Blue blood

Capitolul 26

-Hei!vampirul cu ochii de safir se aseza langa Rosalind pe unul dintre scaunele negre,captusite cu materialul moale si ciocolatiu.
Ea isi ridica privirea din pamantul pe care il privea absenta si il saluta cu o inclinare a capului.Trecusera câteva saptamani de când ajunsese aici,ceea ce insemna ca putea renunta la protocolul sumbru si intunecat,dar el observa ca n-o facuse.
La urma urmei,la castel aveau loc 4 inmormantari dupa ce cu o zi in urma avusesera loc 4 executii la care toti cei prezenti ramasesera impietriti.
Regele nu isi facuse aparitia,ceea ce o facea pe tanara femeie sa rasufle ceva mai usurata.Nu putea gândi cu el prin preajma...
Mereu aducea cu el o atmosfera apasatoare si tensionata,care o facea sa se cutremure.Isi arunca privirea prin gradina imensa,impanzita de panglici si steaguri negre,ca un omagiu adus celor executati.
Isi trecu mâinile peste rochia neagra si isi aranja mai bine valul intunecat pe care femeile o fortasera sa-l poarte.Nu era in firea ei sa-si acopere capul cu ceva,nici sa se aranjeze de dimineata pâna seara,dar invatase sa se conformeze...Se obisnuise atât de bine cu asta in ultimii ani incat nu mai simtea nimic atunci când sperantele si sentimentele ei erau distruse.
Si-ar fi dorit sa poata tipa!Si-ar fi dorit ca toti cei din jurul ei sa-si opreasca maraiturile si bombaniturile macar pentru o secunda!
Arrow o infuriase,dar nu putea face nimic in legatura cu asta!Intr-una din zilele obisnuite ale vietii ei s-ar fi razbunat pe el,scotandu-l din sarite,dar nu in acea zi!Nu incepand din acea zi!
Daca invatase ceva din cele trei saptamani care trecusera de când ajunsese in castelul asta,atunci faptul ca Arrow va trebui sa fie alaturi de ea era acel lucru!Asa ca trebuia sa-i suporte ordinele inca putin,pâna ajungea acolo unde isi dorea.
Ochii ii erau fixati pe prietena ei,nu,fosta ei prietena,care isi deplângea sotul in cea mai trista maniera posibila,iar ea rasufla de fiecare data când se gândea la cât de mult trebuia sa o urasca acum cea alaturi de care crescuse.
-Induiosator!Catherine se aseza langa ea,oftand dezaprobator.
Inca nu se obisnuise cu prezenta fetei la castel,dar incepuse sa se simta ciudat de confortabil in compania ei.Oricât de greu ii era s-o admita,Rosalind era una dintre cele mai istete si viclene femei pe care le cunoscuse,dar,oricât de mult i-ar fi placut sa se apropie de bruneta,zarurile fusesera deja aruncate.
Reusise sa-l convinga pe Jace sa incerce s-o scoata din Consiliu,chiar daca cele mai bune decizii politice luate in ultimul timp ii apartinusera brunetei,iar regele isi daduse seama de asta.
Deseori il gasea in compania ei,urmarind-o cu o privire ciudata,pe care doar ea,dintre toti cei care o observasera,o intelesese.Se indragostea de ea,dar atat de strain ii fusese lui acest sentiment,incat nici macar nu-si daduse seama de asta.
Ii incredintase lui Rosalind sarcina pregatirilor pentru Balul Toamnei,care se apropia cu o viteza fulgeratoare,pe care doar ea le facuse in ultimii 30 de ani.Sophia se chinuise in ultima luna sa-l retina pe Arrow cât mai mult cu putinta in sala Consiliului sau in biroul ei,dar imediat dupa incheierea treburilor sau documentelor,disparea rapid,cel mai probabil in camera brunetei.
Multa vreme se intreba cu ce putea ea sa-l ademeneasca intr-un asemenea mod,incat sa-si doreasca atât de mult compania ei.Intr-un prim punct,se gândi la placerea fizica,dar,adulmecandu-i sângele mai atent,isi dadu seama ca era neatinsa,din toate punctele de vedere.Nici macar nu-i oferise din sângele ei.
