Blue blood

Capitolul 29

Buna,dragilor!Imi pare rau pentru ora tarzie din noapte la care va deranjez,dar,na,inspiratia nu tine cont de ora!Nu stiu daca acest capitol a meritat asteptarea voastra,eu as zice nu,dar,pana la urma,dorul de voi a invins si nu mi-a mai pasat!Sper sa nu ma fi uitat si sper sa-mi iertati lunga absenta,dar examenul poate fi stresant si malefic uneori.
Oricum,indraznesc sa sper la un voticel si un mic comentariu,macar ca sa stiu ca sunteti acolo!Sper sa nu va fi dezamagit cu acest comentariu-accept orice fel de critica-si sper din toata inima sa va placa(scuze de miliarde de ori pentru lipsa de caciulite si toate cele)!!
Spor la citit!

Cine afirmase ca teama paralizeaza toate celelalte sentimente din corpul unei fiinte umane se inselase amarnic.Dovada era chiar Rosalind in momentul de fata fiindca,desi cuprinsa de teama,surprinderea si curiozitatea isi faceau si ele loc in interiorul ei.
Tot curajul si hotararea insa,disparusera fara urma,lasandu-i mainile tremurande si inima batandu-i nebuneste.Nu stia de ce nu se intampla nimic,de ce nici ea,dar nici barbatul din fata ei nu faceau nicio miscare.Il vedea...Era acolo,in fata ei,in dreptul usii...Cu chipul lui palid,trupul zvelt si privirea stralucitoare si seducatoare cu care probabil le fericea pe toate femeile cu care intra in contact.
Nu deslusea nici rautate, dar nici bunavointa in ochii adanci,care aproape o ardeau pe interior.Vedea curiozitate,nerabdare...emotie poate?Ultima varianta parea,intr-adevar,mai mult decat imposibila,dar ea indraznea totusi sa spere.
"Sa speri...la ce?"-intrebarea lua fiinta in mintea ei,facand-o sa se adanceasca si mai mult in propriile ganduri.Raspunsul era unul confuz,intrucat ea spera ca el sa fie macar la fel de nelinistit si emotionat pe cat era si ea,dar asta parea atat de ireal,incat renunta.El nu era Arrow,iar ea trebuia sa-si aminteasca de asta pentru tot restul timpului pe care avea sa-l petreaca in compania lui.Chiar daca asta avea sa-i sfarme inima la nesfarsit,trebuia sa-si aminteasca.
Isi dadu seama ca se holba intr-un mod ostentativ la vampirul din fata ei abia cand si el se dezmetici si isi drese glasul.Rosalind tresari si isi lasa privirea in pamant,urmarind modelul simplu al covorului intunecat.De ce vampirii erau atat de tacuti si anosti?
Isi aminti apoi,cateva minute mai tarziu,ca Claudia ii spusese de nenumarate ori in ultimul timp sa nu isi ridice privirea din pamant,decat daca vampirul ii va ingadui sa faca asta; ea era totusi Rosalind,asa ca nu respecta asta.
Incepu din nou sa-l priveasca,fiind constienta de faptul ca matasea intunecata ii acoperea inca jumatate din chip,deci era in siguranta momentan.
Pasii apasati a lui Pedro incepura sa se faca auziti in camera racoroasa,iar emotiile o coplesira din nou.De data asta insa,nu-i mai pasa catusi de putin de ele.Va face ceea ce trebuia facut,iar cu asta inchidea orice discutie cu privire la subiectul atat de enervant pentru ea.
Cand vampirul ajunse in fata ei,destul de rapid,remarcase consternata,facu o mica plecaciune din corpul ei mic si firav,ridicandu-si privirea spre a lui.Era blanda,inselator de blanda chiar...Oare asa proceda cu toate femeile care-i trecusera prin asternuturi?
-Nu cu toate,vocea calda si moale ii dadu raspunsul aproape instantaneu.Doar cu cele carora le displace la maxim compania mea!
Rosalind amutise,rusinata si speriata...Faptul ca ii citise gandurile nu o mai surprinse luand in considerare faptul ca Arrow era probabil la sute de kilometri departare de ea acum.
-Eu...obrajii ei palizi devenisera acum rozalii,iar gura principelui se ridica intr-un zambet copilaresc si fermecator.
Fara sa-si dea seama,Rosalind schita si ea un zambet.
-Ei,ai vazut?!vocea lui calda reverbra din nou in incapere.
-Stiam eu ca nu ma placi!isi ascunse amuzamentul,prefacandu-se ofensat.Ei,presupun ca nu te pot obliga sa ma agreezi,asa ca...se ridica,facandu-i un semn discret si amuzat spre usa.
Rosalind uita sa mai respire...El chiar ii permitea sa plece?Fara vreo amenintare?Asta o facu sa-si reconsidere atitudinea fata de el.Poate ca putea ramane cu el si fara ca dorintele carnale sa-l acapareze,ceea ce insemna ca puteau crea o anumita legatura intre ei,fara ca ea sa fie pusa in vreo ipostaza inconfortabila.
-Ei bine?sprancenele lui blonde se ridicara intr-un mod bland,tradandu-i temperamentul linistit.
-Eu...isi indrepta spatele brusc,dregandu-si vocea.
-Am de gand sa raman!spuse serioasa,privind in ochii mirati ai vampirului.Si va asigur,Inaltime,ca prezenta voastra nu-mi provoaca decat o mare placere!zambi stramb,incercand sa-i demonstreze ca nu-i inspira niciun pic de teama.
-Asa deci?mormai amuzat.Deci vrei sa-mi spui ca eu sau garzile de la usa,sau Catherine sau oricare alt vampir din castelul asta sunt niste persoane ce-ti provoaca...placere?
Isi nota in agenda mentala ca nu-i spusese "mama" lui Catherine,ci pe numele mic.Asta ar putea fi de ajutor candva.
-Dumneavoastra in special,milord,ii dadu raspunsul rapida si amuzata.
Daca tot era vesel,macar sa duca asta pana la capat.
-Presupun ca un discurs cu privire la cum ar trebui sa te comporti in compania mea nu ar ajuta deloc,nu-i asa?ii castigase deja buna dispozitie.
Bruneta zambi si incepu sa-i faca jocul.
-Parerea mea,milord,este ca va veti pierde singura companie din seara asta daca veti incepe cu lectii de bune maniere.Dar sunt sigura ca Claudiei i-ar placea la nebunie.La urma urmei,volumul vocii ei se domoli,asta ar fi singura activitate pe care ar pune-o in practica alaturi de un barbat.
Pedro izbucni intr-un ras sanatos,ceea ce o facu pe Rosalind sa zambeasca.
-Pai daca-i asa,inseamna ca ar trebui sa gasim o alta intendenta.Macar v-a invatat si altceva,inafara de cum sa coaseti batiste si chiloti?vampirul se aseza pe canapea purpurie de doua persoane,privind-o cu un zambet larg.
-O,da!Rosalind lasa protocolul la o parte si incepu sa dea din solduri intr-un mod ciudat si amuzant,ce nu semana deloc cu un dans.
-Leagana,leagana,leagana!isi subtie vocea,imitand-o pe Claudia.Acum haideti sa ne miscam si mainile!isi ridica mainile,miscandu-le intr-un dans anapoda,facandu-l pe barbat sa rada.
Fara sa-si dea seama,Rosalind incepu sa rada si ea,in timp ce continua sa o imite pe intendenta.
-Cine e asta?il intreba cateva minute mai tarziu pe Pedro,care se aplecase in fata atent,zambind larg.
Bruneta isi tuguie buzele,isi intinse gatul,in timp ce,cu o voce poruncitoare si pitigaiata incepu sa dea ordine catre asa-zisii servitori din camera.
-Adu-mi aia!Si pe aia!Si nu uita sa faci asta si pe ailalta!Ai sa vezi ce-ai sa patesti cand te voi spune mamei!
La ultima fraza,principele sari in picioare,batand din palme, razand.
-Sor-mea!Asta e clar ea!Dar stai s-o vezi pe Catherine!Arata ca un rac atunci cand se infurie!
-Eu as zice ca seamana cu o rata batrana care macaie toata ziua!
Bruneta incepu sa chicoteasca,pana cand isi aminti ca,defapt,o vazuse pe Catherine in culmea furiei,iar asta aproape ca o costase viata.
Pedro observa schimbarea atunci cand zambetul disparu complet in spatele materialului ce ii acoperea gura.Il inlatura de pe fata ei,fiind uimit de schimbarea datorata unor cosmetice colorate.
-Ce s-a intamplat?o intreba in cele din urma,redevenind serios.
-Nimic,milord!raspunse evaziv.Doar lipsa de somn,atata tot!ridica din umeri,incercand sa-i inlature banuielile.
-E din cauza ei,nu-i asa?Pentru ce ti-a facut...Ea si restul...privirea lui se intrista,privind-o cu parere de rau.
-Eu...pentru prima data in viata ei,Rosalind ramasese fara cuvinte,multumindu-se sa priveasca in gol.
Pedro ofta,trecandu-si mainile prin par si umezindu-si buzele cu limba.Isi amintea in ce stare o scosese din catacombele alea pe care ei le numeau temnite.Era aproape moarta si nimanui nu parea sa-i pese,cu atat mai mult cu cat nici macar nu fusese inchisa cu un motiv plauzibil.
Nu stia ce ar fi trebuit sa-i spuna,asa ca se rezuma la o atingere scurta a mainilor ei albe si mici,in timp ce ea il privi surprinsa.
-Ti-e...Ti-e foame?intreba brusc,blestemandu-se mintal pentru faptul ca distrusese momentul,care,defapt,nici macar nu era un "moment".
-Milord,eu...Nu cred ca se cuvine sa faceti asta!parea impresionata.
Probabil in castel i se dusese vestea de vampir care isi tinea suita sa moara de foame.Partial,putea fi asa,din moment ce nu mancau niciodata in prezenta lui,dar Rosalind era un caz aparte...
-Oh,pentru Dumnezeu,dintre toate momentele in care te-ai fi putut gandi sa fi rezonabila,l-ai gasit tocmai pe asta?Pedro marai la ea,facand-o sa se infurie.
Nu-i placea tonul lui suparat si poruncitor,asa ca si ea isi schimba atitudinea.
-TIE iti e foame?puse accent pe primul cuvant,ridicandu-si privirea spre el.
Ochii lui se marira,iar gura ii ramasese intredeschisa.Ea continua:
-Pentru ca eu nu am de gand sa mananc singura!O sa ma simt prost!Si cu siguranta TU,ca un adevarat gentleman care se presupune ca ar trebui sa fi,nu ai vrea sa se intample asta!isi miji ochii,asteptand o reactie din partea lui.
-Nu...raspunse intr-un final,dupa cateva minute de tacere.Nu am vrea sa se intample asta,nu-i asa?zambetul lui o facu sa rasufle usurata.
Ii facu un semn usor sa il astepte,apoi,cu pasi apasati si grabiti,deschise usa si parasi camera.Abia atunci isi dadu seama ca isi tinuse respiratia.Auzi cateva voci din spatele usii inchise,a lui Pedro fiind cea mai rasunatoare.Cu siguranta nu era asa de rau pe cat se asteptase!Se putea descurca cu el,nu-i asa?Spera ca da.
Arunca o privire mainilor pline de bratari aurii si pietre rosiatice si injura in barba.Incepu sa le smulga pe rand,dand la iveala urmele lasate de bijuteriile grele.Cand ultimul inel atinse podeaua,Pedro se reintoarse in camera precaut.
-Din ce spun ei,nu o sa dureze mai mult de jumatate de ora pana cand o sa mancam,spuse amuzat,privind gramada sclipitoare de la picioarele ei.
-Tu de ce mananci?bruneta isi examina unghiile purpurii,pictate cu grija.
-Scuza-ma?blondul isi drese glasul,surprins.
-Vreau sa spun,tu nu ai mancat deja...stii tu...sange?acum era suta la suta concentrata pe chipul lui.
-Ai spus ca vrei sa mananc cu tine...marai confuz.
-Defapt,am spus ca m-as simti prost daca as manca singura!zambi inocent.
Adora sa se joace cu cuvintele.Era unul dintre lucrurile la care se pricepea.In plus,barbatii,fie ei vampiri sau nu,erau mult prea usor de scos din sarite.
Pedro,pe de alta parte,era exasperat!Trecuse de la amuzament la compasiune,apoi de la furie la confuzie,si toate astea din cauza unei femei pe care o cunoscuse de un sfert de ora.
Cand ii zari chipul incruntat,luminat de palpairea lumanarilor,Rosalind izbucni intr-un ras pe care nu si-l putea explica.Animat de zgomotul zglobiu,blondul incepu si el sa rada,fiind intrerupti,cateva minute mai tarziu,de cele 3 servitoare mirate trimise sa aseze masa.
Rosalind isi musca buzele pentru a ascunde un nou chicotit,dar atunci cand Pedro incerca sa adopte o mina serioasa si prezentabila,esuand lamentabil,pufni in ras,lasandu-se pe spate in patul moale si racoros.
Femeile incepura sa zambeasca slab,iar Pedro chicoti incet.Stia ca nu ar fi fost tocmai corect sa inceapa sa rada de fata cu niste femei care nu il vazusera vreodata nici macar schitand un zambet,asa ca se abtinu,cel putin pana cand acestea parasira incaperea.
-Nu esti in toate mintile!striga spre bruneta care acum il privea bosumflata.
-Ei,avand in vedere ca nu am mai dormit cum trebuie de o saptamana,si ca mi-au dat sa beau un pahar cu vin inainte de a veni aici,eu as zice ca mai am putina luciditate pe acolo pe undeva!isi intinse mainile pe satinul neted,torcand ca o pisica.
-Adica te-au imbatat?se aseza langa ea,privind incaperea.
-Numeste-o cum vrei!Eu sunt perfect treaza!striga si sari in picioare,asezandu-se la masa de doua persoane,impanzita cu mancare.
-Eu n-as prea crede...Pedro se aseza si el,privind-o ingrijorat.
-Oh,taci si mananca!striga imbufnata,facandu-l sa rada.
-Da,sa traiti,doamna!
Cuvintele lui rasunara pana in holul lung,unde gardienii se mirara de toate rasetele si chicotelile ce se faceau auzite din camerele principelui.De obicei erau smiorcaielile si plansetele cele care ii faceau sa chicoteasca si sa glumeasca.
Nu-i incanta nici faptul ca peste cateva ore trebuiau sa-i povesteasca lui Catherine absolut tot ceea ce se intamplase.Era un lucru ce le displacea la maxim,mai atunci cand pe ea o deranja adevarul.
Cativa pasi apasati se indreptau spre ei,asa ca lasara expresiile mirate la o parte si se postara drepti in fata usilor.Zarira doua siluete inalte si suple in bataia lumanarilor,recunoscand doi barbati.Benjamin,comandantul garzilor,si Lestat,intendentul lui Catherine.Se pare ca vorbisera serios cand spusesera ca vor aduce aici intreaga Curte de la Castelul cel vechi.
-Ei bine?Benjamin se posta in fata lor,infoindu-se ca un curcan.
Cand garzile ii aruncara priviri intrebatoare,el continua:
-Stiti despre ce vorbesc!Tarfa aia mica,unde e?!E inauntru?!dadu sa intre,dar Lestat il opri.
-Chemati-l pe principe!le ordona calm,strangandu-l de brat pe Benjamin.
Cand usa se deschise larg,facandu-i loc principelui zambitor,Lestat lua cuvantul:
-Sire,mama dumneavoastra ne-a ordonat sa o ducem inapoi pe Rosalind.O considera un pericol pentru persoana voastra si de aceea ne-a trimis aici.In schimb,o putem chema in camerele voastre pe oricare alta domnisoara pe care o considerati...potrivita!Lestat zambi viclean,impungandu-l in coaste pe Benjamin sa faca la fel.
Pedro inca zambea,iesind cu totul din camere,lasand intentionat la vedere locul din care Rosalind isi servea linistita vinul,facand un semn scurt din cap in semn de salut catre barbatii de pe coridor.
Atat ea,cat si Pedro,erau inca imbracati,ceea ce,constatara cu totii,reprezenta un record de rabdare pentru principe,care insa parea mai vesel ca oricand.
-Multumiti-i lui Catherine pentru grija si atentia pe care ne-o acorda,insa,dupa cum puteti observa,domnilor,nu exista niciun fel de pericol in jurul meu!in acelasi moment,bruneta iesi si ea din incapere,zambindu-i dulce lui Pedro.
-S-a intamplat ceva?il intreba slab,apropiindu-se de el.
-Nu...Nimic de care sa iti faci griji!isi trecu mana de dupa talia ei,iar ea accepta,gandindu-se ca asa era mai in siguranta.
Isi trecu privirea atent peste barbatii din jurul ei si,odata ce il zari pe Lestat,ingheta.Pedro ii simti incordarea,dar nu spuse nimic,multumindu-se sa il transeze cu privirea pe intendent.
-Ei bine,chiar cred ca m-as descurca cu un "pericol" ca asta,asa ca nu vad de ce nu v-ati intoarce inapoi la petrecere,domnilor!blondul le zambi,impingand-o usor pe Rosalind care abia mai respira in camera,urmand-o si el imediat.
Odata usa inchisa,bruneta era gata sa izbucneasca,dar el ii puse un deget peste buze,apropiindu-i fata de a lui si facandu-i semn sa taca.De pe hol mai rasunara cateva voci,apoi cativa pasi furiosi si,in sfarsit,linistea.
-Au...Au plecat...murmura incet,plimbandu-si degetul pe obrazul ei.
-El...Rosalind suspina adanc,gata sa izbucneasca in plans.El a fost...Vampirul ala...Lestat...El...El m-a batut...Si...Si m-a lovit...Eu...fara sa-si dea seama,lacrimile ii invadara obrajii,patandu-i rochia de un rosu aprins.
Genunchii ii cedara,lasandu-se pe podeaua dura,acoperindu-si chipul cu mainile.Nu se asteptase sa aiba o cadere nervoasa in fata lui Pedro,dar socul si teama provocate de vampirul ala viclean fusesera mult prea mult pentru ea.
Vampirul se lasa si el langa ea pe podea,incercand sa o calmeze.Nu credea ca femeia indrazneata si vorbareata de acum cateva minute putea fi atat de vulnerabila si neajutorata uneori,dar asta facu ca enigma care era Rosalind sa se adanceasca si mai tare.
-Hei,sopti el bland.Rosalind,uita-te la mine!ii dadu mainile la o parte cu blandete,stergand lacrimile si rimelul care ii invadasera fata femeii din fata lui.
-Nu...murmura ea.Nu...Si tu vrei sa-mi faci rau,nu-i asa?Asta mi-au spus!Asta vrei,nu-i asa?Vrei sa-mi faci rau!incepu sa planga din nou.
-Nu...Eu...Eu nu o sa-i mai las sa-ti faca rau,Rosalind!ii ridica fata cu ochii rosii spre chipul lui bland.
Ii lua mana mica intra lui si o trase in bratele sale.
-Nu o sa-i las sa se atinga de niciun fir de par de-al tau,Rosalind!M-ai auzit?glasul ii tremura si lui,in timp ce trupul mic pe care il strangea la piept era scuturat de suspine.
-El...Ei...isi ridica incet capul,privind in jos.Mama...Mama ta si cu el...M-au...M-au ars cu fier inrosit,vezi?isi ridica valurile rochiei,dezgolindu-si coapsa pe care un sarpe incolacit i se implantase in piele.
Ii lua mana intra ei si ii duse degetele reci spre locul rosiatic.El ramase trasnit...Ce fel de monstru era mama lui?Si prin cate alte chinuri mai trecuse bruneta din fata lui?
-Eu...nu stia ce sa-i spuna.
"Imi pare rau ca cea pe care o numesc mama e o femeie sadica,careia ii place ca lumea sa sufere"-nu,nu era o scuza prea buna.
-Doar...ea sa agata de bratele lui tari si incordate.Nu-i lasa sa-mi faca rau din nou,te rog!Nu-i lasa sa ma ia,eu...
-O sa am grija de tine,Rosalind!Iti promit!N-o sa-i las sa-ti faca rau din nou!Iti jur!ii ridica ochii spre ai lui,sarutandu-i usor una dintre maini,pe care apoi o stranse intra lui.
-Multumesc!murmura slab,sarutandu-l pe obrazul rece,lasandu-si apoi capul pe pieptul lui.Era mult prea obosita si speriata,asa ca se agata de corpul acela puternic care-i oferea protectie si se cufunda intr-un somn adanc si linistit.
El mai ramase mult timp cu ea in brate in mijlocul acelei incaperi,mangaindu-i parul.Cat de hotarat si decis fusese atunci cand o adusese in castel ca o va face a lui...Cat mai rasese de Arrow pentru slabiciunea lui...De Sebastian,de Colin,chiar si de unele garzi...Si iata-l aici...La fel de slab si fermecat ca ceilalti...Acum inselesese...Intelesese comportamentul lui Arrow fata de ea,pe cel al lui Ira,chiar si pe cel al mamei sau surorii lui...Putea fi periculoasa,da...Dar doar in mintile celor care o credeau asa...In schimb,el va lupta pentru ea si ii va oferi iubire si siguranta.Nu exista nimic periculos in ea,doar o fiinta vulnerabila si ranita,careia el avea sa-i ofere incredere si siguranta incetul cu incetul.
O ridica intr-un final,constatand cu furie cat de usoara era,apoi o aseza incet in patul moale,asezandu-se si el langa ea,inchizand ochii.
...
-Cum adica nu a vrut?!Catherine tipa,trantind cutia muzicala de pe masa direct in perete.
Sophia,Marianne,Rebecca...Toate o priveau circumspecte,incercand sa elimine toate obiectele contondente din jurul ei.
Benjamin,Lestat si Jace stateau in pragul usii,cu maxilarele zvacnindu-le din cauza furiei.
-Catherine,Benjamin incerca sa se apropie de ea...
-Sa nu indraznesti!vorbi pe un ton jos,dar ferm.Sunteti cu totii niste incompetenti!Prosti!Fraieriti de o fetiscana!De ce nu ati luat-o de acolo cu forta?Asteptati ca Pedro sa vi-o aduca?Sa-si dea permisiunea?!Ce statut trebuie sa ai in castelul asta pentru ca oamenii sa-ti asculte ordinele?!camera in care se adunasera in secret rasuna din cauza vocii puternice.
-Mama,cu totii stim ce poate face Rosalind atunci cand isi doreste ceva!Am esuat acum,dar iti pot garanta ca pana la ora asta fratele meu s-a saturat deja de ea!Marianne incerca sa calmeze apele,insa Benjamin rasuci din nou cutitul in rana:
-Da,vezi sa nu!Ar fi trebuit sa-l vezi cum o priveste!Ordonase chiar si mancare pentru ea!Si nici macar un petic din haine nu era deranjat!Taratura aia i-a facut vraji,iti spun eu...
-Ai innebunit,Benjamin...Sophia ii inchise gura.Doar pentru ca nu ai reusit sa faci ceea ce ar fi trebuit nu inseamna ca Rosalind e o vrajitoare!E pur si simplu mai isteata decat tine!
-Ar trebui pur si simplu s-o omoram!isi dadu Rebecca cu parerea.Otrava,un pumnal in spate,am putea spune ca a fost un accident!
-Lipitoarea aia vrea tronul fiului meu!Vrea regatul!Iar daca le obtine,suntem ca si morti!Ira e ca si disparut!Am stabilit cu totii ca il vom lasa pe tron doar scurt timp,pana se linistesc apele,apoi Pedro va guverna!Daca Rosalind ii intra in gratii pana atunci,ajungem de unde am plecat!murmurele nervoase ale lui Catherine ii facura pe toti sa se priveasca speriati.
-Lestat,spuse intr-un final,prabusindu-se intr-un scaun,tu ce crezi ca ar trebui facut?
Intendentul isi drese glasul stingherit,apoi facu un pas in fata.
-Parerea mea,doamna,este ca trebuie sa fim rabdatori!Cu totii ii cunoastem temperamentul lui Pedro si cu totii stim,de asemenea,ca in atatia ani nu a existat nicio femeie care sa il multumeasca intr-atat incat sa renunte la libertate si la ambitii.Nu inteleg de ce ar face-o tocmai acum!
-Arrow a avut un temperament mult mai complicat si ambitii mult mai mari,dar asta nu a impiedicat-o sa-l faca sa se indragosteasca de ea!Marianne bombani cu tafna.
-Pe Arrow nu a avut cine sa-l previna!marai nervos.Insa acum suntem aici cu totii si il putem supraveghea pe Pedro pentru a fi siguri ca nimic nepotrivit nu are loc intre ei!
-Ceva nepotrivit are loc chiar acum!Catherine il privea fix,batand darabana pe masa.
-Nu putem stii sigur asta,pana cand garzile nu ne instiinteaza!Si daca ceea ce gandesc eu acum se adevereste,atunci nu avem de ce sa ne facem griji!
-Si in cazul in care nu se adevereste?Jace se rezema indiferent de tocul usii.
-Atunci ne vom gandi la un plan,dar momentan nu are rost sa depunem mai multa energie si stres decat este cazul.Urmarim ce se va intampla in zilele urmatoare si ne hotaram atunci.Ira soseste si el zilelea astea.Cred ca ne-am dat cu totii seama ca planurile lui Rosalind in castelul asta sunt sortite esecului.Lestat le zambi tuturor linistitor,intorcandu-se la locul lui din dreptul usii.
Avea protectia lui Catherine,pe care Ira o numea mereu regenta in absenta lui,si increderea regelui.In curand,poate chiar mai rapid decat se astepta,avea sa capete o infuenta mult mai puternica decat cea pe care o avea.Rosalind era testul suprem.Daca reusea sa o elimine intr-un mod cat mai "prezentabil",atunci ar fi putut juca in ambele tabere:Catherine si regenta ei mereu tumultoasa,dar si Ira si puterea pe care i-o oferea tronul.Tot ce avea de facut era sa astepte ivirea zorilor,atunci garzile le vor aduce vestile.
Cu toata presiunea care plana in incapere,se decisera in unanimitate ca toti sa astepte dimineata in camerele lui Marianne,unde se adusesera rezerve proaspete de sange.Era deja 3 dimineata,asa ca in maxim cateva ore aveau sa afle ce se intamplase.
...
In lumina pala a rasaritului care abia putea razbate pana la ea,Rosalind se juca cu marginea paturii care o acoperea pana la jumatatea taliei.Lumanarile se stinsesera de mult,iar focul palpaia din ce in ce mai slab.
Acum era linistita.Isi daduse seama ca nimic nu se intamplase intre ea si Pedro,care dormea linistit langa ea,intors cu spatele.O uimise si o facuse sa il priveasca in o cu totul alta lumina de cand il intalnise.Nu era ca ceilalti vampiri si fu surprinsa sa constate ca poate ii semana lui Arrow mai mult decat credea.
Acum il respecta si avea de gand sa-i fie loiala.Insa nelinistea ei nu disparuse nici macar pe jumatate.
Ce avea de gand sa faca odata ajunsa in camera ei friguroasa si obosita,fara niciun fel de protectie?In cel mai bun caz,ar fi ajuns sa lustruiasca podelele alaturi de celelalte servitoare.
Si daca celelalte fete aflau ca intre ea si principe nu se petrecuse, defapt,nimic?Daca Lestat sau Catherine aflau?Aveau sa-i exploateze slabiciunea la maxim.Nu,nu trebuia sa se intample asta.Trebuia sa gaseasca o solutie.
Auzi agitatie si pasi pe coridor,asa ca se strecura sub patura.Pedro isi daduse jos jacheta din piele si camasa,fiind acoperit pana la jumatatea spatelui.Probabil si el se gandise la o modalitate de a evita potentialele barfe.
Vazu usa deschizandu-se si doua servitoare patrunzand inauntru cu cateva prosoape si o tava cu mancare.Probabil ca masa din urma cu o noapte fusese stransa cat dormisera.Cele doua fete susotira,aruncand ocheade catre pat,rosind usor la vederea principelui.Iesira apoi rapid din camera,facand-o pe bruneta sa isi scoata capul de sub patura.In mai putin de o ora zvonurile aveau sa impanzeasca toate colturile castelului.
Cateva minute mai tarziu,Pedro se trezi si el,frecandu-se la ochi somnoros.Agitata,se ridica in capul oaselor,lasandu-si capul in jos.Daca blondul nu mai era la fel de binevoitor pe cat fusese cu o noapte in urma?Era mai bine sa fie precauta.
-Milord...murmura slab,facandu-l sa se ridice si el,rezemat in coate.
-Ei,asta e cu siguranta o surpriza!De obicei eu ma trezesc primul,asteptand o partida matinala!
Rosalind ingheta.Stia ca nu avea sa dureze prea mult.
-Dar,desigur,nu e si cazul nostru,zambi si se ridica din pat,lasand-o pe bruneta sa-i observe spatele lat si musculos,pe sub care muschii tari zvacneau in timp ce-si imbraca camasa.Simti cum culoarea ii urca in obraji,asemenea fetelor de mai devreme.Bine macar ca isi pastrase pantalonii.
-Si,incepu intorcandu-se catre ea,ce ai vrea sa faci azi?
-Eu...ea amuti.Cum?!
-Stii tu...Daca ai vrea sa faci o plimbare,sau o partida de vanatoare cu soimii...Pana la amiaza nu am nimic important de facut,asa ca...facu un semn larg cu mana,ca si cum posibilitatile erau infinite.
-Esti serios?Parea serios.
El zambi.
-Da,Rosalind.Si ai face bine sa te obisnuiesti,pentru ca nu vei scapa de mine asa usor.
Isi lua punga de sange de pe tava,o intepa, apoi isi turna putin din lichidul rosiatic in pahar.Oare ar trebui sa simta ceva ca greata sau dezgust?Era deja obisnuita.
-Nu accept un nu ca raspuns!spuse amuzat,chiar cand ea era pe punctul de a refuza.
-In regula atunci,azi am sa aleg plimbarea!Dar ce o sa ne facem cu zvonurile?se inveli in patura calduroasa,apoi se ridica din pat,pasind spre el.
-Mereu vor fi zvonuri!Lasa-i sa vorbeasca!ridica din umeri,indreptandu-se spre biroul pe care cateva hartii erau in dezordine.
Era mult mai distant.Poate ca si el realizase ca ideea nu era prea buna.
-Poate ca ar trebui sa n-o facem!el isi ridica privirea surprinsa catre ea.
-Cum adica?era iritat.
-Nu e o idee buna si e mult prea riscant!Nu vreau sa te implici in asta!A fost minunat ca pentru o noapte sa ma simt bine si in siguranta,dar nu cred...respira adanc.Nu cred ca merita sa faci asta!Tu o sa revii la modul tau de viata libertin,iar eu probabil voi ajunge pe la bucatarie,asa ca...
-O sa mergi cu mine la plimbarea aia,Rosalind!rosti cuvintele rar si dur.Iar in legatura cu zvonurile,nimeni nu va avea cum sa stie daca m-am culcat cu tine sau nu.Dar ca sa fim siguri,bombani si se apropie de ea.
Isi scoase camasa si i-o puse incet in maini,facandu-i semn s-o imbrace.
-Aa...Ai o baie?intreba rusinata,iar el ii facu semn spre o usa din spatele ei.
Odata schimbata,ramanand doar intr-o pereche de chiloti negri si dantelati pe sub camasa moale si parfumata,se intoarse in camera,unde Pedro incerca sa dea un aer cat mai sifonat asternuturilor.
-Arata...credibil!murmura razand,facandu-l sa zambeasca.
Apoi isi aminti ca lipsea ceva...Ceva neplacut si stanjenitor,dar totusi important.Lua paharul cu sange de pe birou si se apropie de pat.Turna putin din lichidul care se imprastie rapid pe asternuturile albe,formand o pata de marime medie.
-Ce nai...Pedro icni,smulgandu-i paharul din mana,dar apoi se opri,facand ochii mari.
-Oh...Eu...Imi pare rau...se muta stanjenit de pe un picior pe altul.
-E-n regula...N-aveai de unde sa stii.
-Trebuia sa-mi fi dat seama...M-am gandit...dar apoi renunta.Ce-ar fi sa mancam?ii facu semn spre tava cu micul-dejun.
Rosalind se aseza si incepu sa manance,cu Pedro uitandu-se pierdut in gol.
Cateva minute mai tarziu,servitorii incepura sa-si faca aparitia,privind mirati sau tafnosi spre asternuturi,care intr-un tarziu fura luate.
La porunca lui Pedro,o fata scunda si blonda ii aduse lui Rosalind o rochie superba de un roz pal cu maneci lungi si stramte,un colier de aceeasi culoare ce i se odihnea pe decolteul mult prea expus pentru gustul ei si o capa violet.O ajuta sa-si pieptene parul,prins usor cu o agrafa de culoarea violetelor,apoi pleca.
Pedro o astepta pe coridor,discutand aprins cu garzile.Nu ii observara prezenta imediat,dar,odata ce o facura,o salutara cu o inclinare usoara a capului si cu niste zambete slabe.
Pedro ii intinse bratul,nerabdator.
-Ar trebui sa mergem!ii spuse zambitor.
Ea aproba aproape imperceptibil si incepura sa strabata coridorul,in timp ce el primea salutari din toate partile.Cand acestea se incheiara si ea respira in sfarsit usurata,ii zari pe Lestat si pe Benjamin,in spate cu cateva garzi,postati la iesirea din castel.
-O sa fie amuzant!fu tot ce ii sopti blondul,inainte de a ajunge in lor,iar ea simti ca se topeste pe picioare.