-a lungul anilor.Toate femeile care se pregateau cu atâta inversunare sa ajunga in patul principelui nu erau privite ca nimic altceva decât asemenea unor jucarii sexuale,gata sa fie aruncate imediat ce erau folosite.Nicio femeie nu fusese chemata de mai mult de doua ori in camera lui Pedro,iar cele care nu reusisera sa-l multumeasca sfarsisera moarte.Arrow incercase atât de mult sa o tina departe de lumea cruda si sangeroasa a Curtii,dar ea fusese nevoita sa afle despre asta ieri,imediat dupa ce fusese adusa din temnita si se trezise.Folosisera din nou Sângele Albastru pentru a-i vindeca ranile,dar,de data asta,nu mai schitase niciun gest si nu mai scosese niciun cuvânt.Nu avea de gând sa le arate slabiciune celor ce o inconjurau.
Lua carafa aramie si o umplu cu apa fierbinte din cada de piatra,turnandusi-o in par.Se simtea goala...Secata...Pustiita...Nu i-ar fi displacut daca ar fi fost lasata sa moara in celula aia dezgustatoare,in care zacuse o saptamana...
Nu nega...Nu-l ura pe Pedro pentru ca o adusese in castel,dar il considera un las pentru ca nu avusese curajul de a-i vorbi,de a o cunoaste...Auzise de la cele care ii vizitasera deja dormitorul ca era frumos,cuceritor si fermecator,dar,cum ea nu-l cunoscuse,nu-si putea da cu parerea...
Pentru ea,Arrow fusese cel pe care il iubise cu adevarat,in ciuda carcasei dure si indestructibile pe care si-o crease,iar in adâncul ei stia ca,indiferent de cât de mult s-ar mai fi atasat de vreun barbat din nou,niciunul nu o va face sa-si deschida inima asa cum o facuse el...
O satena inalta si mohorâta isi facu loc printre cazile pline cu apa,trantind câteva vase folosite de marmura neagra si alunecoasa.Rosalind nu putu sa nu observe modul amenintator in care satena se apropia de ea,asa ca se ridica,tinandu-si prosopul cu o mâna,pentru a nu se desprinde,si sustinându-si greutatea cu cealalta,in timp ce parul umed ii cadea in valuri pe spate si fata.
Satena se opri la cativa centimetri de ea,incepand sa o analizeze fatis,in timp ce restul fetelor se apropiasera curioase.
Pentru Rosalind era a doua oara in acea zi in care cineva ii provoca o scena ca asta.Isi indrepta spatele si isi drese vocea,incercand sa o ocoleasca pe femeia care se postase in fata ei.
-Deci tu esti Rosalind...sopti sumbru,cu o privire stearsa.
Era palida...Prea palida...Atât de palida ca aproape parea bolnava,muribunda.Genul asta de imagini devenisera deja o obisnuinta in castelul asta.Isi infrana impulsul de a-si smulge bratul din stransoarea in care satena i-l cufundase si trase aer in piept.
Supraveghetoarea se apropia incet de multimea de femei,facandu-i semn lui Rosalind sa traga de timp.
-Da...Eu sunt...bruneta incepu brusc sa vorbeasca,plesnindu-se mintal pentru modul prost si grabit in care o facuse.
-Si tu esti...Rosalind astepta un ajutor divin,pe cineva care sa-i sopteasca numele fetei.O blonda firava ii mima pe buze.
-Alexandra!bruneta dadu glas soaptelor,urmarind-o cu privirea pe supraveghetoare,care insa disparuse.Era ceva ciudat in toata sceneta asta...
-De unde vii?asa zisa Alexandra ii elibera bratul si incepu sa-i analizeze trasaturile.
-Sunt din America...Parintii mei...
-Minti!suiera satena.Crezi ca nu stiu ca ai ajuns aici din Rusia?!Genul asta de lucruri nu raman ascunse prea mult timp pe-aici!
-Atunci,bruneta sopti nervoasa,nu stiu de ce ma mai intrebi!Acum,daca nu te superi,as vrea sa plec,te rog,murmura slab si o ocoli impasibila.
Rosalind se astepta la un tipat sau la o lovitura,in schimb,tot ceea ce auzi fu o bufnitura surda si niste scancete de durere.Când isi roti privirea,o zari pe Alexandra la podea,intr-o balta de sânge.Lichidul rosu ii invadase gura,urechile si narile,facand-o sa o stropeasca pe supraveghetoare pe rochia visinie.In cele din urma,tanara femeie isi dadu sfârsitul,fiind regretata doar de una dintre blonde,cu care isi impartea camera in unele nopti.Bruneta se asteptase la ceva ciudat inca de când o zarise,dar nu stia ca avea sa fie martora unei asemenea scene.Si daca pâna acum ar fi compatimit-o sau ar fi incercat sa o ajute cumva pe femeie,acum era adepta deviziei "Fiecare pentru el",cu care era complet de acord de câteva saptamani bune.