Tot ceea ce-i mai ramasese era sa accepte ca Rosalind fie era vrajitoare,fie detinea cea mai mare putere de atractie din lume.Pana acum,ambele situatii erau egale in opinia ei.
Isi trimisese fiica impreuna cu câtiva soli sa gaseasca noi fete pe care sa le aduca la castel.Din punct de vedere fizic,alimentar vorbind,regele putea fi cucerit relativ usor,mai ales daca in sângele vreunei fete mai era adaugata si potiunea lui Ismael.
Lui Ira ii daduse de veste despre ceea ce se intampla cu câteva zile in urma.Nu ii placuse niciodata Arrow,si nu pentru ca nu ar fi fost vreun tanar compromitator sau un rege capabil,caci era,mai mult decât unchiul sau,ci pentru ca nu reusise sa exercite niciun fel de control asupra lui,nimic care sa o ajute sa ajunga mai sus decât era.
Vechiul rege ii spusese ca va ajunge curând,iar ea realiza ca momentul confruntarii era aproape.Ira o va distruge pe Rosalind,iar Arrow va disparea.Cum mai spusese,zarurile fusesera deja aruncate.Tot ceea ce putea face acum era sa astepte,caci bruneta nu mai avea nicio sansa,fiindca totul era impotriva ei.
Rosalind urmari restul inmormantarii tacuta si taciturna.Nu-i statea in fire sa fie asa posomorata,dar acum avea alte gânduri la care sa se concentreze.Aflase,de la una dintre servitoarele ei loiale,ca Arrow plecase in acea dimineata cu Jace si Harry si ca,date fiind expresiile lor ingrijorate si obtuze,nu aveau sa se intoarca prea curând.
Tinea la Arrow,mai mult decât tinuse la oricine altcineva pâna atunci,dar isi daduse seama inca din primele zile ca simpla ei frumusete sau faptul ca regele o favoriza nu ii garantau siguranta,asa ca era momentul sa isi inceapa planul.
Dupa ce funerariile se sfarsira,avu parte de o scena incontrolabila din partea Miei,in care se implicase si Gail.
"O sa cazi intr-o zi,Rosalind.Si când se va intampla asta,eu voi aici ca sa ma asigur ca nu te vei mai ridica din nou!".
Asta ii spusese ea,cea pe care o protejase cu pretul vietii ei,cea in care avusese cândva cea mai mare incredere pe care i-o putea oferi unei persoane.
Spre deosebire de ea,Mia nu avusese un destin atât de chinuit sau tragic.Intr-adevar,tatal ei murise,iar ea si mama ei,fiind fiinte umane,fusesera luate sub protectia viitorului sot al lui Gail.Ele isi dorisera transformarea,iar el le-o oferise.Nimic greu de priceput...
Scena,in totalitate jucata de Mia,sau Miriam,dupa cum o chema cu adevarat,ii oferise brunetei o puternica criza nervoasa.Daca pâna acum reusise cumva sa se calmeze si sa isi controleze emotiile,de data asta,ajunsa intr-un hol mai laturalnic al castelului,dadu frâu liber tremurului puternic pe care se straduise sa-l mascheze atâta timp.
Isi privi reflectia in oglinda mica de pe coridorul intunecat.Nu-i placea ce vedea.Rochia fina din matase neagra si bijuteriile din onix nu-i puteau ascunde sentimentele la nesfârsit.
Frumusetea ei devenise rece,ca a unei papusi din portelan gata sa se sparga.Isi pierduse vitalitatea,voiosia,iar fata ei incepuse sa capete o paloare nesanatoasa,devenind la fel de alba precum varul.
Si era aici de doar o luna...Nici nu-si putea imagina ce s-ar intampla cu ea peste un an sau doi...Nu-i placea locul asta...Nu-i placuse de la inceput,dar atunci avusese speranta si naivitatea sa creada ca se va putea integra aici.
Era ca si cum simplul fapt ca pasea sau dormea in castelul asta ii absorbea intreaga forta.In mintea ei,simplul gand ca ar fi putut disparea asemenea Opheliei o facea sa se infurie.Ea nu era facuta pentru asta!Rosalind Margot Bolena nu era facuta pentru asta!
Nu avea sa fie un simplu spectator in jocul propriei ei vieti!
Isi aduna toata increderea pe care o mai detinea si respira brusc,stergandu-si lacrimile in oglinda pe care o privea cu ura!
-Ar trebui sa te odihnesti!vocea lui Sebastian o facu sa tresara.
-Sunt bine!incerca sa il ocoleasca,dar el o prinse de brat.
-Arati de parca ai sa te prabusesti din clipa-n clipa!Te conduc la tine in camera!
-Am spus ca sunt bine!suiera nervoasa,tragandu-si bratul din stransoare.
El o privea nervos,trecându-si mâinile prin parul ciufulit.Incerca sa spuna ceva ca sa mai indulceasca replica dura pe care i-o daduse,dar pâna la urma se razgandi.
Era nerecunoscatore,o stia,dar pur si simplu increderea in cei din jurul ei disparuse incetul cu incetul.
-Stiu ca esti nervoasa si suparata,dar asta nu te va duce nicaieri!Sebastian incepu sa vorbeasca in cele din urma.
Ea inghiti in sec,tragandu-si valul de pe cap,lasand la iveala parul intunecat.
Pentru un moment el se simti de parca ar fi avut in fata un inger al mortii.Ea era una dintre acele femei despre care ii povestise mama lui,acele femei care pot condamna un barbat la moarte printr-o singura privire.Atât de frumoase si stralucitoare,dar atât de intunecate si triste in sinea lor.
-Uite,Bash,nu stiu la ce te gândesti in momentul asta si,sincer,nici nu vreau sa aflu,dar eu am o multime de lucruri de facut si chiar trebuie sa plec!rasucea materialul fin al valului intre degetele subtiri.
-Ceea ce voiam sa spun e ca vampirii isi pot da seama când organismul unui om e slabit!Stii ce se intampla cu un om care isi pierde forta in castelul asta?isi recapatase increderea,asa ca nu mai astepta incuviintarea ei ironica.
-Nu mai apuca dimineata!Trebuie sa-ti revii,Rosalind!Catherine a trimis deja dupa noi fete care sa vina la castel,iar Jace se straduieste sa-ti sape groapa in Consiliu!
Facu o pauza scurta,timp in care ea se chinuia sa-si infraneze nervii care incepusera sa apara din nou.
-Femeia aia a inceput sa terorizeze slujitorii,iar Jace se vede deja in postura de rege!Arrow e complet distras!Tu esti complet distrasa!Nu ai de gand sa faci nimic?!ochii lui incepusera sa capete o nuanta sumbra.
Se abtinu cu greu sa nu-l plesneasca.La urma urmei,problemele politice nu erau treaba ei,dar ar fi mintit daca ar fi spus ca nu se implicase in ele pâna acum.
-Ai auzit vreodata de termenul "rabdare" pâna acum,Sebastian?
Intrebarea ei il surprinse,dar el intelese mesajul.
Rosalind ii urmari privirea confuza si incepu sa zambeasca slab.Se pare ca Sebastian era suficient de inteligent ca sa isi dea seama de o aluzie.
In cele din urma satenul o saluta si ii facu semn sa treaca in fata lui pe coridor.
Ea nu fusese niciodata o persoana rabdatoare,dar când venea vorba de lucruri importante prefera sa le faca incet si sigur,decât sa dea gres.Partea cea mai buna a mintii ei era faptul ca putea gasi ideea unui plan in aproape orice lucru din jurul ei.
Odata ajunsa in camera,Penelope o intampina agitata,spunându-i ca Dimitri isi asteapta ordinele.Rosalind aproba,incantata.Era singurul lucru din acea zi care o putuse face sa zambeasca.
Cu câteva zile in urma rasfoia plictisita o enciclopedie,in care ecolocatia folosita de lilieci ii daduse o idee.Cum ar fi fost sa fie in doua locuri deodata?Sa cunoasca obstacolele si pericolele si astfel sa le evite fara ca macar sa se apropie de ele...
Mai mult ca sigur nu avea cum sa se bazeze pe cineva din castel care sa o ajute sa-si asigure viitorul,dar daca ar fi gasit pe cineva din afara care sa-i spuna absolut tot ce se petrecea,situatia ei ar fi fost alta.
Dar,bineinteles,pentru asta avea nevoie de un mesager credincios si de un mod sigur de a coresponda cu "sursa" ei.
-Ai tot ceea ce ti-am spus?o urmarea pe Penelope prin oglinda de la masuta de toaleta.
Satena incuviinta in timp ce isi urmarea stapana.O admira pe Rosalind,dar in acelasi timp se si temea de ea.Isi schimbase atitudinea fata de toti in ultimul timp.Devenise mai rece,mai autoritara,rolul de printesa o prindea bine,dar pâna si ea isi daduse seama ca Rosalind nu se va opri aici.
Si,dupa cum evoluau lucrurile,ar fi fost foarte posibil sa reuseasca.Asa ca tot ceea ce putea face ea era sa-i ramana credincioasa si sa spere ca poate odata cu ascensiunea lui Rosalind si ea va deveni mai puternica.Intr-o alta ordine de idei,o ura pe Catherine,care isi atribuise rolul de regina-mama in castel.
-Bun!bruneta incepu sa-si inlature bijuteriile grele din jurul gâtului.
-Aranjeaza-le pe biroul meu,apoi poti sa te retragi!isi intoarse corpul catre ea.
-Domnisoara,s-ar putea ca domnul Jace sa banuiasca ce s-a intamplat cu si...
Isi inghiti vorbele când stapana ei ii facu un semn din mâna sa se opreasca si isi strânse ochii iritata.
-Doar fa ce ti-am spus Penelope!nervii incepusera sa apara din nou.
-Si daca domnul comandant te intreaba ceva despre sigiliu,orice legat de asta,ii spui ca va trebui sa astepte pâna mâine pentru ca azi ma simt râu si nu-mi voi parasi camera!
Satena nu parea prea sigura in legatura cu raspunsul pe care ar fi trebuit sa-l dea,asa ca Rosalind lua atitudine.
-M-am facut inteleasa,Penelope?!
-Da,domnisoara!raspunse instantaneu.
Nu-i placea noua Rosalind,dar nici nu o condamna,asa ca parasi camera rapid,spunându-le garzilor din fata usii sa nu lase pe nimeni sa patrunda inauntru.
Odata ramasa singura,Rosalind se aseza la biroul de cedru si isi lua tamplele in mâini.
Nu-i placea cine devenise,ba chiar o ura pe noua Rosalind,dar nu putea ceda acum.Avea o lista numeroasa de nume pe care trebuia sa le faca sa dispara,asa ca trebuia sa mai reziste un timp.
Observase teama cu care servitorii se apropiau de ea acum,dar se consola cu faptul ca era mai agreata decât restul persoanelor din castel.
In ordine,gata cu asta!Avea lucruri mai importante pe care sa se concentreze!
Lua o gura din ceaiul cu gheata si Isi strecura stiloul negru printre degete.Trebuia ca biletul scris sa fie pe cât de formal,pe atât de codificat,asa ca nu stia cum ar fi trebuit sa inceapa.
Dupa nenumarate incercari se dadu batuta si decise sa-i scrie intr-o maniera mai calda.La urma urmei,trebuia sa faca tot posibilul ca fata sa accepte,iar ea nu stia ca Rosalind era printesa,asta ar fi dat mult de banuit.
Incepu biletelul la persoana a III-a,vorbind despre faptul ca suita printesei avea nevoie de unele retusuri,asa ca ii ceru sa se prezinte la castel in acea dupa-amiaza daca avea de gând sa accepte.
Toata agitatia de care daduse dovada Penelope se datorase sigiliului regal,pe care doar regele il putea folosi,precum si semnaturii lui Arrow,de care aveau nevoie pentru a valida documentul.
