Capitolul 18

1.6K 127 9
                                    

Zgomotul din jurul meu se risipeşte,lăsând in urma o liniste apăsătoare.Chicotitul ala bizar si înspăimântător a dispărut si el,făcându-ma sa ma focusez doar pe teama mea acum.Ceea ce mi se pare cel mai ciudat e ca nu-mi pot da seama unde sunt.Singura sursă de lumină pe care o am e luna,dar si ea e destul de slabă si intunecata.Ma ghemuiesc mai bine la rădăcina copacului,încercând sa alung fiorul care m-a cuprins.Cum dracu s-a scurs timpul aşa repede?!Nu puteam sa plecam si noi pe lumină?!Acum probabil c-o sa mor mâncata de vie de vreun animal sau vreun vampir!

Imi smulg plasa de pe faţa,deja furioasa ca mi-a intrat in ochi de vreo trei ori până acum!Cum or putea s-o suporte fetele alea atâta timp,nu-mi pot da seama!

Incep sa aud din nou chicotitul ala ciudat,insa imi dau seama ca e scos de un animal si nu de o persoana...Sună ca o...hienă?!Bine,oi fi fost eu bâta la geografie,dar pot garanta ca hienele nu trăiesc in America de Nord!

Incep sa scotocesc prin sacou,in căutarea unui obiect util,dându-mi seama ca chicotitul se apropie si pare din ce in ce mai puternic.Dau de tarus,pe care il bag in maneca,de un tub,probabil ruj sau rimel,si de ceva subţire si dreptunghiular...O bricheta!Slava Domnului!O aprind cu mâinile tremurânde si zăresc câteva perechi de ochi verzi,privindu-ma furiosi din intuneric.Dau de o creangă rupta lângă mine si brusc,din toată teama de pe moment,răsare o idee!Cam năstruşnica,ce-i drept,dar e o idee!

Pipăi pământul tare si rece,in cautarea plasei pe care am aruncat-o si dau de ea câtiva centimetri mai incolo.O infasor bine pe capătul crengii găsite si,cum motorul e fix lângă mine,desfac rezervorul de benzină si inmoi cât pot de mult creanga in combustibilul ramas.Orice lichid care foloseşte ca si combustibil e inflamabil,corect?Aprind bricheta,iar flacăra albastruie care pocneste aprinde pe loc torta mea improvizata.O misc de câteva ori prin aer,până sa-mi dau seama ca sunt inconjurata de câteva hiene,o puma si câtiva lupi,mici ce-i drept.Ma fixează cu privirea,iar eu fac doi pasi inapoi,lipindu-ma complet de copacul din spatele meu.Nu scot niciun zgomot,doar agit creanga,in speranţa ca se vor speria de foc si vor pleca.

Imi dau seama ca planul meu nu functioneaza atunci când incep sa se apropie de mine maraind si ranjind,trecându-si limba peste boturile deformate de foame.Unul din lupi se repede la piciorul meu stâng,reuşind sa-si infiga colţii in glezna mea.Scot un ţipat de durere,apoi ii împing creanga in faţa,făcându-l sa ia foc.Imi retrag piciorul sangerand,in timp ce lupul se îndepărtează urlând prin pădure.

Puma scoate un raget puternic si se repede la mine,dar,in loc sa o lovesc,fac o manevră gresită si ma dezechilibrez,făcând-o sa rateze ţinta si sa se retraga in rând cu ceilalţi.Cu toate ca restul au avut tentative de atac,hienele sunt cele care ma infricoseaza cu adevărat,scoţând zgomotul ala ce pare un râs malefic,dându-mi târcoale si încercând sa ma apuce de picioare.Frica si teama nu mai au loc in capul meu acum,gândindu-ma doar la situaţia asta din care voi scapa,cel mai probabil,moarta.

Pentru un moment,toată lumea tace,asternandu-se o tăcere mormântala peste tot,in timp ce focul incepe sa pălească.Arrow,pe unde oi fi acum?

Vad animalele ascultând atent ceva,apoi hienele incep sa scoată nişte zgomote mai ciudate decât până acum.Abia acum realizez ca am avut dreptate!Chiar sunt hiene!Deşi...E ceva ciudat la ele...Felul in care rânjesc,ma fixează cu privirea si modul in care adulmecă mirosul aerului....Imi aminteşte de vampiri!N-ar fi vreo noutate sa aflu ca vreun vampir idiot si-a adus vreo duzină de hiene,apoi le-a dresat!La urma urmei,nimic nu ma mai poate surprinde...

Imi dau seama ca modul in care le sclipesc ochii tuturor e semnalul ca vor ataca.Asta e doar liniştea de dinaintea furtunii.O furtuna a dracului de urâtă!Imi strang creanga mai puternic in mâna apoi,incet si precis,imi scot tarusul din maneca.Inima imi bubuie in piept,gata sa-l sparga,in timp ce animalele incep sa se apropie.Sunt perfect conştienta de faptul ca lupta asta va fi câstigata de ele si ca voi muri,dar e mai bine sa mor încercând,decât s-o fac plângând ca o fetiţa!La urma urmei,n-as avea nimic de pierdut dacă as muri,deci...

Blue bloodUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum