Fighting

6. Cu final nefericit

Cred că cu toții v-ați dat seama din descriere că această carte dacă o pot numi astfel nu este de dragoste, ci de acțiune. Așa că nu are sens să vă îndulcesc prea mult cu detalii picante (mă contrazic singură) din relația mea și a lui Damian și voi trece direct la detaliile importante. Să începem cu ziua aceia...(aer dramatic)

-Să te întorci până la cină!

-Știu că azi se împlinesc 6 luni de când suntem împreună, așa că de data aceasta gătesc eu! Și nu accept vreun refuz.

-Ai câștigat de data asta! Ia te rog cheile de la casă la tine în caz că nu ajung acasă până te întorci.

-Dar unde pleci?

-La Derek, m-a rugat să-l ajut să facă ordine în pod.

După ce mă sărută, pleacă din casă fluturând cheile și stâmbându-se caraghios la mine. Scot limba la el și îi trântesc ușa în nas. Bineînțeles că nu mă lasă în pace așa de repede, așa că din nou se arată la ușă și își lipește buzele de suprafața ei. Eu fac același gest, iar apoi îl îndemn prin semne să plece. 

Îmi iau geaca și plec cu mașina înspre casa părintească, pentru că da m-am mutat cu Damian în propria noastră casă. Drumul până acolo îl parcurg rapid, iar când ajung intru cu dorința de a face curat. Defapt îmi doream să treacă timpul mai repede până îl revedeam pe Damian. 

După cinci ore cobor în sufragerie unde Derek schimba canalele continuu. La un moment dat oprește pe canalul său preferat și începe să-mi exlice că serialul lui favorit va fi difuzat imediat după știri. Ne uităm la știrea zilei: incendiu de proporții. De obicei când aud cuvântul incendiu mă înfricoșez.

-Îți dai seama ce greu este pentru familiile victimelor? îl întreb pe Derek.

-...

Telefonul meu sună parcă mai tare ca de obicei, dar ceea ce mă sperie este numele lui Damian pe ecran. Singurul lucru la care mă gândeam era dorința arzătoare ca vocea ce îmi va răspunde să îi aparțină lui și să mă asigure că totul e în regulă. Însă bineînțeles că s-a întâmplat contrar dorințelor mele, iar vocea de la telefon mă ruga să mă prezint la secția de poliție.

Poate a făcut ceva și l-au închis preventiv și poate ieși pe cauțiune, de aceea am fost chemată. Defapt sunt sigură de asta. Mă calmez, parțial, și fug spre mașină fără să dau vreo explicație fratelui meu în stare de șoc după ce a văzut fuga mea.

Nu mă voi opri prea tare asupra detaliilor, cert este că niciodată nu m-am mai simțit așa până atunci. Polițistul îmi explica faptul că Damian a fost prins în incendiu, că cadavrul său este carbogazificat, că se afl acolo pentru a relua luptele ilegale și mai încă niște lucruri pe care nu mi le pot aminti nici bătută. Vederea mi s-a încețoșat din cauza lacrimilor, nu mai auzeam nimic decât cuvântul „cadavru"  pe care îl uram.