Semnarea scrisorii in numele regelui era o fapta grava,dar ea risca,asa cum o facuse intotdeauna.
Toate hârtiile oficiale erau tipizate,cu o rubrica speciala in coltul drept de jos,unde era spatiu suficient pentru doua semnaturi.
Intr-un prim punct indrepta penita pe spatiul de sub numele regelui,dar apoi observa ceva si mai atragator pentru ochii ei.
Se decise sa completeze spatiul punctat pe care-l zarise cu numele ei,imediat dupa pseudonimul "Regina" si isi puse semnatura in dreptul lui.
Adauga sigiliul rosu pe hârtia alba si respira satisfacuta.Era multumita de planul ei,si daca totul mergea bine ar fi ajuns acolo unde isi dorea fara prea mare efort.
Singurele obstacole din calea ei le reprezentau Catherine si Jace,care incepuse sa-si bage nasul in treburile ei si sa comenteze absolut fiecare decizie pe care o lua.Era un misogin.Traia cu impresia ca femeile nu aveau ce cauta in politica sau in fuctiile de conducere ale unei monarhii,fiind foarte mândru de faptul ca vampirii nu avusesera si nici nu vor avea vreodata o regina.
Mai vedem noi asta!-bruneta isi suprima cu greu zâmbetul.Vampirii ii ucisesera familia,ii furasera libertatea si ii distrusesera in intregime sufletul pe care il avusese la inceput,un suflet plin de vise si caldura.Pe atunci era capabila sa spere,sa iubeasca.Acum totul disparuse.
Incepuse totusi sa-l iubeasca pe Arrow si era capabila de multe lucruri pentru a-l proteja si a-l ajuta sa-si pastreze tronul,asa ca el era singurul pentru care ar fi fost in stare sa se sacrifice.
Isi chema unul dintre gardienii in care avea incredere si ii pasa scrisoarea,dându-i instructiuni clare.Acum nu mai era cale de intoarcere.Ce facuse ramanea facut,asa ca tot ce putea face era sa spere ca fata va accepta.
Stresul si nelinistea erau acolo,dar nu se mai lasa mânata de ele.
La urma urmei,nu mai avea nimic de pierdut.
Câteva ore mai târziu,timp in care reusise sa isi mai puna ordine in gânduri,Dimitri patrunse la ea in camera si ii aduse confirmarea fetei.Acceptase intalnirea de la amiaza,ceea ce ii oferea lui Rosalind o satisfactie de nemarginit.
Ii multumi lui Dimitri apoi incepu sa se pregateasca.Isi strecura corpul in materialul fin de brocart al rochiei intunecate,apoi isi retusa parul prins intr-un coc lejer.
Nu-i placeau tinutele astea somptuoase,dar se obisnuise cu ele.Avea destule probleme,nu mai avea nevoie si de comentariile taioase ale femeilor.
Cu câteva zile in urma,dupa ce executarile fusesera anuntate,toate femeile isi acoperisera capul cu materiale intunecate,cu exceptia ei.Scena nu i-a lasat indiferenti pe vampirii din Consiliu,care au inceput sa comenteze imediat lipsa de compasiune a lui Rosalind.Asa ca nu mai avea de gând sa repete greseala,avea nevoie de aliati in Consiliu.Isi fixa valul albastrui cu o agrafa neagra si isi parasi camera.
Gardienii de pe coridoare o priveau de multe ori cu jind,mai ales când o zareau singura.O ajutau cu tot ce puteau si o admirau pentru faptul ca reusise sa supravietuiasca in castel.
Isi facusera de cap cu femeile din suita lui Marianne si a mamei ei,dar Rosalind fusese mult mai blânda si amabila si le castigase simpatia.Si ei ii observasera schimbarea brusca de comportament,dar nu aveau nicio problema cu asta.
Cinci dintre gardienii de pe coridorul ei ii strecurasera biletele prin intermediul servitoarelor ei sperând ca va accepta o intalnire cu vreunul din ei,dar ajunsesera in mâinile lui Catherine,care i le aratase regelui.
Printesa intervenise pentru ei si le salvase viata,dar pâna si ei isi dadusera seama ca nu o facuse gratis,deci acum ii erau datori vânduti.
Bruneta trecu pe langa ei vijelios,facand valul si cele câteva suvite rebele si intunecate sa fluture din cauza vitezei.Le facu un semn usor din mâna gardienilor care o urmareau cu privirea,semn ce le refuza escorta si le spunea sa ramana pe loc.
Se privira mirati unii pe altii,dar ii urmara ordinul si se pozitionara in fata usii.Nu aveau voie sa lase pe nimeni in camera in absenta lui Rosalind,asa ca zgomotul produs de cheie fu ultimul lucru ce rasuna pe coridorul intunecat in acea zi.
...
-Rosalind?Esti chiar tu?vocea lui Mary nu se schimbase deloc,ramanand la fel de calda si prietenoasa precum o stia.
Brutena zâmbi,stânjenita de privirea pe care i-o oferea coafeza,amintindu-si de momentul in care o imbratisase,cu o luna in urma.Totusi,se mira ca Mary si-o mai amintea.
-Stai,daca tu...Atunci...Tu esti printesa!exclama,fluturându-si mâinile prin aer.
Rosalind incuviinta,lasand-o sa sporavaiasca aproape o ora despre tot ce se intampla inafara castelului.Zambea fara sa-si dea seama,semn ca tipul asta de discutii si bârfe minore ii lipseau.
Se bucura ca venise singura,altfel garzile ar fi intimidat-o pe Mary cu siguranta.
Intr-un final,când femeia din fata ei se opri sa ia o gura de cafea,Rosalind aduse in discutie ce o interesa.
-Mary,ai spus ca esti de acord cu propunerea mea!
Fata incuviinta timid.
-Bun!Rosalind isi drese glasul,incercand sa gaseasca cele mai bune cuvinte.
-Acum,dupa cum cred ca ai auzit,in castel nu duci o viata prea grozava!
Mary amuti,inghitind in sec.Ce voia oare sa spuna cu asta?
-De aceea,m-am gândit sa-ti usurez munca.Vei sosi la castel dimineata,insotita de unul dintre oamenii mei,vei ramane pâna la prânz,apoi te vei putea intoarce in oras.
Zâmbi vazand chipul incantat al fetei.
-Si toate astea platita,bineinteles!Deci,ce zici,suna suficient de rezonabil pentru tine?bruneta lua o gura din cafea.
-Oh,da!Da,da,da!E chiar mai mult decât rezonabil!
Fata ar fi vrut s-o imbratiseze,dar isi infrana instinctul,amintindu-si de faptul ca acum Rosalind era o printesa.
-Dar,doar un singur lucru,care va fi sarcina mea?
Isi ridica privirea spre ochii lui Rosalind,care se ingustasera.
-Tu ai sa fii micul meu ajutor,Mary!Imi vei transmite mesajele,ma vei insoti atunci când voi avea nevoie de tine,imi vei furniza diferite informatii...
-Ce fel de informatii?fata avea o privire speriata.
Rosalind scapa un chicotit sumbru,apoi isi arunca privirea in jur.Se aflau in curtea interioara,sub umbrarul care ii placuse atât de mult in noaptea in care ajunsese aici.Locul asta era singurul care nu-i inspira greata.
-Vreau sa stiu tot ce misca!spuse indiferent,ca si cum ar fi fost un lucru usor de infaptuit.
-Orice vorba suflata despre castel,orice barfa despre persoanele din Consiliu,orice rascoala cât de mica!Totul!ridica din umeri intr-un mod nonsalant.
-Deci,ce crezi?Esti in stare sa faci asta?
Bruneta voia sa para indiferenta,dar in interiorul ei voia cu disperare ca Mary sa-i accepte propunerea.Putea gasi cu usurinta pe altcineva,dar in ea avea cea mai mare incredere.Chiar daca o vazuse doar o data,intuitia ei nu se insela.
Astepta câteva minute bune,batand un ritm ciudat pe masa de lemn,pâna când Mary incepu in sfârsit sa vorbeasca.
-Daca accept,voi fi in siguranta?
-Bineinteles!Vei avea protectia mea!Nimeni nu se va putea atinge de tine!
Rosalind ii raspunse instantaneu,desi nici macar ea nu credea in totalitate ceea ce spunea.Ar fi vrut sa-si continue ideea cu:
"Atâta timp cât esti in castel",dar renunta.
-Atunci,Mary expira prelung,accept!
-Excelent!Oricât si-ar fi dorit,nu-si putea ascunde multumirea.
-Presupun ca poti incepe de mâine,nu-i asa?
-Oh,cu siguranta!O sa fiu aici la prima ora mâine dimineata!
Printesa incuviinta cu un zâmbet si isi trimise unul dintre gardieni sa o conduca pe Mary acasa.
Era cu siguranta o sansa uriasa pentru ea,dar nu era sigura daca putea face fata sarcinilor care i se oferisera.
Rosalind fusese o ofertanta grozava,asa ca ar fi trebuit sa fie o mare idioata ca sa nu-i accepte propunerea.
Ramasa singura in gradina,bruneta se indrepta cu pasi mici spre ceea ce i se spusese ca ar fi grajdurile,unde Arrow o astepta nerabdator.Sau cel putin asa i se spusese...
Câteva garzi o urmareau cu o privire sumbra,iar ea simti un fior pe sira spinarii.Odata ajunsa in grajd,putu observa cu usurinta ca nu Arrow era cel care o astepta,ci Catherine.Pelerina lunga si neagra care ii acoperea corpul o facu sa se infioare.
-Catherine!Asta da surpriza!se apropie de femeie cu o privire precauta.Era singura.Slava Domnului!
-Rosalind,scumpo,arati incantator!Culoarea asta iti vine uimitor!
-De ce ai trimis dupa mine,Catherine?isi dadu ochii peste cap.
-Oh,draga,nu mai fi asa morbida!Am vrut doar sa petrec putin timp cu tine,sa te cunosc mai bine!roscata ridica din umeri intr-un mod inocent.
Ceva nu-i mirosea a bine.Caii incepura sa necheze brusc,iar femeia din fata ei isi ingusta privirea.Nu se putea ca asta sa fie singurul motiv pentru care Catherine s-o fi chemat aici.
Auzi un fosnet puternic si tresari.Femeia din fata ei nu schita niciun gest.De ce inca era aici?Trebuia sa plece din locul asta.
Facu un pas in spate,cu intentia de a se intoarce spre iesire,iar Catherine o prinse de mâini.Inainte sa-si dea seama ce se petrece,o batista cu un miros intepator ii fu plasata peste partea de jos a fetei,iar ea incepu sa se zbata.
-Tine-o bine!Tarfa nenorocita!recunoscu vocea,era a lui Benjamin.
Reusi sa-si elibereze una din mâini si il zgarie pâna la sânge pe brat.El scoase un marait de durere,apoi o lovi cu genunchiul in spate,facand-o sa cada in genunchi.Somniferul incepuse sa-si faca efectul,fiindca miscarile ei se rareau si isi pierdeau din forta.
Pâna la urma,blondinul o tranti la pamant,facand-o sa-si piarda cunostinta.
-E gata!Benjamin striga epuizat,iar vampirii isi facura aparitia din spatele capitelor de fân.
Se stransera in jurul femeii prabusite,fluierand apreciativ.
-O bucata pe cinste!Ce ziceti,baieti,luam o gura?unul dintre ei se apleca deasupra ei.
-Nimeni nu se atinge de fata!vocea lui Ira se auzi tunand,in timp ce isi facea loc printre vampiri.
-Duceti-o in temnita si pregatiti-va!In seara asta atacam castelul!

*******

Mai intai de toate imi cer scuze pentru intarziere!In ultimu timp mi-am dorit de multe ori sa sterg cartea,din diverse motive.
In orice caz,sper din toata inima sa va placa!Va astept parerile!