Rasufla incet,apoi isi relua locul pe marginea dura a cazii,continuând sa isi toarne apa in par.Odata imbaiata,se indrepta spre urmatoarea incapere,la fel de spatioasa,unde niste negrese puternice si viclene iti masau corpul pâna la ultimul oscior.
Isi lua locul cuvenit pe unul dintre scaune si o lasa pe Muomi,o sud-africana zâmbitoare,sa-si faca treaba.
Muomi o cunostea de doua saptamani,de când Penelope o adusese in camera brunetei pentru a o scapa de o entorsa.Negresa avea o parere buna despre Rosalind,in general data de aspectul placut al fetei,de trupul subtirel si plin de fibra,dar si de limba ascutita,pe care nu o mai intalnise la alte fete.Stia ca in seara asta Rosalind avea sa fie prezenta la petrecerea principelui,unde trebuia sa danseze ca sa-l cucereasca.Iar ca sa-l seduca avea nevoie de tot arsenalul pe care il putea detine o femeie,deci,implicit,de trup,asa ca Muomi avea sa-i aplice cel mai strasnic masaj si cele mai scumpe si fine uleiuri,toate aduse din tara ei.
-Daca reusesti sa ma faci sa plâng,te alegi cu un colier de toata frumusetea!vocea lina a lui Rosalind o facu pe Muomi sa izbucneasca in râs.
-Scumpo,de data asta nu-ti mai merge!negresa turna uleiul aromat pe spatele alb.
-Pierderea ta!bruneta se bosumfla,strecurandu-si chipul prin spatiul special.
Africanca nu avea de gand sa o lase din nou pe bruneta sa o traga pe sfoara!Castigase o suma frumusica de bani doar in doua zile,de ieri,mai exact,tragand pe sfoara femei naive,cum ar fi fost ea,spre exemplu.Muomi nu avea idee despre cum trupul acela fin si mladios putea suporta masajele ei dure,care le facusera pe majoritatea femeilor sa tipe de durere.
-Insista pe coapse,n-am mai facut miscare de ceva vreme!auzi o voce infundata,pâna sa-si dea seama ca bruneta ii vorbise.
Stia ca tot ceea ce facea Rosalind era sa-si pregateasca terenul pentru noaptea aceea,iar ea nu o condamna pentru asta.Mai stia si ca fiecare miscare a brunetei fusese perfect calculata,chiar daca ea nu avea sa recunoasca asta in veci.Auzise de la unii paznici mai vorbareti ca Ira nu era la castel,asa ca urmatorul pe lista era Pedro,care fusese o tinta usoara pentru tanara femeie.Toate femeile din asa-numitul "hamam" realizasera ca Rosalind avea sa incalce regulile...La urma urmei,era o femeie ranita...Arrow nu mai era,libertatea ii fusese furata,ca sa nu mai vorbim despre faptul ca se nascuse intr-o "Era a mortii",in care doar cei puternici puteau supravietui,asa ca niciuna dintre fetele din incapere nu avea de gând sa-i stea in cale.Le era mult prea teama de ea...
-Esti ca noua acum,scumpo!Muomi isi retrase degetele sugubete,lasand-o pe Rosalind sa se ridice si sa-si imbrace vesmantul saracacios de in rezervat sclavelor.Bruneta isi lega cingatoarea albastruie strâns,aruncându-si micutul teanc de bani in dreptul taliei.
-Mâine la aceeasi ora,Muomi?Rosalind isi strecura talpile in balerinii negri.
-Cu siguranta,draga!Bafta diseara!
Cu un zâmbet strâmb pe buze bruneta parasi incaperea,ajungând pe coridorul lung si slab luminat.Ziua aceea era tare mohorata,ca si ea,de altfel,asa ca pe culoare era ca si cum ai fi fost in toiul noptii.Tortele aprinse se stinsesera din cauza umezelii care patrundea prin peretii racorosi,iar ea fu nevoita sa bajbaie pe holurile reci pâna in camera pe care o impartea cu alte 20 de fete acum.Poate ca asta era pedeapsa pe care o primea fiindca avusese propria ei camera aici aproape o luna...
-Ia te uita cine a venit!auzi un glas ascutit si aproape ca injura in barba.
-Stiai ca Marianne a pus sa fim biciuite din cauza ta?bruneta din fata ei avea chipul vânat si hainele rupte,dar lui Rosalind nu-i pasa,asa ca o ocoli ca si cum nu ar fi auzit nicio vorba.
-Nu te preface ca nu m-ai auzit!se posta in fata ei,smulgandu-i din mâini batista la care lucra.
Rosalind era una dintre cele mai talentate cusatorese pe care supraintendenta castelului le vazuse vreodata,asa ca de ieri incepuse sa-i paseze cele mai fine materiale pentru batiste si valuri.Avea incheieturile subtiri si agile,perfecte pentru niste impunsaturi de ac fara cusur.De data asta,matasea de Burgundia se odihnea pe podeaua murdara,impreuna cu modelul floral delicat si elegant la care tanara femeie se chinuise intreaga dimineata.Incerca sa-l ridice in tacere,dar piciorul Biancai il acoperi brutal.
Rosalind se decise sa se abtina din a face ceva ce ar fi regretat in viitor,asa ca isi aranja rochia si parasi incaperea,ignorând cu desavarsire strigatele furioase ale femeii.
Se plimba buimaca pe holurile pustii,oprindu-se din când in când,pentru a fi sigura ca nu se ratacise.Simtea ca se sufoca in locul asta fantomatic si infricosator.Isi auzea pasii lenti pe marmura alba si stralucitoare,in care focul abia aprins pe holuri incepuse sa-si reflecte flacarile rosiatice.Pelerina neagra pe care reusise sa o ia in graba din camera o acoperea in intregime,rotindu-se odata cu femeia ce o purta,facand-o sa para o fantasma.
Tapiteriile fine si tablourile scumpe ce impodobeau zidurile din piatra ii aruncau priviri trufase,ce o faceau sa scape câte un icnet din când in când.Nu stia ce ar fi trebuit sa faca in seara aceea.Daca se ducea,ar fi fost destul de probabil ca Pedro s-o aleaga,dar oare ea era pregatita pentru ceea ce avea sa urmeze?Fiindca era convisa ca nu ar fi avut cum sa-l castige de partea ei tinându-l la povesti intreaga noapte.
Pe de alta parte,absenta de la petrecerea asta i-ar fi garantat moartea,desconsiderandu-l pe principe si eliminând absolut orice posibilitate de a-si castiga o pozitie mai inalta,dar petrecandu-si noaptea cu Pedro ar fi fost ca si cum l-ar fi tradat pe Arrow.
Totusi,el nu era aici,iar ca sa-l ajute avea nevoie de tot suportul existent.Nu-si putea permite sa piarda ajutorul lui Pedro.La urma urmei,nu era nimic complicat in a-l cuceri.Trebuia doar sa fie mai diferita decât restul femeilor si sa-i arate ca nu era doar un chip sau trup frumos.In modul asta,ii arata lui ca putea fi candidata perfecta in rolul de regina.Isi cunoscuse concurenta,toate niste fete tinere si nesabuite,care nu se gândeau la nimic altceva decât la castele si printese.Intr-adevar,ceea ce isi imaginau ele nu era prea departe,dar uitau de Catherine,Ira sau Jace,care trebuiau inlaturati incetul cu incetul,pentru a netezi drumul spre tron.
Nu mai avea de gand sa ierte pe nimeni incepand din acea zi.Nu atâta timp cât nu cerseau indurare in fata ei.Poate ca toata ura pe care o acumulase nu ar fi devenit atât de mare daca ar fi avut pe cineva care sa o asculte din când in când,daca ar fi avut un prieten adevarat.In situatia de fata,pâna si Mia candida cu inversunare la rolul de amanta a principelui,asa ca Rosalind nu mai avea de gând sa lase garda jos nici macar un moment.
Ajunse in dreptul unei ferestre deschise,prin care stropii mari de ploaie si vântul rece reusira sa-i atinga chipul.Avea sa fie o noapte tare agitata.Unul dintre copacii din gradina fu lovit de un fulger scurt,iar ea putu urmari cu placere cum flacarile puternice se imprastiara rapid,ajungând pâna in dreptul ferestrei late si inalte.Un zâmbet scurt si diavolesc ii aparu pe buze când isi aminti de modul in care celelalte fete susoteau prin colturi despre ea:
"Ea o s-o distruga pe Catherine!",
"Va arde castelul asta din temelii!","Ea ne va aduce moartea...".
Chicoti slab apoi isi puse gluga neagra si fina.Se roti incet,inca admirand focul mistuitor,apoi incepu sa paseasca apasat pe marmura alunecoasa.Auzi in urma ei urletele unor vampiri care murisera in timp ce incercasera sa stinga focul.Da,ea le va aduce moartea...
...