Fighting

5. Câştigi lupta, câştigi războiul.

Sâmbăta mă găseşte pe drumul înspre cafenea, de data aceasta singură. Nu pot să nu mă gândesc de ce fratele meu m-a întrebat: "Deci, cum sărbătoriţi ziua de mâine?" Ce zi este mâine? Probabil se referă la faptul că e ziua de după finala în care luptă Damian cu Ivanov pentru câştigarea titlului de "Cel mai bun luptător". Mă uit prin vitrina localului şi-l văd cufundat cu nasul într-o foaie cu pixul în mână.

Când am apărut prin preajmă, şi-a băgat hârtia în buzunar. Mă prefac că nu am văzut şi mă aşez în faţa sa. Rămân încă blocată asupra replicii lui Derek, dacă mâine chiar e o sărbătoare importantă? Ziua lui nu cred că este. Sunt sigură defapt.

-La ce te gândeşti atât de intens?

-E cumva mâine vreun eveniment despre care ar trebui să ştiu? Adică Derek m-a lăsat în ceaţă...

-Mâine este 14 februarie... Atât din câte ştiu...

Deci îşi bătea joc de mine, mă ironiza. Din nou lua în derâdere prietenia mea cu Damian. Am hotărât să nu-i mai dau atenţie şi să mă concentrez asupra discuţiei cu el, dar m-a apucat groaza cu privire la meciul din această seară. Am uitat să menţionez că Ivanov şi-a băgat oponentul din semifinale în comă? 

***

Era momentul despărţirii, seara, iar eu eram şi mai emoţionată decât până atunci. Vroiam să-l fac într-un fel că va fi totul în regulă, dar nu o puteam face fără să mă dau de gol. 

-Ce s-a întâmplat? În ultimul timp eşti aşa distrasă şi îngândurată...

-Nimic. Ai grijă de tine, ok?

-Ce vrei să zici cu asta? 

-De obicei duminica te văd rânit din cauza motorului, cred că ar trebui să fi mai atent azi.

-Ok, spuse şi începu să râdă. Ne vedem mâine!

Am surâs doar slab şi am fugit în casă cât de repede am putut. M-am dus în cameră şi nu am mai ieşit de acolo până când nu arătam ca un bărbat cu o înălţime sub medie. Am stabilit că mă întâlnesc cu băieţii la 11:30  noaptea în sală pentru că ei vin direct de la serviciu. 

***

-Banii la vedere! le spun celor doi când mă aşez între ei. Aţi adus banii pe care îi veţi pierde seara asta?