Capitolul 6

1.6K 142 1
                                    

-Aveţi de gând sa-mi spuneţi ce s-a intamplat?!tipa Alexander exasperat.

-Cu ea de faţa,cu sigurantă nu,murmură Harry,făcând un semn cu capul spre mine.

-Care e problema ta?intreb nervoasa.

Alexander ma priveşte concentrat câteva minute,apoi imi face semn din cap.

-Vino,imi spune.

Unde ma duce?Si ce dracu s-a intamplat?!Nu-mi place toată povestea asta,iar dacă as putea i-as sparge faţa lui Harry.Care e problema lui?!Nu e ca si cum as putea spune cuiva ce s-a întâmplat.

Alexander ma conduce pe un coridor lung de la etaj,apoi deschide o usa.Imi face semn sa intru.

Camera e mare si spatioasa,in nuanţe de maro si negru.In mijloc se află un pat in care ar putea incapea vreo 4 persoane,in partea stânga un dulap uriaş,de un maro inchis,iar in partea dreaptă un birou mare din lemn de cireş.

-Asta va fi camera ta de acum.Mâine voi trimite pe cineva sa-ti ia lucrurile,pâna atunci poti împrumuta haine de la mine.Tricourile sunt in sertarul de acolo,iar camasile in dulap.Serveşte-te!imi spune apoi iese din cameră.

Închid usa in urma lui,apoi incep sa explorez camera.In dulap sunt numai camasi si blugi negri,iar in sertar doar tricouri si boxeri,toate de culoare neagră.Ei,nu e un tip prea colorat.

In partea dreaptă vad o usa din lemn negru,care se pare ca ascunde baia.Si ce mai baie!Neagra in întregime,cu un dus uriaş.Arunc o privire in oglindă si imi dau seama ca inca port masca.O scot,masan-du-mi tamplele.

Imi dau rochia si lenjeria intima jos,apoi intru in dus.Apa fierbinte imi izbeşte pielea si ma face sa gem de plăcere.Ma uit in jur in căutarea unui gel de dus si a unui sampon,si gasesc două bărbăteşti.Probabil sunt ale lui Alexander.

După ce ma spumez bine cu gelul ce miroase dumnezeieste si ma clatesc,inhat prosoapele negre de lângă dus si ma duc in cameră.

Imi sterg bine corpul si parul,apoi ma îmbrac intr-un tricou negru si o pereche de boxeri.Incep sa caut prin jur,in speranţa ca voi gasi vreun uscator de par,dar nu dau de niciunul.

De jos se aude glasul lui Alexander care tipa la cei patru.Ar trebui sa faca un hobby din ţipat.Vad ca-i place foarte mult.

Imi fac curaj si ies din cameră,sperând ca voi gasi vreun uscator la parter.Nu pot sa raman cu parul ud!Imi ajunge până la fund când e ud,asa ca probabil as face o sinuzita cât sunt eu de mare.

-Esti un idiot,Harry!Cum ai putut face asta?!il aud pe Alexander.

Raman cu spatele lipit de perete,încercând sa-mi dau seama despre ce vorbeşte.

-Stii bine ca Ira ne caută!Cum ai putut fi atât de prost?!

-Ei bine,măcar eu n-am fost suficient de fraier încât sa ma las cucerit de o fetiscana!tipă Harry.

-N-o mai amesteca pe ea in toată treaba asta!Stiu ca e om,dar nu te mai comporta ca un dobitoc cu ea!Altfel o sa te fac sa regreti!il aud pe Alexander.

-Si pe ea cum o vei face sa regrete?intreaba Harry.Ce-ar fi sa taci o secunda si sa asculţi ce se petrece in jurul tau!

Toţi tac pentru câteva secunde,apoi il aud pe Alexander:

-Rosalind,vino aici.

Ce?!Cum dracu a ştiut ca sunt aici!Harry o sa regrete!

-Eu...Cautam uscatorul de par,imi pare rau.

-Vezi?!strigă Harry.

-Vrei sa incetezi odată?!strigă Dimitri la el.

-E in sertarul din baie,imi spune Alexander.

Imi ridic capul spre ei si le vad ochii mari privindu-ma.N-as fi vrut sa fiu imbracata aşa sumar,dar cum nu am haine...

Dau sa plec apoi il aud pe Alexander:

-Poţi sa ramai.Noi am terminat.

-Mersi.Dar cred ca o sa-mi usuc parul mai intai.

20 de minute mai târziu stau pe canapea cu Dimitri,care pare stânjenit.

-S-a intamplat ceva?intreb eu.

-Hmm?O,nu!imi spune el.

-Ai putea sa-mi arati unde e bucataria?Mi-e cam foame,spun eu.

-Sigur.Vino după mine.Dar trebuie sa te anunţ ca nu avem nimic pregatit.

-Nu-i nimic.Cred ca o sa ma descurc.

Bucataria e spatioasa,cu tot felul de aparaturi de ultimă generaţie.

Scotocesc prin frigider,in speranţa ca voi gasi ceva mai consistent,dar nu dau decât peste o cutie de lapte si nişte gem de capsune,care,sincer,nu stiu ce caută in frigiderul unor vampiri.

Gasesc si niste faina si zahar,ceea ce-mi da o idee delicioasă!Gogoşi!

Imi asez ingredientele pe blatul din sticlă si ma apuc de treabă.

Mai intai faina,apoi laptele,apoi incep sa le amestec.Dacă e ceva ce am invatat de la mama atunci cu sigurantă gatitul e acel lucru.

Le scufund in uleiul încins si jumatate de ora mai târziu sunt gata.

Imi iau câteva pe o farfurie si ma duc in cameră.

Il găsesc pe Alexander in pat cu mâna stânga peste ochi.Ma misc usor si imi asez gogoşile pe birou.

Musc usor din una!Mm...Sunt delicioase!

-Ce ai auzit din discutia noastra?ma intreaba Alexander,făcându-ma sa tresar.

-Doar partea cu "Harry dobitocul",spun eu,muscand dintr-o gogoaşă.

-Vorbim serios aici.

-Serios,doar asta am auzit.Si partea in care "fetiscana de mine" te-a cucerit,spun chicotind.Doar nu sunt proastă sa-i spun ca am auzit despre acel Ira.

Nu mai spune nimic.Cred ca s-a blocat.Nu trebuia sa spun asta,sunt sigura.

-Vrei o gogoaşă?intreb brusc,sperând sa risipesc nelinistea.

Alexander izbucneşte intr-un râs colorat,ridicandu-se din pat si venind spre mine.Isi ia un scaun si se asază lângă mine.Ia o gogoaşă din farfurie si muscă din ea cu poftă.

-Delicioasă!spune el.Tu le-ai facut?

-Nu,raspund sec.Veverita extraterestru care locuieste in pădure mi le-a vândut ca sa te omor.

Normal ca eu le-am facut!Vezi vreun magazin alimentar prin jur?

-Sa ştii ca nu tolerez sarcasmul,imi spune el.

-Atunci nu-l tolera!spun sec.

Se uita la mine,zâmbind cu coltul gurii.

-Ai gura cam mare,asa-i?

-Trebuie sa-ti dau un premiu pentru ca te-ai prins.

Intre noi se lasă o tăcere apăsătoare,iar o intrebare idioata imi scapa printre buze inainte sa o pot opri.

-Deci cine e stăpânul meu?

-Ce vrei sa spui?ma intreaba surprins.

-Caruia dintre voi ii...aparţin?

-Pai,mie,dar dacă tu crezi ca te voi trata ca pe o sclava,te inseli.

-Atunci...De ce ai licitat pentru mine?

-Asta nu te priveşte pe tine,imi spune caustic.

-Dar ...

-Am spus gata,Rosalind.Acum treci la culcare!E foarte târziu!imi spune si iese din cameră.

Imi termin gogoaşa apoi ma bag in pat.Adorm imediat plângând,sperând ca mâine sa fie o zi mai bună si mai puţin plină.

Blue bloodUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum