Sad Soul

2.

 Şi tot ce-mi rămîne e doar să-mi fac planuri referitor la ideea mea formidabilă. Nu, nu-mi pasă de părinţi sau sora, dacă o să plîngă sau o să fie şocaţi de sinuciderea mea, e problema lor. Mie nu-mi pasă. Nu-mi pasă.

Tot ce vreau, e să mă sinucid mai repede. Dar unde si cum?

 Am făcut repede o baie, m-am îmbrăcat şi am plecat la liceu. Mergînd pe drum îmi veneau sute de idei de sinucidere dar niciuna nu îmi trezea o oarecare plăcere sau fericire. Toate erau prea plictisitoare sau prea simple. Aveam nevoie de una care să fie Perfectă în toate sensurile acestui cuvînt.

-Hey, Clara, aşteaptă-mă. Mda, iată şi my best friend. Ce dracu vrea? Îmi strică toate planurile şi trebuie să-i zîmbesc, că de altfel mă întreabî ce-am păţit de parcă chiar ar vrea să ştie asta.

-Emily, zic numele ei cu zîmbet, deşi aş vrea să mă lase în pace şi să-şi caute de treabă cu băieţii.

Mereu vorbeşte cu toţi, dar cînd cu mine, de parcă nu ar avea teme de discuţii. Mereu e aşa.

 Şi nu că aş vrea să fie şi să vorbească cu mine dar dacă crede că suntem cele mai bune prietene, nu ar trebuie să se comporte tot aşa? Îi place să vorbească cu băieţii şi să le arate că e frumoasă şi desteaptă, deşi încă nu are vre-un prieten. Deloc nu crede în dragoste, dar zău, ea nici nu ar putea iubi, cum să aibă atunci un prieten?

Dar nu e mult şi o să scap de ea o dată pentru totdeauna, şi de toţi la fel.

Lecţiile au trecut greu, deşi îmi părea că a trecut o veşnicie şi eu nu mi-am îndeplinit planul. Şi iată că au trecut. În sfîrşit pentru ultima oara îmi văd toţi nesimiţiţi de colegi şi toate profele care mă enervează la culme. Şi pe Emily, în sfîrşit nu o să o mai văd. Ce fericire!

Mergeam încep spre casă, deşi nu vroiam. Trebuia să mă gîndesc la planul meu...şi mi-am zis să nu plec acasă, dar la locul meu preferat. Mai era puţin şi ajungeam, dar mai era un drum care ducea spre un pod cu un lac destul de mare şi adînc. Nu mai fusesem acolo dar auzisem de acel loc. Ajungînd acolo nu a trebuit să stau mult pe gînduri pentru că am înţeles că e locul perfect pentru sinuciderea mea. Şi, trebuia să mai aştept să se lase spre seara..

Mi-am scos cartea pe care o aveam în geantă şi am început a citi. Am citit vreo 160 de pagini, mai era puţin şi terminam cartea dar nu puteam să-i permit cărţii să-mi distrugă planul, de aceea am lăsat-o.. şi mă pregăteam să sar în lacul ăla. 

Şi stăteam pe podul ăla, fără vreo cale de reîntoarcere, vroiam să plec din lumea asta, să părăsesc totul ce-am avut vreodată. Nu mi-am luat rămas bun de la nimeni, deşi nici nu trebuia. Dar o lacrima mi-a căzut pe obraz, am şters-o şi mi-am zis că nu trebuie să plîng. De ce să plîng? Visul meu în sfîrşit o să se realizeze, nu ar trebui să fiu fericită? Da, ar trebui.

Eram gata să sar, eram gata să-mi pun capăt zilelor, eram gata să mi îndeplinesc visul şi să plec într-o lume mai bună, într-o lume unde credeam că voi putea fi şi eu fericită. Vroiam şi eu să fiu altcineva decît eram şi să am o altă viaţă, fără minciuni şi fără falsifitate.

 Dar nu a fost să fie aşa.

Chiar înainte de a sări, cineva m-a îmbrăţişat pe la spate. Cineva cu mîini puternice, calde ce m-au făcut să cred că deja am murit. Deşi, încă nu am sărit în lac.

-Hey, nu trebuie să faci asta, mi-a şoptit încet la ureche.

Şi simţeam mirosul de fum ce venea de la el şi un parfum atît de placut ce m-au oprit să zic ceva, de parca mi-a închis gura şi nu puteam deloc vorbi.

-Îmi promiţi că nu o să te sinucizi? m-a întrebat el fără a-mi da drumul, ţinîndu-mă strîns în braţele lui lungi şi calde. Dar nu pot să explic ce simţeam pentru că era prima dată cînd un băiat m-a îmbrăţişat. Erau mii de emoţii si toate se îmbulzeau în mine, nici habar nu aveam ce se întîmplă.

Am dat încet din cap, în semn că da, promit.

-Mi-ai promis, dar asta nu înseamnă că nu o să te sinucizi azi, ci niciodată, o să-ti scoţi aceasta idee prostească din minte.

Nu vroiam să zic sau să-i răspund ceva, pentru că mă simţeam mult prea lînga el.

Şi brusc, totul s-a sfîrşit cînd mi-a dat drumul şi a plecat, nici nu am reuşit să-i văd faţa. Dar m-am trezit la realitate şi vroiam să-l trimit dracului pentru că mi-a stricat planul. 

Îmi venea să-l ajung şi să-i dau o palma pentru că...m-a facut să mă simt atît de bine? O, nu, nu te gîndi la asta. Ţi-a stricat planul. Nu te-ai sinucis azi.

Şi iată, sunt acasă, vie.. Nu s-a terminat nimic, iarăşi va trebuie să suport durere şi suferintă..

Dar cine e el?