Blue blood

Capitolul 10

Ma simt slăbita...Si obosita...Nu-mi pot da seama unde ma aflu,fiindcă totul e scăldat in intuneric.

Aud nişte zgomote uşoare si imi dau seama ca nu sunt singură.Incerc sa strig si sa intreb cine e acolo,dar nu reuşesc...E ca si cum gura mea e blocata,sau mai bine zis paralizata.

Aud o voce suavă si caldă strigându-mi numele.E atât de familiara,atât de blânda,e...mama!

Mama e aici!A venit la mine!După atâta timp in care i-am dus dorul,in care am tanjit după atingerile si privirea ei blanda,e aici!Vreau sa plec cu ea!Nu mai vreau sa raman aici nicio clipă!Aşa ca,cu o ultimă si chinuitoare încercare,reuşesc sa vorbesc si sa rostesc cuvântul meu preferat din intreaga lume:

-Mami?

-Ssst,mi russelana,sunt aici,aud aceeaşi voce liniştita.

Da,eu sunt...Sunt rusoaica ei mică...Russelana ei...Niciodată nu voi uita asta...

-Ma iei cu tine?o intreb bucuroasa.

-Oh,nu,frumoasa mea...Mai ai inca multe de făcut aici...Dar o sa ne revedem cândva,nu-ti face griji,imi spune aceeaşi voce,care acum se estompează,ca si cum ar disparea...

-Nu,mami!strig disperata.Nu pleca!Nu ma lasa aici!tip,in speranţa ca va veni inapoi...Dar nu o face...Aşa ca incep sa plâng...

O mână puternică si mare ma zguduie cu putere,făcându-ma sa plâng si mai tare.Aud nişte voci nelinistite si speriate,aşa ca imi deschid ochii uşor.

-Nu pot s-o trezesc!

Oh,uite-l pe Dimitri,care se agită de colo colo.Oare ce s-a intamplat?

-Are febră!strigă altcineva si simt o mână pe frunte.E atât de rece!Ce bine e!Cred ca e Harry.

-Ce dracu' se întâmplă aici?!Ce are?!Rosalind!aud o voce atât de puternică,încât as recunoaste-o dintr-o mie.Arrow...E aici...Incerc sa-i spun ca ma simt bine...Atât de uşoara!Ca un fulg de nea.

O pereche de brate blânde si puternice ma ridică,făcându-ma sa plutesc.Imi intredeschid ochii din nou,privind la vampirul care se uita la mine îngrijorat.

-Arrow...reuşesc eu sa murmur,apoi închid ochii din nou.Acum ca el are grijă de mine,totul va fi bine.Pot sa ma culc la loc.

Si incerc.Imi strang ochii repetitiv,in încercarea de a adormi,dar nu reuşesc.Ma simt asezata pe ceva moale si confortabil,dar mi-e foarte frig ...Si greata...Cred ca o sa vomit...

-Aduceti paturi!il aud pe Arrow.Are convulsii!Si comprese reci!Hugo,suna-l pe doctor!

Si deodată tresar,cuprinsa de un tremur puternic...Ma aplec peste marginea patului si dau tot afară!Oh,Doamne,e atât de oribil...Ma simt atât de râu...

Cineva imi tine parul si ma mângâie pe spate...Reuşesc sa-mi ridic privirea doar o secunda.Arrow.Apoi incep din nou!Niciodată in viaţa mea nu am fost atât de slăbita sau ruşinata.Sunt sigura ca ar fi avut lucruri mult mai bune de facut decât sa stea si sa aibă grijă de mine.In plus,nu e obligat sa facă asta.Sunt sigura ca imediat ce imi revin va renunţa la mine.E un gând care,surprinzator,ma deprima.Intr-un final,când din toată agitatia mai raman doar nişte icnete îngrozitoare,incerc sa ma calmez si ma pun inapoi in pat.Acum ma simt mult mai bine si reuşesc,in final,sa adorm.

...

-A vomitat sânge!Asta nu e deloc normal!ii aud vocea lui Arrow,dar nu reuşesc sa-mi deschid ochii deloc.

-Nu sunt expert in aşa ceva,aud o voce caldă si tinerească,extrem de aproape de capul mea.Dar din câte imi pot da seama,soţia dumneavoastră a fost otravita,spune acelaşi glas,nelinistit.