Blue blood

Capitolul 9

Ma uit cu ochii mari si mirati la el,in timp ce el se concentrează inca asupra gurii mele.Asta a fost primul meu sărut si sincer,nu ma aşteptam sa fie atât de...placut.

Poate ca de asta eram aşa de irascibila.Poate ca doar imi doream sa ma sărute,desi nu ştiu de ce,sau...

Il ştiu de trei saptamani,ce naiba?!Trei saptamani din care două nici măcar nu l-am văzut.E imposibil sa...Nici măcar nu....Oh,Doamne...Nu mai pot gândi limpede.Simt un vârtej in stomac si un tremur in picioare.

-Lui Dimitri ii pasa de tine in felul astă?ma intreaba,frecandu-si nasul de gâtul meu.

-N-nu...murmur eu,simţind ca ma topesc.Nu mai pot schita niciun gest.Sunt pur si simplu surprinsa,dar intr-un mod plăcut,fiindcă abia acum realizez ca...m-am atasat de el,oarecum,desi nu-mi pot da seama de ce...

-Eu...Cred ca...Sunt sigura ca nu ai vrut sa faci asta...spun,încercând sa ma îndepărtez de el.Tu nu...Ham...imi dreg eu glasul.E imposibil...Probabil ca foamea din tine a reactionat acum.Ce-ar fi sa manânci ceva?Ma duc sa le spun băietilor sa...

-Nu mi-e foame,Rosalind,ma întrerupe el.Doar ce am mâncat.Mereu mănânc inainte sa vin la tine.

-Atunci...Aaa...Poate ar trebui sa mănânc si eu,murmur si ma asez la masă.

-Cine ar fi crezut ca un sărut te-ar fi putut face aşa ascultatoare?ma intreaba el.

-Probabil ca tu,din moment ce m-ai sarutat.

Privirea lui imi scrutează faţa,in cautarea unei urme de neliniste.Ei bine,caută mult si bine!Nici măcar nu ştiu de ce-a făcut-o!Poate ca e mai bine sa uităm totul si sa ne prefacem ca nu s-a intamplat nimic!La urma urmei,a fost doar un sărut!Nimic mai mult!

-De ce-ai facut-o?il intreb nervoasa,impingand farfuria,care acum imi provoaca greata.

-Ce vrei sa spui?

-De ce m-ai sărutat?

-Pentru ca am vrut,raspunde simplu,privindu-ma intens.

Asta e tot?Pentru ca a vrut?Atunci presupun ca o sa fie destul de simplu.

-Oh,atunci cred ca o sa ne fie usor,spun eu,apropiindu-ma de el.

-Cum adică?

-Sa uităm totul.Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.Sărutul nostru nu mai există de acum,murmur si simt ca inima mi se strânge.A fost placut...De fapt,ce spun eu aici?A fost senzational!Dar nu se mai poate repeta!Nu atâta timp cât el e stăpânul meu.

-Nu poţi face asta,imi spune zâmbind.

-Ba pot!Dacă tu vrei sa ramai cu amintirea,n-ai decât!Dar te asigur ca nu se va mai intampla din nou!

-Momentan,murmură si se indreapta spre usa.

-Alexander!tip la el dar nu se intoarce.Arrow!tip din nou,si de data se opreşte.

Ce tocmai am făcut?!O sa ma omoare!Nu trebuia sa ştie ca eu am auzit cum l-a strigat Dimitri!Acum o sa ma tina aici pentru totdeauna...

Se intoarce spre mine si cu o viteză fulgerătoare ma loveste de perete,prinzandu-mi mâinile la spate.Pentru un moment ma simt pierduta si imi doresc sa-l pot lovi,sa pot scapa.

Sunt tintuita de perete,simtindu-i respiratia sacadata si intensă pe gâtul meu.

Imi simt mâinile si picioarele grele,dar in acelaşi timp uşoare,ca si cum ar fi din gelatina.Ma uit cu coada ochiului la el.E furios!Foarte furios!

-Ma...Ma doare,scancesc eu,iar el ma eliberează imediat.Se uita la mine cu ochii negri,incandescenti...

Nu trebuia sa spun asta,dar mi-a iesit pe gură inainte sa ma pot opri.

-Arrow...Eu...incep,dar ma opresc imediat.Ii simt muşchii incordandu-se si imi dau seama ca l-am înfuriat si mai mult.

-Alexander...Eu...Imi pare rau...N-am vrut...

-De unde ştii?ma intreaba,straduindu-se sa se calmeze.

-L-am auzit pe Dimitri când vorbea cu tine pe hol.Mi-am dat seama ca e numele tau,ii spun respirând greoi.Imi pare rău...N-o sa mai fac asta...Doar,te rog,nu-i face rău lui Dimitri.

Se uita la mine socat,cu ochii mari.

-Chiar atât de mult tii la el?ma intreaba.

-Pai...Da...Adică el a avut grijă de mine...Mi-a adus mâncare,mi-a luat apararea in faţa lui Harry...Lui...Ii pasa de mine,murmur nesigura.

Se asază pe pat,uitându-se spre mine.Doamne,ce repede isi schimbă starea!E greu sa tin pasul cu el.Ma intreb la ce se gândeste.Oare la ceea ce i-am spus despre Dimitri?Fiindcă e purul adevăr!Dacă ar fi sa iau apararea cuiva,atunci Dimitri ar fi acela,cu sigurantă.

-Imi pare rău,Rosalind,oftează el.

-Pentru ce?intreb mirată,fiindcă la câte s-au intamplat in ultima ora,sunt confuză.

-Pentru reactia mea de mai devreme,pentru ca nu stau suficient cu tine,pentru sărut...Pentru ca te-am făcut sa ma urasti...

-Nu te urăsc!exclam,fara sa-mi dau seama.

Isi ridică privirea mirată spre mine.Of,cine m-o fi pus sa zic asta?M-a luat gura pe dinainte.Dar...Pe de alta parte...N-am mintit...Nu-l...urăsc.

-Ei,incep eu,dacă te-as fi urât,probabil ca după sarutul ala,ramaneai fara moştenitori,spun iar el izbucneşte in râs.

-Deci,sa inteleg ca ti-a placut?

-Nu intinde coarda!Acum treci la culcare!ii spun râzând.

-Ce?Ti se pare ca am 5 ani?

-Nu!Doar ca te comporti ca un dobitoc când eşti obosit,asta am simţit-o pe pielea mea.Aşa ca o sa dormi.Fie ca vrei sau nu!

-Ok,fie,spune si se asază mai bine in pat.Dar nu-ti pot garanta ca dobitocul nu va mai fi aici după aceea.

-Sper sa nu,murmur apoi ies pe usa.Ei,cine ar fi crezut ca poate fi si ascultător?Cobor scările in linişte si ajung in bucatarie.Băietii discută aprins,in timp ce eu duc farfuria cu mâncare in chiuvetă.

-Arro...Adică...Alexander a plecat?ma intreaba rece Harry.

-Oh,nu,răspund dulce.Arrow e sus,doarme.

-Ce face?!ma intreaba socat Harry.

-Stai,de unde ştii cum il cheamă?ma intreaba unul dintre gemeni.

-Mi-a spus!raspund sec.

Doar nu o sa le spun ca am auzit de la Dimitri.Asta i-ar infuria...Si in plus,nu le-as rata feţele pentru nimic in lume.

-Ce-a făcut?ma intreaba amuzat Dimitri.

-Ce-ai auzit.Acum,ce-ar fi sa vorbiti mai încet?Arrow e cam dobitoc când nu doarme suficient,spun si ies din bucatarie.Ma intind pe canapea,invelindu-ma cu patura de casmir de la mama,atipind si eu in cele din urmă.Visez la nişte ochi negri si patrunzatori,care imi fac somnul si mai dulce.