Fighting

8. Reîntâlnire

Derek povestește

Soarele dimineții lovește sticla geamului din camera mea. Totul este liniște și pace. Prea liniște. Un sentiment ciudat pune stăpânire pe mine și nu este cel de amețeală provocat de acele droguri. Cobor leneș treptele ținându-mă cu mâinile de cap. Zâmbesc larg când mă gândesc la micul dejun regal ce mă așteaptă pregătit de Hope. Mi-a fost greu să mă obișnuiesc cu noua ea, dar am făcut-o.

Zâmbetul meu dispare brusc când o zăresc pe Kim aruncată pe perne suspinând. Inima începe să mă doară mai tare decât capul când o văd în starea asta, orice numai să nu le văd pe ele suferind. Mă aplec și o cuprind în brațe, dar nu are nicio reacție.

-Singurul motiv pentru care nu te-am părăsit este pentru că te iubesc, pentru că am avut încredere deplină în tine. Hope mi-a spus, eu am negat totul, dar după incidentul de astă noapte mi-ai demonstrat că nu îți pasă de nimeni și nimic. Defapt chiar am plecat de dimineață, însă faptul că Hope este de negăsit de la ora 4 m-a făcut să vin aici. 

-Stai, stai, stai! Noi trebuie să lămurim aici niște lucruri. În primul rând, tu și cu sora mea însemnați totul pentru mine. Orice aș spune, tu ar trebui să ști asta! Dacă tu mă părăsești, nu știu ce se va întâmpla cu mine. Nu știu ce s-a întâmplat astă noapte, așa că te rog să-mi explici.

-Ai venit din nou târziu acasă și ai spus niște lucruri destul de urâte, Hope a început să plângă și a pleca.

După ce îmi explică totul în detaliu, încerc să îmi cer iertare, să o asigur cî o iubesc și că Hope este bine, deși nici eu nu cred asta. Îmi iau unul din hanoracuri pe spate și plec în căutarea surorii mele. Dacă aș fi Hope, unde aș pleca? Primul loc pe care-l încerc este cafeneaua pe care o frecventează. Nu a ajuns aici. O caut în toate locurile cunoscute și tot în zadar. Mă rog și sper să nu fie o simplă coincidență lipsa sa.

Nici bine nu termin de gândit că telefonul mă și semnalează că am primit un mesaj. În următoarea clipă simt cum picioarele îmi slăbesc. „Dacă îți vrei sora înapoi, nu acționezi până în 14. Fără poliție dacă nu vrei un cadavru!"

Merg acasă, mă prăbușesc pe unul din fotoliile din living și încep să mă gândesc la ceea ce am făcut. Mi-am pus în pericol singura persoană importantă din viață pentru o luptă zadarnică ce nu-mi aparține. Pentru bani. Sunt întrerupt din gândit când aud ciocănitul, mai bine zis bubuitura din ușă.

Ethan povestește

-Tu te ocupi de noul prizonier! Îi asiguri hrană și pază. Ai grijă pentru că este una din piesele importante de pe tabla de șah a operațiunii.

Plec de la masă și urc la ultimul etaj unde se află celula specială pentru prizonierii ce au parte de pedepse „minunate". Deschid ușa și pătrund în întunericul dens. Aici zăresc o siluetă care stătea ghemuită lipită de zid. Mă apropii ezitant și mă fâstâcesc când realizez că sunt în fața unei femei prizoniere. Ce ar putea face o fată să ajungă aici?