Sad Soul

9.

L-am văzut pe Andy pe cealaltă parte a străzii, i-am dat din mîină iar el doar mă privea fără zîmbet..

Ce e cu el? Mereu îmi zîmbește?

Am trecut strada și mă apropiam de el.

-Bună, i-am zis, apropiindu-mă să îl sărut.

Dar, a fost foarte incomod atunci cînd pur și simplu s-a ferit.

-Ce s-a întîmplat îl întreb?

-Nu mai pot. NU MAI POT DRACULUI, Clara, a strigat el. Doar te-am mințit. Te-am mințit în față iar tu m-ai crezut ca o proastă. Ești cea mai oribilă persoană pe care am întîlnit-o. Mi-e silă să mai stau prin preajma ta. Măcar știi a săruta? Emily, Emily pentru mine e tot, nu tu, care habar nu ai ce e viața. Mai bine te lăsam atunci să te sinucizi. Societății nu îi trebuie un nimic ca tine.

Fața mea- plină de lacrimi.. Am făcut cîțiva pașii în urmă.. Am ajuns pe stradă și cînd am văzut mașina neagra venind cu o viteză enormă, m-am aruncat în fața ei.

M-am trezit transpirată, aproape udă în lacrimi, și da, visul meu a fost îngrozitor de urît.

Tot ce vroiam, era să mă asigur că era un vis. Da, sunt vie, dar Andy, vroiam să-l văd...

Am făcut o baie caldă, ce m-a ajutat foarte mult și m-a făcut să mă simt puțin mai bine.

M-am îmbrăcat și am vrut să ies din casă cînd surioara m-a îmbrățișat fericită, spunîndu-mi că mă iubește, prima oară cînd a făcut așa ceva, dar sincer, a fost plăcut..

M-am pornit la școală și nu am mers mult cînd l-am văzut pe Andy, avînd un zîmbet pînă la urechi cînd m-a văzut pe mine ceea ce m-a liniștit.

-Andyy, am strigat eu, îmbrățișîndu-l atît de tare încît puțin se simțea incomod.

-Așa de tare ți-a fost dor de mine? A zis el zîmbind.

-Da, da.. Te rog, spune-mi că mă iubești și că niciodată n-o să mă părăsești, te rog.

-Ce e cu tine? Sigur, puișor că te iubesc enorm de mult și pentru nimeni, pentru nimic în lume nu o să te părăsesc. Ești doar a mea și mereu vei fi doar a mea.

Am plecat bucuroși spre școală, ținîndu-ne de mîini și zîmbind. Și, lecția de istorie o facem împreună.

Stăm în aceeași bancă, penultima, dar e okay, pentru că toată lecția ne trimitem bilețele..

Și am avut, cel mai mare noroc pentru că profa nu ne făcuse observații.

Ne-am întîlnit după ore, ne-am cumpărat înghețate și ne plimbat...

Mult m-am gîndit la lucrul acesta. Să-i arăt parcul, locul meu preferat lui Andy sau nu?

NU e ca și cum nu aș vrea dar..oricum ar trebui să măp mai gindesc.

Pentru că dacă i-l arăt nu voi putea fi singură, sau nu voi putea avea un loc pentru a mă liniști, pentru a medita, pentru a putea înțelege ce e cu mine și ce vreau..

Dar dacă nu i-l arăt voi putea avea parte de așa momente, nu că mă pregătesc pentru ceva rău, deși.. nu știu.

-Aș vrea să mergem undeva..

-Unde? mă întrebă îmbrățișîndu-mă..

-O să vezi.

L-am dus acolo, în parcul care a devenit o parte din sufletul meu. Dar, îmi făceam griji. Era pentru prima dată cînd arătam cuiva locul ăsta. Am ăncredere în Andy.. Dar, totuși..mă apăsa o neliniște..

Am stat acolo mult timp povestind toată istoria acestul loc.

Și, mă simt așa de bine lîngă el. Nu vreau să dispară din viața mea. Fără el viața mea nu ar avea sens, m-aș pierde în lumea cărților, m-aș pierde în cealaltă lume, dar..nicidecum nu aș putea sta, înțelege și fi în lumea asta..fără el..