Sad Soul

8.

Ne-am înţeles să mergem împreună la şcoală, plus la asta ţinîndu-ne de mîini. Toţi se uitau ciudat la noi dar..mi-a plăcut că el zîmbea, el era fericit că am apărut în viaţa lui.

Intrînd în şcoală Emily ne-a văzut şi am văzut gelozia, ura în ochii ei.

S-a apropiat de noi, încercînd să zîmbească, dar..era atît de fals zîmbetul ei.

-Andrew, Clara, bună!

-Hey, am răspuns împreună...

Deşi, cănd ea s-a apropiat el mi-a strîns mîina puţin mai tare, ţinînd-o de parcă nu ar fi vrut să plec.

-Nu cumva vă întîlniţi voi doi? De cînd?

-De ieri, a răspuns el. De ce îţi pasă ţie?

-Woow, ce drăguţ.

Făcînd o faţă plină, foarte plină de răutate..şi plus la asta era enervată total.

-Clara, aş pute vorbi cu tine?

-Ce vrei de la ea? A întrebat el puţin nervos.

-E okay, linişteşte-te, Andy.

El s-a uitat la mine, m-a sărutat şi a plecat.

Emily m-a tras de mîină pînă în baia liceului şi le-a alungat pe toate fetele din baie, rămînînd doar noi două.

-Serios, Clara? De ce te întîlneşti cu el? El doar se foloseşte de tine. Şi de ce nu mi-ai spus ieri, doar suntem prietene, nu? De ce am aflat abia azi, de la el, Clara, de la el? Te vrea doar în pat, Clara. Altceva nimic nu vrea de la tin..

-Termin-o. Destul cît am auzit. Prietene, vrei să zici că suntem? Te rog nu mă fă să rîd, pentru că o prietenă nu ar încerca să-mi spună milioanele de chestii urîte despre iubitul meu, dar ai fi fost fericită cu mine. Sau nu-ţi vine a crede că Andy nu e la picioarele tale, dar îşi caută de viaţa lui şi plus la asta m-a ales pe mine?

Nu mai ştiam ce să zic sau fac. Multe m-am aşteptat de la ea dar chiar aşa...

Îmi venea s-o dau cu capul de toţi pereţi. S-o omor, indiferent ce o să fie după, important să ştiu că el e doar al meu. El e al meu. Nimeni nu o să mi-l ia.

-Chiar crezi că e posibil să se îndrăgostească cineva de tine?

Întrebarea asta m-a ucis total, iar ca să o trezesc la realitate şi să-i arăt că nu ea e cea mai tare, i-am lipit o palmă pe obrazul ei care era plin de fon de ten.

Obrazul ei se făcuse roşu. Iar ea nici nu a înţeles ce se petrece.

Am apucat-o de bluza aia a ei cu decolteu foarte adînc spunîndui:

-Să nu îndrăzneşti să mă faci urîtă, uită-te la tine curvo!

Am împins-o în peretele rece şi albastru al băii, nemaivorbind de faptul că ea încă nu înţelegea cu cine vorbea..

Am plecat la oră, dar eram aşa de enervată că nici nu puteam auzi ce spune profa.

Prima oră s-a terminat şi..plecam la a doua.

-Clara! m-a strigat Andy.

-Ce s-a întîmplat? M-a întrebat  întrebat el puţin trist văzîndu-mă aşa.

-Ahh, nimic..am zis eu..

Auzind asta s-a pus în fața mea și mi-a cerut explicații.

-Okay, Emily mi-a zis multe chestii ce m-au enervat dar, i-am dat o palmă..și oricum nu-mi pasă ce zice, pentru că mereu îndrugă nebunii.

M-a îmbrățișat.. Ahh, ce ador cînd face asta. Mă simt așa de bine, știu că mă afl în siguranță.

Orele s-au terminat iar Andy a zis că vrea să ne plimbăm.

Am mers mult și vorbeam, glumeam, rîdeam la glumele lui. E atît de bine cu el. De ce nu l-am întîlnit mai demult? Cu el, nici o viață întreagă nu poți să te plictești. Ne țineam de mîini, vorbeam, ne jucam...atîtea clipe fericite.. Toată supărarea a trecut, pentru că e imposibil să fii supărată cînd ești cu el.

Iar cu Emily nu mai vorbesc în vecii vecilor.. Nu știu ce credea ea, că o să fac totul așa cum vroia ea. Nu, dragă, nu sunt cine mă credeai.. Sunt și eu cu caracter și pot să te fac să-și închizi gura odată pentru totdeauna. Nu sunt deloc cine mă credeai. Și la sigur nu o să mai stau să-ți suport toate prostiile. Ești un nimic, Emily. Așa că să nu îndrăznești să-mi spui ce să fac. E viața mea, așa că să nu te bagi, că de altfel o să-ți pară rău că în genere te-ai născut pe lumea asta.

Îmi cer scuze pentru greşeli, da, ştiu că sunt foarte multe, dar acum nu prea am timp să le corectez.

Mersi pentru că citiţi.