Fighting

11. Gânduri de despărțire

-Scuze, nu vroiam să te trezesc!

Doi ochi mari se uitau la mine într-un mod unic. Zâmbesc și încerc să mă ridic din pat, dar îmi este prea lene. Ochii mei ies din orbite când văd că afară este aproape întuneric.

-De ce m-ai lăsat să dorm atâta! Of...

-Erai adorabilă! Nu puteam să te trezesc! Efectiv nu am fost capabil. Te voi lăsa aici cât eu termin treaba, apoi mă întorc după tine. Acesta este adevărat, nu are muniție de jucărie. Este al tău.

-Un pistol? Dar habar nu am cum să îl folosesc!

-Ști cum se zice: norocul începătorului! Îți mai dau cheia de la cealaltă încăpere că dacă cumva trebuie să pleci să ai pe unde. Acum să îți arăt mecanismul cum să circuli între camere.

După ce mintea mea acumulează multitudinea de informații, Damian pleacă. Plictiseala pune stăpânire pe mine, încep să sar în pat, să mă învârt în cercuri și să mânuiesc pistolul care aparent este mai greu decât al meu de cauciuc. Cine ar fi crezut? Deodată se aud pași și voci, ca mai apoi sunetul de cheie să pună stăpânire pe întreaga cameră. Fug înspre perete, repet pașii învățați și pătrund în acel hol. Nu văd nimic, însă conversația o pot auzi bine.

-Mai repetă-mi odată ce se întâmplă în seara asta. Aici nimeni nu ne poate auzi.

-Ok. În mod normal, este un trafic ca oricare altul, numai că de data aceasta cu un cumpărător maia puternic. Având în vedere că poliția ar trebui să fie aici la ora 11 pentru că a fost anunțată de cele ce vor avea loc, noi vom începe la ora 10. Clientul a fost deja anunțat. Acum intervine modificarea. Ivanov vrea să scape de cel mai puternic dintre oamenii săi...

-De Dominic...

-Exact, dar cum o va face? Ei bine, gândește-te că niciodată Dominic nu dă marfa până nu numără și verifică banii. Între timp cumpărătorul verifică butoaiele cu marfă, dar realizează că sunt goale. Dar de ce sunt goale?

-Pentru că noi le vom goli.

-Așa. Mai departe e simplu: ei îl atacă pe Dominic, noi luăm discret banii și scăpăm de el. 

-Bun plan, acum să ne odihnim.