Blue blood

Capitolul 23

-Deci,asta e camera de zi!imi spune Bash,făcând un semn spre incaperea spaţioasa,in care clasicul si modernul se îmbina perfect.Cum ti se pare?ma intreaba,cu ochii scaparatori.
Înghit in sec,stânjenita...Sunt intr-o situaţie ciudată acum,Arrow lăsându-l pe Bash cu mine pe cap,dispărând aproape imediat după discursul meu...Dacă ma gândesc mai bine,e mai potrivit aşa,puţin timp singură,departe de el,ca sa pot fi sigură ca momentul in care voi tipa la el din toţi rărunchii va merita!
-E...frumoasă!răsuflu.
Ei bine,până aici merge binişor,deşi nu ne-am spus decât vreo 10 cuvinte in ultima jumătate de ora.Totuşi,pare de incredere,spre deosebire de ceilalţi de aici,care par sa tragă cu urechea la orice vorbim.Nici măcar nu ştiu de ce ii judec,până la urmă,si eu fac acelaşi lucru!Nu ca mi-ar displacea,totuşi...Am devenit experta in asta in ultima vreme...
Imi arunc privirea prin camera luminoasă,in care doi bărbati si două femei mai in vârstă stau in dreptul usii,cu capetele plecate.Chestia asta nu-si va pierde din stanjeneala nici dacă voi locui 1000 de ani in castelul asta,ceea ce sper sa nu se intample.N-am fost niciodată servita sau slujita sau...oricare ar fi cuvântul pentru ceea ce fac ei aici...
Un lucru ciudat la locul asta e ca,odată intrat,te simti de parcă te-ai fi intors in Evul Mediu sau in vreo epoca îndepărtata,cu toţi vampirii astia eleganti si rafinati si zidurile astea cenuşii si reci,ce nu-mi insufla nimic altceva decât captivitate si singurătate....
-Vrei ceva de mâncare?Sau ceva de băut?il aud pe Bash,ce ma priveşte intrebator.
Ma intreb unde or fi dispărut Harry si Dimitri...De fapt,unde naiba e Arrow?!Plecările astea lungi si neanuntate incep sa ma calce pe nervi!Nu ca ar trebui sa-mi spună unde sau când pleacă,dar totuşi...Inca imi datorează nişte explicatii...
-A...O cafea ar fi bună!spun zâmbind,in timp ce una dintre femeile de mai devreme se apropie de o masuta de lângă fereastra,pe care sunt aşezate câteva ceşti,pahare si boluri.
Eficienta de care dau dovadă uneori ma sperie!Si asta e doar unul dintre multele atuuri pe care un vampir il deţine in faţa unui om!
Bash se asază pe unul dintre fotoliile negre si imi face semn sa iau loc pe canapeaua din faţa lui.
Ma conformez si,după ce imi iau in primire ceasca de cafea puternică si amaruie,ma cufund in pielea moale si capitonata a canapelei.Asta se simte atât de bine după 3 ore de stat in picioare,zâmbind la felicitările primite!Toţi si-au schimbat atitudinea la vederea colierului,devenind mult mai relaxati si liniştiti decât la început.Asta ma calmează....Oarecum...
Bash se încruntă la mine,părând ca vrea sa-mi spună ceva,dar se abţine si revine la a-si freca coapsele agitat.Un tic nervos presupun...
-Uite,nu trebuie sa stai aici si sa faci pe dadaca cu mine,spun luând o gură din cafea.Dacă ai altceva de făcut,orice altceva,eşti liber sa pleci!Nu vreau sa te retin!continui sec,făcându-l
sa-mi zâmbească amuzat.
-Ce?pufnesc exasperata.
-Nimic,minte.
Imi dau ochii peste cap si ma aplec sa trag de fermoarul negru al cizmei,ca s-o pot da jos.Nu apuc sa fac nicio mişcare in plus,fiindcă aproape instantaneu cele două femei se apropie si ma dezcalta,aşezându-mi cizmele frumos,in dreptul canapelei...
Din nou,mult prea eficient pentru gustul meu,dar ma decid sa ma abţin de la alte comentarii.
Pufnesc fara sa-mi dau seama,in timp ce-mi asez picioarele mai confortabil,sub mine.
-Ştii,dacă vrei ca asta sa meargă,trebuie sa înveti cum sa te comporti!il aud pe Bash.
O,grozav!Dintre toate lucrurile posibile,Bash e un Cod al bunelor maniere ambulant!
-Oricât de mult as vrea sa spun ca "revelatia" ta comportamentala mi-a luminat ziua,nu pot s-o fac!spun sincer.
E enervant!Al naibii de enervant!
-Vezi?Exact despre asta vorbesc!spune,in timp ce face semn cu ambele mâini spre mine.
Minunat,începem!
-Trebuie sa înveti sa-ti controlezi temperamentul,Rose!
-Nu ştii absolut nimic despre mine sau despre temperamentul meu!pufnesc si mai iau o gură din cafea.
Cred ca o sa mai am nevoie de cel puţin 5 ceşti dacă Bash ramane prin preajmă...Si nici planul ala de a ucide câtiva vampiri enervanti nu mai pare asa de imposibil...
-Ştiu suficient de multe ca sa-mi dau seama ca nu vei rezista aici prea mult timp cu incapatanarea asta a ta!pufneşte nervos.
-Si ce ar trebui sa însemne asta?ma prefac dezinteresata.
-Inseamna ca in interiorul zidurilor astea nu e deloc dezmatul si rasfatul care pare a fi de afară!isi ridică tonul.
Pare serios.Dar ceea ce nu se leagă din toată povestea asta e motivul pentru care Bash m-ar ajuta.Totuşi,nu mi-ar strica ceva sfaturi...
-Mi-ai captat atenţia!asez ceasca pe masuta de lângă canapea.Dar,dacă te incalzeste cu ceva,nimeni nu crede ca aici te-ai putea distra!
-Şi eu care am crezut ca vei fi la fel de distractiva si amuzanta ca la picnic!il aud amuzat.
Poate ca nu e chiar atât de râu,totuşi!La urma urmei,pare singurul cu care poţi purta o conversaţie relativ normala.
-Da,pai,atunci nu m-am trezit dintr-odată ca fiind printesa vampirilor,aşa ca si distractia mea s-a evaporat!zâmbesc amar.
-Subestimezi asta,sa ştii!Nu e chiar atât de râu pe cât ai crede tu!imi arunca o privire cunoscătoare.
-Ei bine,ar putea fi râu dacă ai face vreo prostie sau ai infuria pe cineva,dar sa sperăm ca nu se va intampla asta!continuă glumet.
-De ce-mi spui toate astea?
Sunt confuză.De când am ajuns aici toată lumea pare sa-si joace propriile jocuri sau sa vrea obţina ceva...Aşa ca nu ma aştept la altceva nici din partea lui Bash.
-Cum adică?pare confuz,chiar mai confuz decât mine.
-De ce incerci sa ma ajuti?dezvolt întrebarea,in speranţa ca va intelege.
Se încrunta,părând ofensat,dar apoi isi revine,transformând confuzia in panică.Oare am întrebat ceva greşit?
-Incerc sa te ajut pentru ca imi eşti printesa si e de datoria mea sa te sprijin,ca om de încredere al regelui,balbaie rapid cuvintele.
Aha!Deci asta era!
-Deci Arrow te-a pus sa faci asta...zâmbesc amar.
-Nu!De ce ai mereu impresia ca absolut toată lumea e in potriva ta si ca nimeni nu-si doreşte sa te ajute?!aproape strigă.
-Poate pentru ca aşa e!răspund calm.
-Ba nu!Eu încerc sa te ajut,iar asta nu are deloc de-a face cu Arrow sau cu faptul ca imi vei fi re...,dar se opreşte brusc,pierzându-si culoarea din obraji.
-Continuă!il îndemn calmă,ştiind mult prea bine ceea ce vrea sa spună.
Dacă nu as fi atât de epuizata probabil as uri sa mi se spună aşa,dar acum sună mult prea bine pentru urechile mele ca sa protestez.Spre binele tuturor,asta nu se va intampla vreodată,aşa ca Bash poate respira uşurat.
-Nu am vrut sa spun asta!imi spune rece.
-Linişteste-te!Ştiu ca nu asta ai intenţionat!Acum,răsuflu si ii zâmbesc nevinovat,cred ca ai ceva regal sa ma înveti,nu?
Isi ridică privirea surprins,in timp ce cei patru servitori incep sa chicoteasca amuzati.
-Vorbeşti serios?e neincrezator.
-Pai,oricât de tentant ar fi sa stau aici si sa lenevesc toată ziua,am sa aleg varianta mai amuzanta si distractiva!ii citez cuvintele de mai devreme.
-Parcă spuneai ca nu mai eşti distractiva!remarca.
-Atunci nu aveam pe cineva care sa vrea sa ma ajute!i-o intorc.
-Aici ai dreptate!Acum ai un prieten!zambeste timid si se ridică de pe fotoliu.Adică,dacă vrei si tu!Nu ca pe mine m-ar deranja,totuşi,se balbaie.
-De acord!il întrerup râzând.Prieteni!spun si imi întind mâna ca un afacerist care e pe punctul de a încheia o afacere.
-Prieteni!spune si el si răsuflă usurat.
Ma trage sus de pe canapea si imi face semn sa-l urmez.Imi dau seama ca am plecat desculţa abia atunci când ajung la jumătatea coridorului si incep sa sar ca la un joc de sotron.Covoarele astea nu erau aici azi dimineaţa si cu sigurantă holurile au devenit mult mai luminoase!Asta e o schimbare binevenită!Poate ca locul asta nu va fi chiar aşa de râu!
Bash imi face semn sa o iau pe un coridor ce coteste la dreapta când ajungem in capul scărilor.Castelul asta are o construcţie tare ciudată!Dar probabil imi va fi de folos intr-o zi!
-De aici incepe lecţia noastra!imi spune Sebastian încântat,deschizând o usa uriaşa din mahon.