Capitolul 8

1.5K 134 2
                                    

Au trecut mai mult de 2 saptamani de la întâmplarea cu vizita Miei,iar băietii nu mai îndrăznesc sa ma lase nesupravegheata.Dimitri e singurul care mai vorbeşte cu mine,asta după ce a stat bosumflat o saptamana si jumatate.A zis ca avea incredere in mine,dar l-am dezamăgit.De atunci tot incerc sa le explic ca nu a fost o tentativa de a fugi,ci doar o vizită la cea mai bună prietena a mea.

Alexander a fost surprinzator de calm,cu toate ca a mai adus alti patru vampiri care sa ma păzească si nu l-am mai vazut de aproape 2 saptamani.Incep sa cred ca a licitat pentru mine doar pentru ca nu avea ce face cu banii,iar asta e un gând care,surprinzator,ma deprima.

Harry a fost si este foarte încântat ca Alexander ma ignoră complet,ceea ce e de aşteptat.Inca nu ştiu de ce ma uraste,dar nu ma voi da batuta pâna când nu voi afla.

Imi opresc reveria când Dimitri isi furişează capul pe usa,serios si încruntat.

-Oh,bun,eşti aici,răsuflă el.In cazul in care mai vrei sa fugi,s-o faci pe tura lui Harry!

Il privesc chioras apoi arunc cu o pernă in el.

-Sa ştii ca nu eşti amuzant!spun sec.

-Dar nici nu incercam!Acum lasa toceala si hai la masă!imi spune serios.

-Se cheamă citit!N-ar strica sa incerci sa faci asta cândva!Si nu mi-e foame!

Poftă bună la sânge!ii raspund imbufnata.

-N-ai mai mâncat nimic de zile bune!Ori vii la masa,ori te iau pe sus!imi spune serios.

-Dacă îndrăznesti sa faci asta,iti jur ca o sa fac rost de un tarus de lemn si o sa ti-l infig unde te doare cel mai tare!

-In inimă?ma intreaba inocent.

-Chiar vrei sa ştii locul?

-Ai dreptate,mai bine nu,imi spune si iese din cameră.

Oh,Doamne,enervant mai e!Dimitri e singurul meu prieten din casa asta,si cred ca va ramane singurul,având in vedere nepăsarea celorlalti.De ce dracu m-au mai adus dacă stiau ca nu ma vor?!Puteau bine mersi sa ma lase sa mor de mâna altui vampir,fara sa-si bata capul cu mine!

Toţi ma urăsc,cu sigurantă,fiindcă după incidentul cu Mia Alexander si-a varsat nervii pe ei.A ţipat toată ziua si a trântit tot prin casa,apoi a dispărut.E cea mai ciudată creatura pe care o ştiu si de care chiar mi-e teamă.As fi vrut ca Dimitri sa ma castige!E mult mai prietenos si mai atent,si chiar pare sa-i pese de mine.

Ma uit pierduta prin cameră apoi imi reiau lectura.O carte clasică!Rebecca...

Câteva minute mai târziu aud galagie pe coridor.

-Arrow!Opreste-te!N-o poţi obliga!

Asta e vocea lui Dimitri.Dar cine e Arrow?Vampirii cei noi nu sunt aici azi,aşa ca nu poate fi unul dintre ei.

-Ba pot si o voi face!Trebuia sa ma fi anunţat mai devreme!Ce dracu ai aşteptat?!Sa moara de foame?!

Alexander?E aici?Si cine moare de foame?Imi ia câteva secunde ca sa-mi dau seama ca despre mine e vorba!Oh,Doamne,n-am chef de nervii si de ţipetele lui acum.

Arunc cartea cât colo,apoi ma bag in patura,prefacandu-ma ca dorm.Usa se deschide surprinzator de încet,apoi aud nişte pasi apasati prin cameră.Se aude un zgomot de sticlă pe lemn,apoi alti pasi si usa se închide.

Slavă Domnului!Iisus Christos junior a plecat!Dau patura de pe mine si sar jos din pat.Ma blochez instantaneu când il vad pe Alexander razmat de tocul usii,cu privirea atintita asupra mea.Serios?Era chiar prea frumos sa fi plecat din cameră fara o predică.

-Dacă ai venit aici ca sa-mi spui sa mănânc,atunci ai făcut drumul degeaba!ii spun asesandu-ma pe pat.

-Rosalind,mănânca,murmură el,făcându-mi semn catre farfuria de pe birou.

-Ei,cineva a vorbit!Dacă crezi ca vei primi vreun premiu,te inseli.

Încuie usa cu cheia apoi se asază pe scaunul de la birou cu faţa in palme.

-Eşti imposibila,stiai?ma intreaba.Isi ridică privirea din pământ,si abia atunci ii pot observa ochii obositi si inrositi.Nu stiam ca vampirii au nevoie de somn.Dar,probabil ca au si ei partile lor umane.Ce-o fi făcut atâtea zile de nu a apucat sa doarmă?Prefer sa nu ştiu raspunsul.Sunt doar câteva posibilităti,si niciuna nu e prea grozavă.

-De ce nu ai dormit?il intreb Intr-un final,curiozitatea invigând teama de raspuns.

-De ce-ti pasa?ma intreaba surprins.

-Pai,pentru ca eşti mai mereu tafnos,raspund eu.Si pentru ca tipi mereu,si eşti mereu atât de...ciudat.Ma gândeam ca nu ti-ar strica putin somn.

-Ma consideri ciudat?ma intreaba zâmbind cu coltul gurii.

-Pai in mare parte da.Si obtuz,arogant si spontan.Oh,si sa nu uităm de nervos.Te-ai îndrăgostit cumva?il intreb brusc.

-Poftim?ma intreaba amuzat.

-Ştii tu...E vreo vampirita care ti-a pus capac?

-Ce vrei sa spui?

-Pai...Având in vedere de cât timp n-ai mai dat pe aici,m-am gândit ca...incep eu,dar nu reuşesc sa termin.Imi dau seama ca ideea unui Alexander îndrăgostit nu-mi surâde.

-Eşti geloasă?ma intreaba amuzat.

De unde si-a dat seama la ce ma gândeam?Si normal ca nu sunt geloasă!Nu simt nimic pentru el!Poate sa si-o tragă cu cine vrea!Pâna la urma e bărbat,iar eu nu am nimic de oferit!

-Bineinteles ca nu,raspund calma.Eram doar curioasă.Acum poti te rog sa pleci,ca sa-mi pot termina cartea?

-Nu plec nicăieri până nu manânci,Rosalind.Te hrănesc chiar eu dacă e nevoie.

Ei,hai,c-as vrea s-o vad si pe-asta!Alexander cu linguriţa in mână,dandu-mi mâncare ca unui bebeluş!Nu ştiu de ce,dar atitudinea asta a lui ma face sa ma umplu de nervi!Ma lasă singură si plictisita in casa asta plină cu nişte vampiri enervanti,apoi,după ce nu se mai interesează deloc de mine,vine si face pe stăpânul grijuliu cu mine!

-Pot sa te intreb ceva?ma trezesc eu nervoasa.

-Deja ai facut-o!imi spune sec.

-De ce dracu m-ai mai adus aici dacă stiai ca o sa te doară in cot de mine?

Ramane perplex timp de o secunda,apoi se încruntă.

-Rosalind...Eu...Chiar nu pot...Dacă nu te-as fi dorit nu te-as fi câstigat.

Ma doreşte?Cu sigurantă nu asta a vrut sa spuna.

-Nu te-am intrebat asta.Doar ca după nu ştiu câte zile in care nu ti-a pasat de mine si m-ai lasat sa mor de plictiseală in casa asta,vii aici si faci pe şeful cu mine,după ce probabil ca ti-ai tras-o cu vreo două sute de vampirite super ingamfate!tip eu.

Nu-mi vine sa cred ca tocmai am spus ce am spus,dar asta e adevarul!Poate ca sunt geloasă!Dar nu in sensul ala!

-Mai bine ma repartizezi lui Dimitri,spun eu.

-Ce-ai spus?ma intreaba si face ochii mari.

-M-ai auzit,spun rece.Lui Dimitri ii pasa mult mai mult de mine si cred ca el ar fi un stăpân mult m...

Nu mai reuşesc sa-mi termin propozitia,când Alexander isi lipeşte buzele de ale mele si ma lipeşte de perete.Incerc sa spun ceva,dar asta ii oferă un acces si mai mare asupra gurii mele.Limba lui e jucausa,explorand,căutând si chinuind.Simt ca ma topesc sub asaltul mâinilor sale care-mi devorează trupul,făcându-ma sa gem de plăcere.

Intr-un final se desprinde de mine,lăsându-ma fara aer.Ce tocmai s-a intamplat?

Blue bloodUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum