Fighting

1. Ora 2:00 A.M.

-Pleacă dracului din casa mea în clipa asta până nu te omor!

-Prieteni?!

-Dispari!

Cam aşa m-am trezit în dimineaţa aceasta. Nimic ciudat, nu? Uşa de la intrare se izbeşte cu putere la plecarea unuia din protagoniştii certei de mai înainte, iar eu nu ştiu care din ei este. După voci, fratele meu şi cu iubita sa, Amanda, erau în centrul conflictului. Acum urmează intervenţia mea, când eu trebuie să investighez cazul. Pe uşa camerei apare Derek mai nervos şi supărat ca niciodată.

-Ce s-a...

-Eu lucrez ca idiotul să mă ridic la "nivelul" familiei sale, o iubesc, îi dedic tot timpul meu liber, şi care îmi este răsplata? 

-Doar atât?

-Oh, nu! Se pare că nu o cunoşteam deloc! Eu credeam că este o femeie, dar ea este o curvă fără scrupule! Of Hope! O iubeam...

Fratele meu se destăinuie pentru prima oară în faţa mea, dar ceea ce mă şochează mai tare este prezenţa unei lacrimi pe obrazul stâng. Derek nu plânge niciodată! La naiba, el chiar o iubea! Nu mă abţin, aşa că-l iau şi-l aşez în pat lângă mine. Îl acopăr şi-i aşez capul pe mine în timp ce-l mângâi.

-Nu merită să suferi pentru o asemenea creatură! Vei întâlni cu siguranţă într-o zi o fată care să te iubească şi pe care să o iubeşti!

-Ai dreptate, dar până atunci... Nu mă aştepta diseară acasă! spune în timp ce-şi croieşte drumul afară din cameră.

-Nu fă vreo prostie! urlu avertismentul disperată.

Deşi fratele meu are 25 de ani, nu odată a făcut greşeli. Mama a decedat când aveam 8 ani, iar tata când eram de 14 ani, astfel Derek m-a crescut singur lucrând pentru a ne asigura un trai decent în casa copilăriei noastre. 

Astăzi stau stresată din cauza fratelui meu, mâncând continuu toată ciocolata din casă. Presimt că nu este totul în ordine cu el, dar încerc să îmi alung orice gând negativ din minte prin intermediul unei cărţi bune. Cobor în sufragerie unde găsesc pe jos pistolul său de cauciuc. Şi l-a cumpărat să mă sperie cu el şi chiar i-a reuşit odată. Îl iau în mână şi mă joc ca un copil mic, prefăcându-mă că împuşc câteva obiecte de prin casă.

Ciocănitul în uşă îmi întrerupe însă activitatea, făcându-mă să-mi rotesc ochii nervoasă. Urlu un "intră" mai sec decât aş fi dorit şi duc "arma" la spate pentru a nu-mi speria musafirul. Însă maxilarul meu se află la pământ când Amanda pătrunde în casă. 

-Unde este Derek? întreabă ea de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

-Nu este treaba ta. Dacă ai ceva să-i transmiţi, eu o voi face pentru tine.

-Spune-i că a fost cam nedrept când nu mi-a dat voie măcar să rămânem prieteni, sau să ne împăcăm!