Capitolul 7

1.6K 130 0
                                    

Dimineaţa ma întâmpină cu o durere năucitoare de cap,probabil de la plânsul de azi-noapte.Ma uit in jur,sperând sa dau de un ceas.Zăresc unul pe birou.12:30.Am dormit,nu glumă.

Ma îndrept spre baie,întrebându-ma cine m-o fi pus sa pun intrebarea aia idioata.Dar cel mai ciudat lucru a fost reactia lui.Si conversatia lor...

Ceva nu e in regulă...

Imi fac un dus rapid,apoi scotocesc prin dulap,in cautarea unor haine.Nu pot sa port tricou si boxeri când ma voi duce sa-mi iau lucrurile,dar ma multumesc cu asta deocamdată.

Incep sa scotocesc prin birou,in căutarea unor indicii care sa ma ajute sa-mi dau seama despre ce a fost vorba aseară.

Tot ceea ce găsesc sunt nişte albume foto si o mulţime de carti:Shakespeare,Moliere,surorile Bronte,literatură clasică.

Răsfoiesc albumele,insa tot ce vad sunt chipuri necunoscute.Trebuie sa aflu mai multe dacă vreau sa scap de aici.

Asez totul cum a fost când aud niste pasi apasati pe hol.O bătaie puternică in usa ma face sa tresar.

-Cine e?intreb apropiindu-ma de usa.

-Dimitri!Am adus micul dejun!

Ii deschid usa rapid si ii fac semn sa aseze tava cu un miros imbietor pe birou.Cu un sort pe care scrie:"Atenţie,frige!" si cu o boneta de bucatar asezata caraghios pe cap,Dimitri imi zâmbete cu gura până la urechi.

-Bună dimineaţa,soare!imi spune el.M-am chinuit si m-am tot chinuit,si până la urma am reuşit!Vafe,omletă,bacon,cafea si suc de portocale!Toate servite de mult prea chipeşul Dimitri.Poftă bună!Dacă e vreo problema,sunt jos!imi spune el si da sa iasă.

-De fapt,ar fi ceva...murmur eu.Crezi ca ai putea sa-mi faci rost de niste haine mai...prezentabile?intreb,făcând semn catre tricoul de pe mine.

-Aaa...Vrei sa pleci undeva?ma intreaba perplex.

-Aa...De fapt da.Vreau sa merg acasă sa-mi iau lucrurile.

-Oh...Nu-ti face griji pentru asta!Sunt jos!Hugo le-a adus de dimineaţa,dar n-am vrut sa te trezim,asa ca le-a lasat in bucatarie.

-Ce?intreb surprinsa.Dar...I-am promis Miei ca...

-Ti le aduc chiar acum,imi spune Dimitri si iese rapid pe usa.

Nu pot sa cred!Aveam o singura sansa sa vorbesc cu Mia si am pierdut-o.N-o s-o mai vad de acum.

Ma asez pe pat trăgând aer in piept.Trebuie sa ajung la ea cumva.Cu sau fara Dimitri!

Ma asez la masă si incep sa mănânc linistita,in timp ce Dimitri imi aduce bagajele.Când termina iese din cameră,lăsându-ma singură.

Termin repede de mâncat,apoi ma schimb intr-o rochie alba si vaporoasa si o pereche de sandale comode.Trebuie sa pot sa ma desfăşor uşor,in cazul in care Dimitri ma refuză.

Iau tava cu mâncare si ma duc in bucatarie,unde ii gasesc pe Dimitri,Harry si cei doi gemeni.

-Bună!ma salută gemenii.

-Bună,raspund timida.Nu stiam ca sunt si ei aici.Dimitri,am adus tava.Multumesc pentru micul dejun!A fost delicios!

-Cu mare plăcere!imi raspunde el,evident încântat.

-Crezi ca as putea vorbi ceva cu tine?A,intre patru ochi?il intreb cât de dulce pot.

-Sigur!raspunde mirat.

Ma conduce in sufragerie,apoi incepe sa se agite,evident luat prin surprindere.

-Mai ştii aseară când m-ai intrebat de ce plângeam?incep eu.

Da din cap in semn ca da,iar eu continui.

-Plângeam fiindcă prietena mea Mia,care mi-a fost ca o soră in ultimii 10 ani,mi-a spus ca nu o s-o mai vad vreodată.Si stii de ce?Pentru ca voi nu ma veti lasa sa o fac.Dar eu i-am promis ca azi voi veni la ea.Pentru ca voi imi veti permite.Dimitri,ma poti duce la ea,te rog?Vreau doar sa-mi iau la revedere!Apoi ma intorc si iti jur ca nu-ti voi mai cere nimic vreodată!

-Rose,eu...Eu nu pot face asta...Ar...Adică...Alexander... Ne-a interzis sa te scoatem din casă in urmatoarele zile.De ce nu vorbeşti cu el când se intoarce?Sunt sigur ca va fi de acord.Imi...Imi pare rău...

-Oh,sigur...murmur spre Dimitri dezamagita.O sa-l aştept,ii spun apoi fug spre camera mea.

Ei bine,dacă nu ma duce Dimitri,o sa ajung singură acolo. Imi caut laptopul si introduc adresa Miei.E destul de departe,o ora de mers.Ei,merită sa incerc.Incui usa apoi incep sa leg cearşafurile si patura,unul câte unul.Le leg bine de tablia patului apoi le dau drumul pe geam.Vad garajul in partea dreaptă a cabanei,aşa ca trebuie sa fie si vreo maşina înăuntru.

Cobor încet pe cearceafuri,apoi o iau la fugă spre garaj.Înăuntru vad motocicletele,o masina de teren si o maşina mai mică,ce pare perfecta pentru ce vreau sa fac.

Gasesc mai multe seturi de chei agatate pe perete.Le incerc pe toate,pâna când maşina se deschide cu un bip zgomotos.

Urc rapid si incui portierele,apoi pornesc motorul.Inima imi bate nebuneşte,gata sa-mi sparga pieptul.

Când baietii o sa ma găsească o sa fiu intr-o mare belea,dar pâna atunci...Trebuie sa profit de ocazie...

Ambalez motorul si tasnesc cu masina prin pădure,până ajung pe şosea.Ce bine ca Gail m-a invatat sa conduc!

Pornesc radioul si incep sa ma relaxez!Poate ca nici macar nu-si vor da seama ca am dispărut!

Conduc linistita,iar o ora mai târziu,ajung in faţa casei in care am crescut in ultimii 10 ani.

Bat la usa timid,sperând ca Mia sa fie acasă.In pragul usii apare Gail,care amuteste si ma îmbrătisează strâns.Doamne,o iubesc pe femeia asta!

-Rose!Ai...Cum...Ce faci aici?Cu cine ai venit?ma intreaba nelinistita.

-Singură,murmur.Nici măcar nu stiu ca am plecat!

-Doamne,Rose,nu poti face asta!Or sa te pedepsească!

-Oh,încetează!O sa fiu bine!Acum haide sa-i găsim si pe restul!

Mia si Linda coboara si ele emotionate,asaltandu-ma cu intrebari despre Alexander.

-Oh,Doamne,Rose!Am crezut ca o sa te sece de sânge!Sau ca o sa profite de tine!exclamă Mia ingrijorata.Majoritatea asta fac.Ai fi avut noroc dacă cel de la tombolă ar fi venit!Era chiar regele!Se zvoneşte ca eliberează fetele după maxim o luna.A fost pentru prima dată când a lipsit!

Aha!Deci de aici ii stiam numele!Apăruse si pe invitatii,parcă!

-Sunt sigura ca...,dar sunt intrerupta când usa se izbeşte de perete,iar un Alexander foarte furios apare in prag.

-Alexander...Eu...Pot sa-ti explic...incep eu.

Ba nu!Nu pot!Ce o fi fost in capul meu?!Mia,Gail si Linda privesc ingrozite la vampirul din prag,in timp ce Alexander incepe sa se apropie de mine.

Cred ca de data asta nu mai am cale de scăpare...

Blue bloodUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum